Categories 1 Layout

COMUNICAT

Față de informațiile comunicate de către domnul Cristian Teodorescu în mediul online, Uniunea Scriitorilor din România, prin Președintele acesteia, domnul Nicolae Manolescu, îşi exprimă consternarea faţă de modul în care informaţii factuale obiective sunt prezentate în mod eronat, profitându-se de lipsa de cunoştinţe juridice aprofundate ale destinatarilor.

În acest sens, referitor la „tentativa” avocatei despre care se afirmă că ar fi fost respinsă în data de 08.11.2017, Uniunea Scriitorilor din România, prin preşedintele acesteia, domnul Nicolae Manolescu, aduce la cunoştinţă că, în realitate, judecarea dosarului cu pricina a fost suspendată.

Astfel, în dosarul cu privire la care sunt disponibile informaţii pe portalul Judecătoriei Sectorului 1 s-a formulat cerere de intervenție voluntară principală de către domnul Cristian Teodorescu și domnul Dan Mirea Cipariu, în numele „Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România”.

La termenul din data de 23.10.2017, instanța de judecată a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă. Împotriva încheierii prin care s-a respins cererea, domnul Cristian Teodorescu și domnul Dan Mircea Cipariu au formulat calea de atac a apelului.

În această situație, Noul Cod de procedură civilă prevede expres că judecarea cererii principale, deci a celei care formează obiectul dosarului nr. 112387/299/2015/*, se suspendă de drept până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.

În aceste condiții, la termenul din 08.11.2017, instanța a învederat formularea căii de atac, aspect față de care s-a luat act de suspendarea de drept a cauzei prevăzută de dispozițiile art. 64 alin. (4) NCPC.

Precizăm că suspendarea nu este echivalentă cu respingerea cererii. În realitate, suspendarea reprezintă oprirea cursului judecății până la soluționarea căii de atac formulate de domnul Cristian Teodorescu, după care cauza se repune pe rol și se reia judecata.

În acest context, informarea domnului Cristian Teodorescu conţine un neadevăr. Nu cererea Uniunii Scriitorilor din România prin Nicolae Manolescu a fost respinsă, ci cererea „Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România” [persoană inexistentă] prin Cristian Teodorescu a fost respinsă.

Pentru aceste motive, Uniunea Scriitorilor din România, prin preşedintele acesteia, domnul Nicolae Manolescu, solicită tuturor destinatarilor informărilor provenind de la domnul Cristian Teodorescu să le analizeze cu rezervă, reţinând faptul că informațiile relevante și pertinente vor fi aduse la cunoştinţa tuturor membrilor şi persoanelor interesate prin comunicate de presă adecvate, în concordanţă cu realitatea faptică.

Conducerea Uniunii Scriitorilor

din România

LA PLECAREA UNUI PRIETEN

Poetul Gheorghe Izbășescu la marea trecere

Ne-a părăsit poetul Gheorghe Izbășescu, la o lună după ce împlinise 82 de ani. S-a născut la Lăicăi, județul Argeș la 8 septembrie 1935. A absolvit Liceul „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște apoi Facultatea de Filologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A fost o viață întreagă profesor la Onești și directorul Clubului elevilor din oraș, unde a îndrumat numeroși copii pe calea poeziei, unii dintre ei chiar ajungând scriitori. A fondat acolo Liga culturală „Zburătorul” care în anii 90 a editat revista literară cu același titlu. Era membru al Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor din România.

Deși a debutat târziu (în 1979, în revistă, și editorial în 1984), Gheorghe Izbășescu a scris nenumărate cărți de poezie, unele în mai multe ediții, care l-au plasat în mijlocul Generației 80, membru marcant al acesteia, deși cu 20 de ani mai vârstnic. Era de-o mare meticulozitate cu propria-i poezie, scriind-o și rescriind-o la infinit, publicând-o și republicând-o după nenumărate elaborări, reelaborări, revizuiri... Nu știu alt poet contemporan care să lucreze permanent la perfecționarea textelor sale cum a făcut-o Izbășescu.

Ne-am revăzut în 27 și 28 septembrie la Onești, la concursul de proză scurtă „Radu Rosetti”, al cărui președinte de juriu a fost. Era entuziast, avea de predat o nouă carte la Editura Junimea din Iași, avea proiectate câteva culegeri cu numeroasele cronici și eseuri scrise despre poezia lui de critici din toată țara.

Odată cu dispariția prietenului nostru Gheorghe Izbășescu, literatura română a pierdut un poet important și un om pitoresc. Dumnezeu să-l odihnească în colțul de rai cu poezie, poezie pe care a iubit-o cel mai mult pe lume.

CURRICULUM VITAE

NUME : CAZAN

PRENUME : GABRIEL

LOCUL ŞI DATA NAŞTERII : Câmpulung – Muscel, 16 ianuarie 1958

DOMICILIUL ACTUAL : Piteşti, str.Trivale, nr.61, jud. Argeş

TELEFON : 0248 216481; MOBIL : 0745.028129; e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

STUDII: Facultatea TCM, promoţie 1983- Institutul Politehnic Bucureşti

Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative - specializarea Drept, promoţie

2006 – Universitatea «  Spiru Haret «  Bucureşti

Master - ASE Bucureşti, specializarea Management Public – promoţia 2006

 

 

 

 

 

ACTIVITATE LITERARA SI JURNALISTICA:

- 1990 redactor al publicaţiei săptămânale ,, Juventus ,, - Piteşti;

- 1990 membru ,, Societatea Ziariștilor din România ,, (leg.nr.4540)

1990-1991 redactor al publicaţiei săptămânale ,, Secvenţe „ – Piteşti;

1990-1995 redactor şef al revistei „ Metronom „ a Societăţii de Muzică Rock ,, Cornel Chiriac,, - Piteşti;

redactor săptămânalul „ Jurnalul de Argeş „ – Piteşti;

1992 membru al ,, Asociației Ziariștilor Români ,, ;

redactor revista ,, Calende ,, ;

redactor muzical, Studioul TV „ Net Wire –Piteşti „ ;

redactor muzical, Radio Alfa – Piteşti;

redactor - colaborator, cotidianul ,, Ziarul de azi " Piteşti

redactor ,, Panoramic Economic ,, , periodicul Camerei de Comerț și Industrie Argeș;

16.01.2008, Editura Europroduct Piteşti, prima carte SF: „ Umbra „ ;

2008 - Editura Tiparg: romanul SF: „ 3150 rapel in `88 „ ;

2009 – Editura Tiparg: romanul SF: „ Încă o şansă “ ;

2010 – Editura Tiparg: romanul SF: “ Krystall “ ;

apariţia în “ Antologia Revistei Singur “ a povestirii SF “ Sfera de foc”;

2011 – colaborator revista “ Era nouă” – Piteşti;

2012 – Editura Singur: culegerea de proză scurtă: “ Sfera de foc” ;

2012 - membru USR;

2013 – Editura Singur: romanul SF “ Pe malul râului Styx “ ;

2013 – Editura ePublisher Bucuresti: romanul SF ,, Pe malul râului Styx ,,

-editia a II a ;

2014 – Editura Singur: romanul SF ,, Negustorul de aer ,, ;

2014 – Editura Singur: romanul de ficțiune ,, Ikiru ,, ;

2015 - Editura Singur: romanul SF ” Negustorul de amintiri ”

2016 - Editura Singur: romanul SF ” Magazinul de umbre...le”

2017 – Editura Singur: romanul SF ” Omul din acea Dacie care a avut numărul 1501 când a ieșit pe poarta doi a uzinei de la Colibași ”

2017 – Editura Coresi: romanul SF ” Omul din acea Dacie care a avut numărul 1501 când a ieșit pe poarta doi a uzinei de la Colibași ” – editia a II a

 

 

DISTINCŢII:

20.11.2008 - ,, Diploma de Merit,, pentru merite deosebite la dezvoltarea culturii argeşene şi pentru promovarea literaturii SF – oferită de Fundaţia literară ,, Liviu Rebreanu,, din Piteşti;

septembrie 2013 – premiul pentru cultură ,, Fiu al Argeșului și Muscelului ,, ;

 

REFERINŢE CRITICE:- Dan Șalapa, Constantin Popescu, Lucian Gruia,Viorel Muresan, Marin

Ionita, Dumitru Augustin Doman, Doru Moţoc, Dorina Mihai,

Renata Alexe, Denisa Popescu Martin, Allora Albulescu, Elvira

Stanciu, Adrian Vasiliu, Ştefan Doru Dăncuş,

 

 

 

 

BURSE DE REZIDENŢĂ

CEATL – Burse de rezidență PRAGA – ORAȘ AL LITERATURII

CEATL (Consiliul European al Asociațiilor Traducătorilor de Literatură) anunță deschiderea sesiunii de aplicare pentru programul de rezidență "Praga – Oraș al Literaturii" în anul 2018 (termen limită: 31 august 2017).

Proiectul Praga – Oraș al Literaturii oferă, încă din octombrie 2015, burse de rezidență pentru scriitori și traducători. Există 6 burse de acest fel în fiecare an, fiecare cu durata de 2 luni. Bursierilor li se rambursează banii de transport (dus-întors), li se oferă cazare gratuită și primesc o diurnă de 600 Euro/ lună.

Termenul limită de aplicare pentru anul 2018 este 31 august 2017.

Pentru mai multe detalii și informații puteți accesa pagina web: https://www.ceatl.eu/call-for-applications-residency-programme-of-prague-city-of-literature-in-2018

Formularul de aplicare se găsește pe pagina web: https://www.prahamestoliteratury.cz/en/activities/writer-in-residence-program/general-conditions/

 

 

Call for applications: Residency programme of Prague City of Literature in 2018 (deadline: 31 August 2017)

The project Prague – City of Literature has been offering residential stays for writers and translators since October 2015. There are six residencies available every year, each lasts two months. The residents are reimbursed for a return ticket, provided with free accommodation  and receive a stipend of 600 euro per month.

Deadline for applications for 2018  is 31 August 2017.

For more information, please click here.

 

TURNIRUL DE POEZIE - EDIŢIA A VII-A, 2017 - COBILIŢA

Uniunea Scriitorilor din România – cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Bibliotecii Județene ,,George Coșbuc’’ din Bistrița – a organizat ediția din acest an (a VII-a) a Turnirului de Poezie  între 10 și 13 mai la Colibița, județul Bistrița-Năsăud. Echipa câștigătoare de anul trecut a participat în următoare componență: Mircea Bârsilă, Liviu Capșa, Ilie Vodăian de la Pitești și Ioan Radu Văcărescu, Ioan Barb, Emil Cătălin Neghină de la Sibiu. A doua echipa, concurentă, (Bacău – Dobrogea – Sud-Est) s-a prezentat la Turnir cu: Ovidiu Genaru, Ion Tudor Iovian, de la Bacău; Costel Bunoaica, Paul Sârbu, de la Constanța; Cristian Pavel, Andrei Velea, de la Galați. Întrecerea s-a desfășurat în trei runde de lecturi și a fost arbitrată de un juriu alcătuit din: Nicolae Manolescu (copreședinte), Gabriel Chifu (copreședinte),Dan Cristea, Angelo Mitchievici, Adrian Popescu, Alex Ștefănescu, Răzvan Voncu. Membrii juriului au urmărit cu atenție poemele citie de fiecare autor și au acordat note. În runda finală s-au calificat trei poeți: Mircea Bârsilă, Ovidiu Genaru, Ioan Radu Văcărescu.

Sâmbătă 13 mai, 2017, în sala ,,Gavril Scridon’’ a Bibliotecii Județene ,,George Coșbuc’’ din Bistrița, trofeul – Cununa de lauri de la Colibița – a fost înmânat, de domnul Nicolae Manolescu, poetului Ovidiu Genaru de la Bacău. Un premiu de popularitate, din partea publicului, i-a revenit poetului Cristian Pavel de la Galați. La ediția a VII-a a Turnirului de Poezie, acumulând același număr de puncte, ambele echipe sunt declarate câștigătoare. În baza regulamentului, anul viitor vor participa trei poeți din echipa Pitești – Sibiu și trei poeți din echipa Bacău – Dobrogea – Sud-Est, într-o singură formațiune. Prin tragere la sorți se vor desemna Filialele care vor alcătui cea de a doua echipă.

 

 

CONCURSUL NAŢIONAL PENTRU TRADUCEREA POEZIEI ROMÂNEŞTI

Anul acesta, în martie, a fost lansat Concursul Național pentru Traducerea Poeziei Românești „Lidia Vianu Translates”, un concurs anual de poezie în limba română, ale cărui principale premii constau în traducerile în limba engleză de către Lidia Vianu a volumelor câștigătorilor.
 
Fondatorii Concursului sunt Lidia Vianu, Uniunea Scriitorilor din România și Societatea Muzicală, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, Institutul Cultural Român, The British Council, Universitatea din București și Muzeul Național al Literaturii Române.
 
Concursul are ca obiectiv principal prezentarea și promovarea poeziei românești în lume​, dar și încurajarea creației literare, la modul general, prin deschiderea de noi canale de comunicare prin care aceasta să ajungă la publicuri locale care o ignoră, de cele mai multe ori, datorită unei banale și greu de imaginat lipse de contact direct.
 
 
Concursul este deschis tuturor poeților contemporani care scriu poezie în limba română. Celor consacrați, în primul rând, dar și celor care nu au publicat până acum ce au scris. Pentru aceștia din urmă, Concursul poate să fie o șansă ca poemele lor să ajungă la public fără să mai treacă prin întortocheate culoare și filtre administrative și birocratice.
 
 
Pentru ediția din acest an, înscrierile în Concurs se fac până la data de 30 aprilie 2017
Toate detaliile tehnice și alte informații sunt pe site-ul oficial: www.lidiavianu.org.


 
 
 
 

LANSARE CARTE NICOLAE OPREA

În sala „Simpozion” a Centrului Cultural Piteşti, în 23 martie 2017, Nicolae Oprea şi-a lansat - cu oarecare întârziere faţă de evenimentul similar de la „Gaudeamus” – a treia sa carte despre prozatorul antitotalitarist cu destin tragic, Ion D. Sârbu: Revanşa postumă, publicată la Editura Bibliotheca din Târgovişte. Sub coordonarea lui Dumitru Augustin Doman, au vorbit cu pertinenţă despre calităţile cărţii şi ale autorului: Magda Grigore şi Mircea Bârsilă.

În sala „Simpozion” a Centrului Cultural Piteşti, în 23 martie 2017, Nicolae Oprea şi-a lansat - cu oarecare întârziere faţă de evenimentul similar de la „Gaudeamus” – a treia sa carte despre prozatorul antitotalitarist cu destin tragic, Ion D. Sârbu: Revanşa postumă, publicată la Editura Bibliotheca din Târgovişte. Sub coordonarea lui Dumitru Augustin Doman, au vorbit cu pertinenţă despre calităţile cărţii şi ale autorului: Magda Grigore şi Mircea Bârsilă.

COMUNICATUL DIN 19 FEBRURIE 2017

Conducerea Uniunii Scriitorilor din România face cunoscut că Judecătoria Sectorului 1 București s-a pronunțat în procesul intentat de către Dan Mircea Cipariu, fost membru al U.S.R., prin care contesta, după 7 și, respectiv, 3 ani, alegerea președintelui și a celorlalți membri ai Conducerii U.S.R. în cadrul Adunărilor Generale din 2009 și, respectiv, 2013. Instanța a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă și confirmă legalitatea alegerilor din 2009 și, respectiv, din 2013: „Alegerea membrilor organelor de conducere din 17.10.2013 s-a realizat conform prevederilor Statutului U.S.R. în forma înregistrată la 17.04.2013, prin încheierea pronunțată în dosarul nr. 16099 / 299 / 2013. Instanța, verificând înscrisurile, constată legalitatea numărării voturilor și a proceselor verbale încheiate în acest sens la 23.11.2009, cât și la 17.10.2013.”
Hotărârea judecătorească este definitivă. Instanța l-a obligat pe reclamant să plătească cheltuieli de judecată.
Conducerea U.S.R. reamintește că a rămas definitivă și sentința prin care li se respingea reclamanților dreptul de a se considera reprezentanți legali ai organelor de conducere ale U.S.R.

 

Președinte,
Nicolae Manolescu

COMUNICATUL DIN 11 IANURIE 2017

NOI APARIŢII EDITORIALE

VIAŢA LITERARĂ

Eveniment editorial

 

 

 

La Târgul Internaţional Gaudeamus – Carte de învăţătură, în 19 noiembrie, criticul şi istoricul literar Nicolae Oprea a lansat o nouă carte despre Ion D. Sîrbu, Revanşa postumă, apărută la Editura Bibliotheca din Târgovişte. După prezentarea introductivă a directorului editurii, prof. Mihai Stan, şi a autorului, cartea a fost comentată cu acurateţe de prof. univ. dr (şi poetul de excepţie) Mircea Bârsilă. Împreună cu scriitori din Filiala Piteşti a U.S.R. (Leonid Dragomir, Dumitru Ungureanu), au participat la eveniment, colegi şi foşti doctoranzi de-ai autorului: Marin Iancu, Dumitru Pană, Florentin Popescu, Mona Vâlceanu, Nicoleta Milea, Viorel Păunescu, Ioan Vişan ş.a.

Într-o proiecţie unitară, materia volumului este dispusă în patru părţi: Prolegomene; Eseuri. Accente şi reveniri; Posteritatea critică; Restituiri şi revalorificări. Nicolae Oprea inserează ipoteza culegerii omogene de studii şi cronici literare pe coperta a IV-a: „La capătul tunelului crepuscular al totalitarismului, dincolo de moarte, însă, Ion D Sîrbu întrevede pentru sine mântuirea în recunoaşterea valorii operei de sertar care cumulează şi fascinantele Exerciţii de luciditate din jurnalul clandestin. În ultimii ani, când luptă efectiv cu timpul şi rezistă bolii necruţătoare, el are puţine îndoieli asupra destinului de excepţie în posteritate, în pofida „veştilor negative” dinspre editurile care îi resping manuscrisele curajoase. Deşi bântuit de „viziuni eschatologice”, romancierul crede mesianic, îşi impune să creadă, cu toată fiinţa, în răzbunarea postumă. Întrucât „îşi face armură şi lance din exilul craiovean, din geronto-complexele marginalizării provinciale, din zilnica degustare a minciunei valahe, ca şi din secreta jubilaţie a imaginii răzbunării literare postume”. O replică a lui Radu Stanca, amintită într-o scrisoare către fratele acestuia din 1986, are pentru cerchistul răzleţit însemnătatea unei profesiuni de credinţă: „Cine nu are lucrări rămase în sertar pentru post mortem este un om antum pierdut”. Talentul prozatorului - cantonat timp de două decenii în sfera dramaturgiei - se va revărsa, într-adevăr, în cele două romane publicate după moartea sa: Adio, Europa! şi Lupul şi Catedrala”.

 

Noi apariţii editoriale

COMUNICATUL DIN 8 NOIEMBRIE 2016

Uniunea Scriitorilor din România, prin preşedinte Nicolae Manolescu, anunţă faptul că Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea dlui. Cipariu Dan Mircea prin care acesta solicita să se constate alegerea nestatutară în anii 2009 și 2013 a dlui. Nicolae Manolescu în funcția de Președinte al U.S.R. şi lipsa de reprezentativitate legală şi statutară a membrilor organelor executive de conducere ale U.S.R. conduse de dl. Nicolae Manolescu.

Deşi nu mai este membru al Uniunii Scriitorilor din România, dl. Cipariu Dan Mircea a contestat alegerea dlui. Nicolae Manolescu şi celorlalţi membri ai organelor de conducere, după 7 ani şi, respectiv, după 3 ani de la data alegerilor.

Prin acţiunea formulată, dl. Cipariu Dan Mircea susţine că alegerea Preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România nu ar fi fost făcută în urma unor adunări generale organizate statutar la care să fi putut participa toţi membrii.

Judecătoria Sectorului 1 a respins această acţiune, aşa cum respinsese anterior şi două cereri având ca obiect suspendarea Preşedintelui Nicolae Manolescu din funcţiile deţinute, până la soluţionarea dosarului vizând verificarea legalităţii alegerilor şi reprezentativităţii statutare.

Reamintim că, deşi organele actuale de conducere sunt alese pentru un mandat în perioada 2013-2018, care nu a încetat în niciun fel, diferite persoane îşi arogă diverse funcţii în care s-au auto-ales, fără respectarea dispoziţiilor statutului Uniunii Scriitorilor din România şi cu încălcarea prevederilor legale.

Pentru dovedirea caracterului nelegal al susţinerilor acestor persoane, există pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 şi dosarul având ca obiect anularea actelor prin care câteva persoane s-au ales unele pe altele în funcţii de conducere ale Uniunii Scriitorilor din România, în urma unei Adunări Generale nestatutare. Urmează ca instanţa de judecată să decidă.

Născut la 5.VI.1943, Izvoarele, Olt

poet, jurnalist

 

Este cel de-al nouălea copil al Ioanei (născută Ancuţa), casnică, şi al lui Ioniţă Turiac, agricultor. Studii elementare şi gimnaziale în comuna natală, Izvoarele (1950-1957), urmate de trei ani de şcoală profesională la Filipeştii de Pădure, jud. Prahova (1959-1962), calificându-se în meseria de mecanic de mină. Studiile liceale (curs seral) sunt începute la Liceul „Nicolae Bălcescu” (azi „Ienăchiţă Văcărescu”) din Târgovişte, jud. Dâmboviţa (1962-1963 şi 1965-1966), acestea fiind întrerupte doi ani (1963-1965) pentru satisfacerea serviciului militar şi absolvite la Liceul din Doiceşti, jud. Dâmboviţa (1966-1968). Absolvă cursurile şcolii de maiştri electro­mecanici de mină din oraşul Motru, jud. Gorj (1969-1970). Lucrează la E. M. Şotânga ca mecanic de mină; la Şcoala profesională Filipeştii de Pădure ca maistru instructor cu practica elevilor în producţie; T.I.M. Bucureşti, Romlux Târgovişte şi I. C. M. M. Târgovişte (actualul S.C. Corint S.A.) ca maistru principal specialist până la pensionare (1997). Preocupări literare din anul 1961. Debut în ziarul Dâmboviţa din Târgovişte, rubrica „Orizont literar”, cu poezia „Ritm în timp” şi în anul 1993 cu volumul de versuri „Con de lumină”, Ed. Macarie, Târgovişte, cu un Cuvânt de BUN VENIT de poetul Gheorghe Tomozei. Frecventează mai multe cenacluri literare din Târgovişte (1967-1969), cele mai importante fiind cenaclul literar „Grigore Alexandrescu” şi cenaclul literar „Cicerone Theodorescu” unde poetul George Coandă îi citea poeziile, publicându-le, apoi, în ziarul Dâmboviţa. Frecventează sporadic cenaclul revistei Luceafărul (1972), condus de regretatul poet Dan Laurenţiu. Colaborează la publicaţiile: „Dâmboviţa”, „Munca”, „Destine”, „Jurnal de Târgovişte”, „Meridian Express”, „Argeş”, „Glasul Cetăţii”, „Târgoviştea”, „Ramuri”, „Cele trei Crişuri”, „Mioriţa noastră” (New York), „Magazinul satelor”, „Esteu”, „Dor de Dor” (membru în colectivul redacţional), „Sinteze literare”, „Vitralii”, „Litere”, „Tecuciul cultural”, „Eroica”, „Climate literare” (membru în colectivul redacţional), „Moment poetic nr. 35” (Chişinău), „Viaţa Basarabiei” (Chişinău), „Amurg sentimental”, „Armonia”, „Observatorul militar” ş.a. Prezintă din poeziile sale la emisiuni de radio şi televiziune locală. Obţine două menţiuni la concursul de poezie organizat de către Centrul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Municipiului Bucureşti – Studioul de Literatură al Casei de Cultură „Mihai Eminescu” în cadrul Săptămânii primăverii bucureştene (1973) şi premiul editurii Ardealul din Târgu-Mureş şi al revistei „Izvoare Filosofice” la Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” (Lancrăm-Sebeş-Alba Iulia, Ediţia a XXIX-a, 8-9 mai 2009). Pentru activitatea literară a primit şi alte numeroase diplome şi premii pentru poezie la diferite concursuri în ţară cât şi în străinătate. Este membru fondator al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005) şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (2009), al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2009), al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu” (România-India). Este redactor-şef adjunct la revista „Climate literare”.

 

Scrieri

Con de lumină, Ed. Macarie, Târgovişte, 1993, Cuvânt de bun venit de poetul Gheorghe Tomozei (p. 105); Veac întors, Ed. Macarie, Târgovişte, 1997, prefaţă de Cezar Ivănescu – Deplină maturitate poetică (p. 4); În loc de postfaţă, Petrea Ciupitu: Energii mântuitoare; Vinovat de prea multă iubire (cartea întâi), Ed. Macarie, Târgovişte, 2001, caracterizat de Cezar Ivănescu prin sintagma Regăsirea paradisului iubirii. Volumul a primit Premiul Special al Juriului cu ocazia celui de-al X-lea Festival Internaţional de Poezie Drumuri de spice, 27-28 iulie 2003, acordat de Societatea literar-artistică Tibiscus – Uzdin; Vinovat de prea multă iubire (cartea a doua), Ed. Macarie, Târgovişte, 2003, În loc de prefaţă sau o bilă albă: Cartea de poezie, Victor Sterom; volum premiat de Societatea Scriitorilor Costache Negri – filiala Ploieşti, 2003; Lumini pe roua lumii, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2005 (antologie); prefaţă de Mircea Cotârţă: Din lumina sufletului se veşnici poetul; volumul a primit Premiul pentru poezie pe anul 2005 acordat de Societatea Scriitorilor Târgovişteni; Filozofând cu Diogene sau Limita bunului simţ, Ed. Macarie, Târgovişte, 2005, prefaţă de Mircea Cotârţă: Poetul hăituit în paradis; Echilibrul haosului, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2006, pentru prefaţă, cu un Argumentum de George Coandă şi Mircea Cotârţă: Din haos, nu ţărână, a fost plămădit poetul; volumul a primit premiul pentru poezie pe anul 2006 acordat de Societatea Scriitorilor Târgovişteni; Înger zburând pe maci, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2007, prefaţă de Mircea Cotârţă: Poetul, exilat printre oameni; volumul a primit premiul „Grigore Alexandrescu” pentru poezie pe anul 2007, acordat de Societatea Scriitorilor Târgovişteni; Neuronii somnambuli, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2009, prefaţă de Toma George Veseliu: Neuronii somnambuliîntre „genomul sentimentelor” şi „luciditatea subconştientului” sau faţa nevăzută a poetului, coperta IV fiind semnată de Tudor Cristea; Frunzele neliniştii, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2010, coperta 4 semnată de prof. dr. George Coandă: Poetul stării de interioritate; Lacrimile neodihnei, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2011; Rapsodia naturii, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2013.

 

Antologii

Poezia Cetăţii, Ed. Macarie, Târgovişte, 2001; Cupolă de veac, Ed. Macarie, Târgovişte, 2003; Pe o coajă de vocală, Ed. Macarie, 2003; Almanahul Mihai Eminescu, Ed. Macarie, Târgovişte, 2004; Caietele „Litere”. În căutarea unui topos liric, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2006, p. 148-151; Antologie lirică, proză, plastică, DOR de DOR, alcătuită de Marin Toma, editată de Asociaţia pentru Progresul şi Dezvoltarea Spiritului rural, Bucureşti, 2007; Târgovişte-India. Antologie poetică / Poetical Antology, versiuni de George Anca, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2008; Antologia sonetului românesc, vol. III, culegere de Radu Cârneci, Ed. Muzeului Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2009; Târgovişte-Chişinău-Sankt Petersburg. Antologie de poezie, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012.

 

Referinţe

Victor Petrescu, Serghie Paraschiva, Dicţionarul de literatură al judeţului Dâmboviţa 1508-1998, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 1999, p. 223-224; Constantin Toni Dârţu, Personalităţi române şi faptele lor 1950-2000, volumul XVII, dicţionar întocmit cu sprijinul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Iaşi, Casa de Editură Venus, 2006, p. 293-315; Totdeauna cu noi (antologie de poezie, proză, eseu, critică literară etc.), Ed. Amurg sentimental, Bucureşti, 2007. Critică literară de Petruş Andrei pentru volumul Lumini pe roua lumii: Florea Turiac – un aed în templul artei, p. 59-69; George Coandă, Istoria Târgoviştei. Cronologie enciclopedică. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2007, p. 397-398; Henri Zalis, O istorie condensată a literaturii române. 1880-2000. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită. Poeţi târgovişteni, Florea Turiac, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2007, p. 628; Mihai Stan, Conferia. Convorbiri şi confesiuni, Florea Turiac. Poezia pentru mine este Cutia Pandorei, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2009, p. 339-345; Florentin Popescu, Eu v-am citit pe toţi! (vol. II), Romantismul bine temperat: Florea Turiac, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2009, p. 260-261. Enciclopedia oraşului Târgovişte, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, ediţia I, 2011, p. 454; ediţia a II-a, 2012, p. 477. Cronologia lumii literare româneşti, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012, p. 432; George Toma Veseliu, Continuatorii Şcolii literare şi artistice de la Târgovişte, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2015; Ioan Holban (coord), Un dicţionar al scriitorilor români contemporani, vol. 2, Iaşi, Ed. Tipo Moldova, 2016; Cimpoi, Mihai, Anatomia fiinţei. Vol. 2. Promoţia de azi a Şcolii literare şi artistice de la Târgovişte. Medalioane în evantai, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 83-92.

 

Coandă, George: Veac întors, Curier cultural în „Dâmboviţa”, nr. 1649, luni, 18 mai 1998, p. 4; Gruia, Lucian: Discipolul lui Diogene, pentru volumul Filozofând cu Diogene sau Limita bunului simţ, în „Esteu – Revistă literară”, anul 2, nr. 2-3, ianuarie-februarie 2006, p. 20; Popescu, Florentin: Romantismul bine temperat, pentru volumul Lumini pe roua lumii, în „Oglinda literară”, anul V, nr. 55, iulie 2006, p. 1974; Antonescu, Mihai: Revenirile poetului, pentru volumul Echilibrul haosului, în „Viaţa de pretutindeni”, anul III, nr. 1-7 (24-30), iulie 2007, p. 93; Bianu, Corin: Adumbrit de metaforă, pentru volumul Înger zburând pe maci, în „Climate literare”, anul 2, nr. 10-11, iulie-august 2008, p. 15; Veseliu, George Toma: Clasic sau modern?, pentru volumele Îngeri zburând pe maci, Lumini pe roua lumii, Echilibru haosului, în „Litere”, anul IX, nr. 8-9(101-102), august-septembrie 2008, p. 29-31; Zalis, Henri: Expuneri lirice recomandate de magia iluziilor, pentru volumul Neuronii somnambuli, în „Litere”, anul X, nr. 10(115), octombrie 2009, p. 22 şi p. 25; Grăsoiu, Liviu: Un hedonist neliniştit, dar decent, pentru volumul Frunzele neliniştii, în „Litere”, anul XII, nr. 2(131), februarie 2011, p. 46-47;

 

Opinii

Meditaţiile sale exală un aer de sănătate spirituală şi de, bine strunit, patos. La vârsta jubilaţilor – când deznădejdile, durerile, spaimele nu par a-l cerceta, el ne oferă în învolburarea momentului o frântură de senin. De speranţă. (Gheorghe Tomozei)

 

Florea Turiac este un romantic nu întârziat şi bine deghizat într-un poet care-şi trăieşte clipa şi veacul, cu toate ale lor, prin toate filtrele fiinţei şi gândurile lui; are nostalgia copilăriei şi a tinereţii rămase în urmă, suferă de iubire, se implică în revolta faţă de mizeriile şi nevrozele vremii (nu întâmplător în sumarul cărţii întâlnim titluri ca: „Veac silit”, „Veac arzând”, „Veac strâmb”, „Veac bolnav”, „Veac cuprins de friguri” ş.a.), precum odinioară Bacovia suferea pentru distrugerea echilibrului ecologic al planetei. Se bucură de puritatea naturii în care îşi caută uneori refugiul, pledează cu sinceritate pentru omenie şi frumos, pentru prietenie şi pace între oameni şi, la nivel mai larg, între ţări şi popoare. (Florentin Popescu)

 

Artistul are calităţi notabile, iar câteva îi scot în relief punctul ascuns sub destăinuiri şi prudente participări şi adaptări. Totodată trece în versul lui expresia dezamăgirilor, de atâtea ori aproape naturale, într-o discreţie din ce în ce mai bine stăpânită. Mai degrabă înşelat de bucurii efemere, Florea Turiac izbuteşte să împace dispoziţii opuse, să-şi lase mintea trează şi reveria animată de porniri lucide. [...]„Îmi ridic mâinile/ imagi­nându-mi-le ca nişte aripi de îngeri/ dar deşi au şi ele păcatele lor/ nu se vor transforma în lacrimi de ceară/ când vor ajunge să atingă cerul şi soarele”. [...] Prin exprimarea acestora se vădeşte că artistul tinde spre modernitate, una de ordin subtil. Vorbim de modernitatea suferinţei, a pedepselor, uneori a consimţirilor. Şi, pe alocuri, modernitatea vine din angoasa descifrărilor temătoare de tăceri, de retorica lor ciudată, vag muzicală. [...]Ca şi în alte precedente plachete de versuri, care nu-l dezmint, Florea Turiac prelungeşte meditaţia, găseşte drumurile degajării preferate, consemnează încrederea cu care priveşte în viitor. Ceea ce îl scuteşte să fie provocator; în schimb, fără urmă de ostentaţie sau de extravaganţă, menţine şi confirmă calitatea lirismului său, travaliul modulaţiilor prin care peniţa scorneşte punţi de treceri de la un exerciţiu la altul. (Henri Zalis)

 

Se anunţă, de la prima piesă o atmosferă luminoasă, necontorsionată, devenită amprentă pentru întreg volum. […] Generos („festin”) sau nostalgic („talerele vieţii”), neliniştit sau grav („jaf în iubire”), ironic la limita pamfletului („căi confuze”), Florea Turiac are drept zeu tutelar prezentul în ipostază trupească. Metafizica, resemnarea, înţelepciunea ori renunţarea la lucrurile carnale îi rămân străine deocamdată. Până atunci mânuieşte „arcuşul vieţii” astfel: „din grâu neghina de-i aleasă/ ca lebăda iubirea-i albă/ de-aceea îmi aleg mireasă/ doar poezia ca o salbă// de aur pur s-o port cu mine/ unde doinesc sub flori de stele/ să-mi fie zilele depline/ când sunt arcuşul vieţii mele”. (Liviu Grăsoiu)

 

Născut la 12.XI.1944, Ioneşti, com. Petreşti, Dâmboviţa

prozator, publicist

După liceu („Vladimir Streinu” din Găeşti, 1963), urmează cursurile Facultăţii de Arte Plastice din cadrul Institututlui Pedagogic Bucureşti (1965-1968). Licenţiat al Facultăţii de Arte Plastice din cadrul Institutului „Nicolae Grigorescu” Bucureşti (1982). Profesor de desen la Gura Şuţii, Găeşti, Târgovişte. În 1994 înfiinţează Ed. Pandora-M. Pentru prima dată în România, această editură publică ediţii bilingve din Shakespeare. Debut publicistic cu povestirea „Motorul” în ziarul „Secera şi ciocanul” (1962). Colaborează la „Secera şi ciocanul”, „Reeducarea minorilor”, „Contemporanul”, „Dâmboviţa”, „Litere” (redactor asociat), precum şi la revista „Fotografia” cu texte de teorie, critică şi istorie a fotografiei. Expoziţii personale şi colective de pictură. Participă cu lucrări de artă fotografică la saloane şi concursuri interne din Târgovişte, Bucureşti, Oradea, Braşov, Botoşani, Sibiu, precum şi la saloane internationale. În 1986 obţine două medalii de aur la Salonul „Fotosport” – Reus-Spania şi, în 2010, la acelaşi salon internaţional, Medalia Salonului şi Trofeul Comitetului Olimpic Internaţional. Debut editorial în 1988 cu „Cioara şchioapă”, roman în care abordează simbolul, insolitul, grotescul, bizarul. În 2001 puublică volumul „Quatrocente”, „un fals jurnal despre o falsă memorie”. Urmează, în 2007, „Nastasia, un amor de aproape un an”, roman în care „ironic cu sine până la capăt, naratorul înclină să vadă femeia personaj de reflux şi numai aparent de flux deziderativ, deoarece o percepe în dizarmonie cu ordinea”. „În liniştea lecturii solubile, recomandăm un vizionar paradoxal, singur, exigent” (H. Zalis). În 2008 apare „Meşterul de oglinzi” (ediţie revăzută şi adăugită a cărţii „Quatrocente”) şi „Jurnalul de la Marcona”. Apoi „O iubesc enorm, Domnule judecător” (2009), în care apar îmbinate textualismul, spiritul satiric, ludicul, apetenţa parodică, ironia, bonomia, dramatismul, biografismul, oralitatea, coloc­vialitatea, derizoriul, comicul, absurdul, misticismul. În 2011 publică romanele „Al treilea picior” şi „Haralamba”. A mai întocmit şi editat, la editura proprie, Pandora – M, miniantologiile de maxime, proverbe, şi zicale: „Cartea bogatului – Cartea săracului” (2005); „Dragostea – Gelozia – Ura” (2005); „Femeia – Bărbatul şi Amantul” (2004); „Cartea prostului – Cartea Înţeleptului” (2004); „Dragostea ce arde ca un foc” (2003). Distins cu premii ale Societăţii Scriitorilor Târgovişteni: Premiul „Ion Ghica” pentru jurnal – „Jurnalul de la Marcona” (2008); Premiul „Radu Petrescu” pentru roman – „Nastasia, un amor de aproape un an”, (2009); Premiul „Mircea Horia Simionescu” pentru roman – „O iubesc enorm, Domnule Judecător” (2010) şi Premiul „Mircea Horia Simionescu” pentru roman – „Al treilea picior” (2012). Este membru fondator al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni şi membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2008).

 

Scrieri

Cioara şchioapă. Târgovişte, Ed. Pandora – M, 1998; Quatrocente. Piteşti, Ed. Paralela 45, 2001; Nastasia, un amor de aproape un an. Bucureşti, Ed. Trei, 2007; Meşterul de oglinzi. Bucureşti, Ed. Trei, 2007; Jurnalul de la Marcona. Târgovişte, Ed. Marcona, 2008; O iubesc enorm, Domnule Judecător. Piteşti, Ed. Paralela 45, 2009; Al treilea picior, Bucureşti, Ed. Trei, 2011; Haralamba. Bucureşti, Ed. Trei, 2011; Jurnalul de la Marcona, Colecţia Opera Omnia – romanul de azi, Iaşi, Ed. Tipo Moldova, 2012; Spovedania. Târgovişte, Ed. Pandora-M, 2013; Oglinzi zgâriate, Bucureşti, Ed. Trei, 2014; Gumelniţa, Bucureşti, Ed. Trei, 2014; Jurnalul de la Marcona. Însemnările, Bucureşti, Ed. Trei, 2015;

 

Antologii

Caiete Litere II. 30 de prozatori, Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Grupul Editorial Bibliotheca&Marcona, 2007, p. 145-159.

 

Referinţe

Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie. Dicţionar de literatură al judeţului Dâmboviţa 1508-1998. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 1999, pag. 154-155; Petrescu, Victor, Scriitori şi publicişti dâmboviţeni 1900-2004. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2005, pag 128; Zalis, Henry. O istorie condensată a literaturii române 1880-2000, Târgovişte, Ed. Bibliotheeca, 2007, pag 522-524; Enciclopedia oraşului Târgovişte, ed. a II-a, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2012, p. 306; George Toma Veseliu, Continuatorii Şcolii literare şi artistice de la Târgovişte, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2016; Cimpoi, Mihai, Anatomia fiinţei. Vol. 2. Promoţia de azi a Şcolii literare şi artistice de la Târgovişte. Medalioane în evantai, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 74-82.

 

Cristea, Tudor Morala textului, Revista dâmboviţeană, 13 febr. 1999, pag. 6; Lumea cărţilor. Cioara şchioapă, Modus dicendi, mart. 1999, pag 12 -13; Vlad, Mihail, Noutăţi editoriale. Ion Mărculescu „Cioara şchioapă”, Dâmboviţa, 25 ian. 1999, pag 4; Cristea, Tudor. Un cioranian, Litere, nr. 1, ian. 2001, pag. 22-24; Cristea, Tudor, Memoria şi textul, Litere nr. 5 (14), mai 2001, pag. 8-10; Stan, Mihai. Ion Mărculescu. Interviu, Litere nr. 4 (37) apr. 2003, pag. 22-24; Bineaţă, Margareta. Între tragic şi băşcălie, Litere nr. 9(90), sept. 2007, pag. 11-12; Zalis, Henry. Scrisul unui autor surprinzător, Convorbiri literare, iulie 2007, nr. 7(139), pag. 522-524; Lilea, Radu. Cum vă place, 7 Plus, 23 iun. 2007, pag. 10; Agopian, Ştefan. 3 de la Trei, 24 Fun, 8-14 iunie 2007, pag. 13; Veseliu, T. G. Un roman al sexului, Impact, nr. 330, 19 iunie – 2 iulie 2008, pag 5; Ionel, Nicolae. Muntele din fărâme, Litere nr. 2(95), feb. 2008, pag 25-27; Bineaţă, Margareta. Jurnalul de la Marcona sau vocaţia mizantropiei, Litere nr. 7-8 (112-113), iulie-aug. 2009, pag. 12-14; Ionel, Nicolae. Viaţa mea e un roman, Litere nr. 11-12 (116-117) nov.-dec. 2009, pag 22-24; Ionel, Nicolae, Oameni de tinichea, Litere, nr. 3(132) martie 2011, pag 24-25; Bineaţă, Margareta, Arta reinventării, Litere, nr. 9-10(150-151) septembrie-octombrie 2012, pag 23-25.

 

 

Opinii

Jurnalul de la Marcona” are aerul că introduce în intimitate derizoriul, îl pune în legătură cu cele mai simple impresii. Convorbiri cu rude, cu vecini păstrează în fibra lor un gen de minimalism. Ascendenţa lui poetică, non-moralizatrare, hazlie, pusă în scenă ca o badinerie de pastel va plăcea – complace orice incursiune la adăpost de scandaluri. Ion Mărculescu ştie să construiască digresiv pe file de calendar, după ce s-a asigurat că dispune de varietate anecdotică şi flux explicativ. Rămâne în chenar, în surdină, o poveste cât patru-cinci silabe, uşor de adunat apoi în propoziţii. Nu am o explicaţie specială pentru menţiunea din titlu „Geneza”. Ca şi Cel de Sus, demiurgul pământean intenţionează o urmare. Restul este tăcere. Ca om înzestrat pentru simplitate în elementele de sensibilizare, autorul are suficiente resurse să scoată din amănunte anodine o nouă scriere dedicată chiar lor. Principiul unificator rezidă în câteva elemente de excelentă autoportretistică. (Henri Zalis)

 

Micul roman erotic adolescentin se dovedeşte, în acest sens, insuficient. Este apoi, prea multă afectare lirico-filozofică. O formă a acestei afectări este permanentul dialog – care cedează uneori locul unor referiri umorale – cu prezumtivul critic raţionalist („criticul meu”, zice I. Mărculescu), care i-ar cenzura afirmaţiile justificat-aberante sau limbajul prea frust. Se adaugă, pe acest fond, o dorinţă lesne sesizabilă de epatare, prin supralicitare asociativă sau lexicală. Toate acestea strecoară note false într-un discurs, altminteri, substanţial şi bine susţinut. Poate de aceea partea cea mai agreabilă din carte (pata ei de lumină, aş zice) rămâne micul roman epistolar strecurat printre pagini. Justifică el, ca eşantion de viaţă, suferinţa întreagă a supravieţuirii şi a memoriei? Justifică epura sa literară latura neagră, ironică, ludică, funambulescă şi, nu rareori, cinică a textului? Greu de spus. Dincolo de orice, „Quatrocente” adânceşte imaginea unui moralist de speţă tragică (dar şi pe aceea de pamfletar care suferă de generalitatea şi chiar de absenţa obiectului) pe care o conturase, ferm, prima carte. (Tudor Cristea)

Romanele lui Ion Mărculescu („Cioara şchioapă”, „Nastasia, un amor de aproape un an”, „Jurnalul de la Marcona”, „O iubesc enorm, domnule judecător”, „Meşterul de oglinzi” sau „Al treilea picior”) mizează pe o formulă narativă inedită, având structura unor tablete în care autorul vorbeşte, după propria-i mărturisire, „despre tot şi nimic”, îmbinând umorul, ironia, sarcasmul, cu reflecţia filozofică şi meditaţia amar-resemnată. Nu face excepţie de la regulă nici „Haralamba”, a patra carte din ciclul romanesc mai amplu „Jurnalul de la Marcona”, publicată anul acesta la Ed. „Trei”. [...]Mărculescu ştie mai tot timpul să găsească vorba de duh potrivită cu subiectul abordat, să surprindă peisaje inedite pe cărările narative îndelung bătătorite în scrierile sale. (Margareta Bineaţă)

 

Al treilea picior” nu este o carte frumoasă în accepţiunea curentă. Această afirmaţie nu trebuie înţeleasă peiorativ oricât de puţin. Când afirmăm despre o carte că e doar frumoasă, ea poate fi inofensivă sau într-un caz mai rar exemplară, datorită unui stil sau unui gen bine delimi­tat. Avem de data aceasta de-a face cu o proză de tectonică mai apar­te, prezentând o combinaţie de armonie şi dizarmonie, de organizare şi haos, de zone mai liniştite şi altele de catastrofă, de porţiuni de triumf al formei, dar şi de recădere în amorf. Prin urmare, s-ar cere cu îndreptăţire a fi valorizată estetic şi nu plasată într-o zonă exclusă a limbajului. În „Al treilea picior”, urâţenia se prezintă ca semnul burlesc sau polemic al neajunsului moral şi prinde chip printr-o voinţă ar­tistică de traumatizare a realităţii sensibile. (Niculae Ionel)

 

Născut la 9.VII.1943, Bucureşti

 

Prozator, istoric şi critic literar, publicist, editor

 

Ciclul primar, gimnazial şi liceal la „Vladimir Streinu” din Găeşti (1960). Din cauza unor restricţii de ordin politic (tatăl ofiţer, deţinut politic) se înscrie doar la Şcoala Tehnică de Petrol şi Gaze din Ploieşti, pe care nu o termină, fiind încorporat la o unitate militară de muncă ca fiu al unui „duşman al poporului”. (Tatăl, subofiţer de intendenţă în Ministerul Apărării Naţionale, apoi la diferite unităţi militare, refuză – cei din familia sa şi a socrilor erau vechi ţărănăşiti – înscrierea în Partidului Comunist, ceea ce i-ar fi adus şi trecerea în clas ofiţerilor cu gradul de căpitan. Refuzul nu rămâne nepedepşit şi, pe baza unei delaţiuni, Tribunal Militar Craiova, în deplasare la Piteşti, îl condamnă la 9 ani de temniţă pentru uneltire împotriva statului. Eticheta de „duşman a poporului” se va răsfrânge negativ asupra familiei, care va fi supusă unor numeroase interdicţii). Absolvent al Facultăţii de Filologie a Institutului Pedagogic din Piteşti (1966). O perioadă este muncitor la depozitul de carte al librăriei din Găeşti, deşi obţinuse diploma de profesor de limba şi literatura româna, acesta fiind singurul loc de muncă la care a avut acces. Profesor de limba şi literatura română la Institutul Special de Reeducare a Minorilor din Găeşti (1966-1977). O lume închisă, brutală, cu delincvenţi minori dar şi majori, cărora „le predă” limba română. O lume închisă ce reproducea coercitiv lumea mai largă de afară în care o simplă remarcă anticomunistă aducea recluziunea. Atmosfera, întâmplările apar transfigurate artistic în romanul „Paradis”. Apoi profesor la Picior de Munte şi la ŞcoalaCoresi” din Târgovişte (1989-2000). Conduce cercul metodic al profesorilor de limba şi literatura română din Târgovişte (1991-2000), calitate în care, plecând de la realităţile şcolii gimnaziale dâmboviţene – învăţământ politizat, cu o metodică precară, pe alocuri chiar ostilă elevului care, subliminal, trebuia „format” după un anume model structural – îl determină să conceapă, să editeze apoi, o serie de manuale complementare bine primite de profesori şi elevi. Debut publicistic cu articole privind psihologia delicventului minor, apărute înReeducarea minorilor”, buletinul intern al institutelor de profil, ce apărea  ca supliment al revisteiÎn slujba patriei”. Colaborează intermitent, în măsura în care „trecutul” familiei nu se estompase încă (de câteva ori i s-a interzis accesul la funcţii didactice din cauza „dosarului”) la „Dâmboviţa”, „Graiul Dâmboviţei”, „Jurnal de Dâmbo­viţa”, „Litere”, „Jurnal de Bucureşti”, „Curier”, „Literatorul”, „Sud”, „Eroica” doar cu articole şi studii de specialitate. Înfiinţează revistaCoresi” a elevilor Şcolii Nr. 5 Târgovişte. În perioada 1995-1996, mode­rează la Radio D Târgovişte o emisiune săptămânală de cultură ce avea ca rubrici permanente: „Capcanele limbii române”; „Cărţi pentru week-end”, emisiune aşteptată de ascultătorii târgovişteni, un fel de tribună a artelor, a bunului simţ, o pledoarie pentru lectură, un exerciţiu necesar de cultivare a limbii prin procedee interactive. Fondează editura „Biblio­theca” din Târgovişte (1997), al cărei director-proprietar este, editură de top care, în cele două decenii de existenţă, a dat peste 1000 de titluri, multe dintre acestea de istorie şi critică literară, de beletristică, monografii şi carte academică, oferind autorilor târgovişteni ocazia afirmării.

 

Redactor-şef al revisteiLimbă şi literatura română” a Inspectoratului Şcolar Judeţean Dâmbo­viţa (1998), redactor-şef fondator al revistei lunare de culturăLitere”, ce apare la Editura Bibliotheca, prin efortul financiar şi logistic al acesteia (din 2000), redactor-fondator al revistei de cultură „Armonia”, serie nouă (2005), senior redactor la „Pro Arme”, redactor „Bucureştiul literar şi artistic”, membru în consiliul de coordonare editorială a revistei „Eroica”.

 

Secretar al Academiei Internaţio­naleMihai Eminescu” din Bucureşti (româno-indiană) înfiinţată în 1987 şi vicepre­şedinte al Asociaţiei Culturale Româno-Indiene (2004). Colaborarea cu RICA se vădeşte în câteva titluri precum: Introducere în Jainism, de Rudi Jansma, Sneh Rani Jain, este prima carte apărută în România despre jaini şi jainism; Effect of Indian Thought on Mihai Eminescu / Eminescu şi gândirea indiană (ediţie bilingvă româno-engleză) de dr. Zricha Vaswani; Târgovişte-India. Antologie poetică / Poetical anthology.

 

Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (1999), distins cu Ordinul Ziariştilor clasa I-aur (2007), membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2005) şi al Uniunii Scriitorilor din România (2014). Premiul pentru proză (romanul „Paradis”) al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005). Distins cu medaliaMeritul cultural” clasa I (2004); Diploma de Excelenţă a Primăriei din Târgovişte pentru activitate culturală (2010); Diploma de Onoare a Primăriei Chişinău pentru contribuţia la fondarea şi organizarea Bibliotecii Municipale „Târgovişte” din Chişinău, prin donarea a circa 10.000 de volume (2012); Meritul civic decernat de preşedintele Republicii Moldova (2012); cetăţean de onoare al municipiului Târgovişte (2013).

 

Debut editorial cu Admiterea în liceu (1993). Autor sau coordonator al lucrărilor „1897-1997 Centenar. Primăria oraşului Târgovişte (1997), Îndrumar pentru examenul de capacitate şi de admitere. Literatură I-II” (1998), Scriitori dâmboviţeni: bibliografie şcolară. Vol. I Clasicii (1998). Îngrijeşte volumulCrai Negru” al poetului Ion Vrăbiescu, apărut postum. Coautor al volumului Mihai Viteazul în memoria urmaşilor (2001). Îngrijeşte, împreună cu Iulian Filip, antologia Poezia acasă: poeţi contemporani din Basarabia(2003); ediţia a II-a premiată la Salonul Internaţional de Carte din Chişinău (2007), locul al II-lea în topul celor mai citite cărţi editate în 2007 în Republica Moldova.

 

Romanul „Clone” (2003), departe de a fi unul în spirit SF, este un roman alegoric, cu trimiteri sarcastice la contempo­raneitate. Un univers clonat, bogat în ficţiune, dominat de puterea manipulării (temporală, spaţială, informaţională); proiecţii psihologice, tulburătoare şi realităţi ce trimit explicit la România de azi. În Paradis (2004)„un roman al destinelor refuzate” – sunt înfăţişate drama intelectualului român în timpul comunismului, precum şi avatarurile acestuia în contemporaneitate; prin decalc, pastişă sau rezonanţe ale limbii de lemn, este ilustrată gândirea îngrădită a românilor în epocă. Tema este continuată în „Ieşirea din paradis” (2007), Întoarcere în Paradis (2015) încheind trilogia Paradis.

 

Clone 2 (Invazia, vol. 1, Exodul, vol. 2) (2015) continuă pseudo-SF-ul Clone apărut în anul 2003, o satiră a lumii contemporane, romanul putând fi apropiat, mai degrabă, de parabolele iluminiştilor, de modernitatea cărora Mihai Stan aminteşte. Doar că aceştia „evadau în alte spaţii, visau lumi perfecte, imaginând utopii, pe când M.S. evadează în alt timp propunând o distopie şi meditând asupra relelor lumii terestre”.

 

Coordonează colecţiile „Eseu” şi „Proză contemporană” ale editurii Bibliotheca în care au apărut scriitori precum Mircea Horia Simionescu, Barbu Cioculescu, Alexandru George, Henri Zalis, Mircea Constantinescu, Marian Popa, Liviu Grăsoiu, Tudor Cristea, Daniela-Olguţa Iordache, George Coandă, Victor Petrescu, Mihai Gabriel Popescu, Emil Stănescu, Sultana Craia, Emil Vasilescu, George Anca, Florentin Popescu, Emil Lungeanu, Lilica-Voicu Brey, Costache Olăreanu, Corneliu Popescu, Corin Bianu, Dan Gîju, Nicolae Neagu, George Toma Veseliu, Valeriu Râpeanu, Gheorghe Buluţă, Mircea Anghelescu, Crisula Ştefănescu, Nicolae Rădulescu, Ştefania Rujan, Dumitru Ungureanu ş.a. O atenţie deosebită a acordat publicării unor cărţi semnate de scriitori din Republica Moldova, membri ai Societăţii Scriitorilor Târgovişteni şi ai redacţiei Litere din Chişinău, pe care M.S. o înfiinţează în 2004: acad. Mihai Cimpoi, acad. Nicolae Dabija, Iulian Filip, Ianoş Ţurcanu, Aurelian Silvestru, Vasile Romanciuc, Igor Şarov (cu acesta, director al Editurii Cartdidact, a editat în tandemul Bibliotheca-Cartdidact mai multe volume).

 

Se numără printre principalii organizatori ai Festivalului-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” şi „Primăvara Albastră”. Participă, conducând o delegaţie a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (Dumitru Copilu-Copillin, Ion Mărculescu, Niculae Ionel, Emil Stănescu, Corin Bianu, Victor Petrescu, George Coandă), la toate cele patru ediţii ale Congresului Mondial al Eminescologilor de la Chişinău.

 

Ca preşedinte al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni organizează simpozioane naţionale pe diverse tematici: Simpozionul Internaţional Alexandru Ciorănescu (2009); marcând 10 ani de la dispariţia savantului originar din Moroienii Dâmboviţei şi simpozion Alexandru Ciorănescu cu prilejul centenarului naşterii savantului (2011); Simpozionul „Şcoala Prozatorilor Târgovişteni. Receptarea critică a operei lui Mircea Horia Simionescu” (2014); Simpozionul „Şcoala Prozatorilor Târgovişteni. Receptarea critică a operei lui Costache Olăreanu” (2015), simpozionul cu tema „Şcoala prozatorilor târgovişteni” tinzând să devină o manifestare târgovişteană anulă.

 

Prin fondarea Editurii Bibliotheca, Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, a revistei „Litere” (cu un grup de găeşteni Tudor Cristea, Daniela-Olguţa Iordache, Dumitru Ungureanu, Nicolae Neagu) Mihai Stan are contribuţie decisivă la dezvoltarea culturii scrise în arealul dâmboviţean (Târgovişte, Găeşti, Moreni, Titu, Pucioasa), dar şi la propagarea culturii scrise târgoviştene la nivel naţional.

 

 

 

Scrieri:

 

Clone (roman), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2003; Paradis (roman). Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2004; Destin într-un timp dogmatic. Ion Gavrilă în dialog cu Mihai Stan, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2005; Lecturi empatice, Bucureşti, Editura AIME, 2006; Rătăcirile unui caligraf. Mircea Horia Simionescu în dialog cu Mihai Stan, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2006; Ieşirea din Paradis (roman), Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007; Confreria. Convorbiri şi confesiuni, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2009; Paradis. Ieşirea din Paradis, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2009; Exodul. Clone 2, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2011; Paradis. Ieşirea din Paradis, (ediţia a II-a), Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2012; Clone. Invazia. Exodul, Iaşi, Editura Tipo Moldova, Colecţia Opera Omnia – Proză contemporană, 2012; Lecturi empatice 2, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2013; Litere, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2014; Întoarcere în Paradis, Bucureşti, Editura Semne, 2015; Trilogia Paradis: Paradis (vol. I); Ieşirea din Paradis (vol. II); Întoarcere în Paradis (vol. III), Editura Bibliotheca, 2015;

 

 

 

Colaborări:

 

1897-1997. Centenar. Primăria oraşului Târgovişte (monografie), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1997; Îndrumar pentru examenul de capaci­tate. Sintaxa frazei, Târgo­vişte, Editura Bibliotheca, 1996; Ediţia: a II-a (1997), a III-a (1998); Îndrumar pentru examenul de capacitate şi de admitere. Lite­ra­tură, Vol. I-II, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1998; Scriitori dâmboviţeni: bibliografie şcolară. Vol. I: Clasicii, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1998; Sintaxa frazei: (Gramatică - clasa a VIII-a): Îndrumar pentru examenul de capacitate, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1999; Limba şi literatura română: examenul de capacitate şi de admitere în liceu 2000, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2000; Mihai Viteazul în memoria urmaşilor, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2001; Litere 100. Istoria unei reviste literare dâmboviţene, Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Editura Bibliotheca, 2008; Târgovişte. Călători străini. Cronicari, vol. I (crestomaţie), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2010; Târgovişte în literatură. 1800-1918, vol. II (antologie), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2010; Enciclopedia oraşului Târgovişte (coordonator), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012; Societatea Scriitorilor Târgovişteni. Din istoria unei grupări literare (coordonator), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2013; Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”. Laureaţi ai ediţiei (coordonator), Târgovişte, Editura, Bibliotheca, 5 ediţii, 2011-2015; Litere. Istoria unei reviste de cultură dâmboviţene (2000-2015) (coordonator), Bucureşti, Editura Semne, 2015; Societatea Scriitorilor Târgovişteni. Vol. 2. În cultura cetăţii (coordonator), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016;.

 

 

 

 

 

 

 

Ediţii îngrijite:

 

Crai Negru. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1998; Poezia acasă: poeţi contemporani din Basarabia (antologie), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2003; Poezia acasă: poeţi contemporani din Basarabia (antologie), ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2007; Caiete Litere I. În căutarea unui topos liric, Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Editura Bibliotheca, 2006; Caiete Litere II. 30 de prozatori, Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Grupul Editorial Bibliotheca&Marcona, 2007; Târgovişte-India. Antologie poetică / Poetical Antology, Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Asociaţia Culturală Româno-Indiană (Rica), colecţia Biblioteca SST, Editura Bibliotheca, 2008; Caiete Litere III. Treptele visului. Tineri poeţi dâmboviţeni (antologie), Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Editura Bibliotheca, 2008; Târgovişte-Chişinău-Sankt Petersburg (antologie bilingvă română-rusă), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012; Şcoala prozatorilor târgovişteni. Receptarea critică a operei lui Mircea Horia Simionescu. Mircea Horia Simionescu şi scriitorii dâmboviţeni (evocări), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2014; Elena Văcărescu şi spiritualitatea românească în Europa. 150 de ani de la naştere. Studii şi articole, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2014;

 

 

 

Referinţe în volume:

 

Academia Română. Dicţionarul general al literaturii române. vol. S-T, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, p. 357-358; Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie. Dicţionar de literatură al judeţului Dâmboviţa 1508-1998, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1999, p. 205-206; Popescu, Mihai Gabriel. Memoria dascălilor noştri, IV. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2000, p. 112-113; Neagu, Marin. Istoria literaturii române în date. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2001, p. 220-227; Popescu, Mihai Gabriel. Memoria dascălilor noştri, V. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2003, p. 80; Petrescu, Victor. Scriitori şi publicişti dâmboviţeni. 1900-2004. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2005, p. 214-216; Zalis, Henri. O istorie condensată a literaturii române. 1880-2000. vol. II, Lecturi polivalente. Itinerar sufletesc, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2006, p. 255-257; Popescu, Florentin, Eu v-am citit pe toţi. vol. I, Mihai Stan. Universul concentraţionar românesc inedit, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2007, p. 242-244; Zalis, Henri. O istorie condensată a literaturii române, 1880-2000. ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2007, p. 582; Coandă, George. Istoria Târgoviştei. Cronologie enciclopedică. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2007, p. 397, 402 ,421 ,432, 438; Cristea, Tudor. De la clasici la contemporani. Târgovişte, Grupul Editorial Bibliotheca-Marcona, 2008, p. 279-282; Popescu, Florentin, Eu v-am citit pe toţi. vol. II, Biografia ca naraţiune: Mihai Stan, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2009, p. 285-287; Popescu, Florentin. Noi portrete în peniţă, Bucureşti, Editura Rawxcoms, 2010, p. 192-197; *** Enciclopedia oraşului Târgovişte, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2011, p. 415; Popescu, Florentin. Salonul cu portrete în peniţă, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 207-212; Ionel, Niculae. Scriitori târgovişteni, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 51-58, 148-156; Bineaţă, Margareta. Cărţi şi scriitori de azi, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 92-104; Tudor, Cristea. Revizuiri şi consemnări. Eseuri de critică şi istorie literară, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 261-272; Neagu, Marin. Cronologia lumii literare româneşti, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 390, 402, 410, 411; Florentin Popescu, Salonul cu portrete în peniţă, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 207-212, 227-230; Popescu, Florentin, Eu v-am citit pe toţi. vol. IV, Un triplex poetic de zile mari, p. 43-44; Lecturile scriitorului, p. 117-118, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2013; Liviu Grăsoiu, Românul a rămas poet?, Poetul bine deghizat, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2013, p. 180-184; George Coandă, Istoria Târgoviştei. Cronologie enciclopedică, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2013, p. 20, 544, 551, 568, 573, 574, 586, 604, 605, 609, 610; Dobre, Ana, Cărţi privite în ochi, Paradisurile lui Mihai Stan, p. 167-170; Povestea unui candid voltairean, 171-175; Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2014; Petrescu, Victor, Crochiuri literare. Scriitori şi publicişti dâmboviţeni (1900-1944), Demers la destinul literaturii române, p. 282-288; Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2014; Gîju, Dan, Ucenicul zeului Thot. File dintre istorie a literaturii române contemporane în interviuri, În România valorile sunt recunoscute când este prea târziu, p. 170-178; Editura Favorit, Bucureşti, 2015; Cimpoi, Mihai, Anatomia fiinţei. Vol. 2. Promoţia de azi a Şcolii literare şi artistice de la Târgovişte. Medalioane în evantai, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 31-40; Ionel, Niculae, Exerciţii de admirare (Note de lectură), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 26-30; Codreanu, Theodor, Mihai Cimpoi: de la mitopo(i)etică la critica ontologică, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 8, 56, 57, 89, 90, 91, 94, 101, 102; Veseliu, George Toma, Continuatorii Şcolii literare şi artistice de la Târgovişte, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 69-90; Bianu, Corin, Analist în literatura de piaţă, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 44-51; Ioan Holban (coord), Un dicţionar al scriitorilor români contemporani, vol. 1, Iaşi, Ed. Tipo Moldova, 2016

 

 

 

Referinţe în periodice:

 

Cristea, Tudor. Parodic şi parabolă, Litere, nr. 9(42), sept. 2003, p.8-9; Craia, Sultana. Un roman postmodern, Universul cărţii, nr. 10, oct. 2003, p. 11; Prisăcaru, Vlad. Poeţi basarabeni acasă… la Târgovişte. Chişinău, BiblioPolis, nr. 4, 2004; Emil, Vasilescu. Despre ieroglife contemporane, Biblioteca, nr. 1, 2004, p. 23-24; Cristea, Tudor. Antologie şi solidaritate, Litere, nr. 2(47), feb. 2004, p. 8-10; Poduri lucrătoare spre integrarea noastră cu noi. Capitala, 24 febr. 2004, p. 8; Popescu, Florentin. Poezie de peste Prut, Ecart, 4 mar. 2004, p. 7; Popescu, Florentin. Poezia de peste Prut, Saeculum, nr. 9, apr. 2004, p. 50; Cioculescu, Barbu. În casa poeziei, Litere, nr. 4-5,(49-50), apr.-mai 2004, p. 12-13; Cioculescu, Barbu. Tot despre poezia acasă, Litere, nr. 6(51), iun. 2004, p. 12-13; Petrescu, Victor. Scriitori găeşteni contemporani. Gazeta Găeştilor, nr. 1(2), oct. 2004, p. 22-23; Cioculescu, Barbu. În viu grai şi... în tăcere. Litere, Anul VIII, Nr. 1 (82), ianuarie 2007, pag. 8; Cioculescu, Barbu. Tu eşti, Mircea?. Litere, Anul VIII, Nr. 2 (83), februarie 2007, pag. 8-9; Zalis, Henri. Mihai Stan – Lecturi polivalente (Itinerar sufletesc). Convorbiri literare, nr. 10 (118) oct. 2005, pag. 74; Craia, Sultana. Un roman postmodern. Universul Cărţii revistă lunară a MMC, An XIII, nr. 10 (154), octombrie 2003; Coandă, George. Un romancier sui-generis: Mihai Stan. Jurnal de Dâmboviţa, 12 martie 2004, nr. 2430, serie nouă anul IV (XI); Zalis, Henri. Întâlnire cu un coregraf al anticipaţiei, Contemporanul, Ideea europeană, nr. 11(632), noiembrie 2004; Coandă, George. Mihai Stan, romancierul mereu surprinzător. Jurnal de Dâmboviţa, 19 aprilie 2005, nr. 2771, an IV(XI), p. 6; Cioculescu, Barbu. Un altfel de Paradis. Litere, Anul VII, nr. 7(64), iulie 2005, pag. 8-9; Filip, Iulian. Ieşirea din paradisul clonelor – pe când?. Chişinău, Literatura şi arta, nr. 27 (3123), 7 iulie 2005, p. 3; Vasilescu, Emil. Utopia negativă. Biblioteca, nr. 8/2005, p. 253; Zalis, Henri. Lecturi polivalente. (Itinerar sufletesc rememorant). Convorbiri literare, nr. 10 (118) oct. 2005, pag. 74; Sânpetrean, George. „Paradisul” redescoperit. Dâmboviţa, nr. 3964, 13 dec. 2005, pag. 15; Popescu, Florentin. Universul concentraţionar, într-o viziune românească originală. Oglinda literară, Anul 5, nr. 58, oct. 2006; Craia, Sultana. Paradis. Biblioteca Bucureştilor, anul VIII, nr. 9, 2006, pag 35; Popescu, Mihai Gabriel, Paradis, Săptămâna românească, an II, nr. 44, 28 septembrie – 4 octombrie 2006, p. 8; Trifescu, Gabriela. Rătăcirile Unui Caligraf (Mircea Horia Simionescu în dialog cu Mihai Stan), în Litere. Revistă lunară de cultură a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, an VII, nr. 11-12(80-81), noiembrie-decembrie 2006, p. 22-23; Cioculescu, Barbu. Tu eşti Mircea?, în Litere. Revistă lunară de cultură a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, Anul VIII, nr. 2 (83), februarie 2007; Chivu, Mariu. M. H. Simionescu în dialog cu Mihai Stan, în Dilema veche, nr. 172, 25-31 mai, 2007; Bineaţă, Margareta. Între realitate şi ingineria (meta)textuală. Litere, anul IX, nr.3-4 (96-97), martie-aprilie 2008; Popescu ,Florentin. Biografia, ca naraţiune: Mihai Stan. Caligraf, anul VIII, nr.819, mai 2008, p. 3; Bianu, Corin. Ieşirea din Paradis cu Mihai Stan... Viitorul Argeşului, nr.342, 11 aprilie 2008; Vasilescu, Emil. Izgonirea din Rai. Biblioteca. Revistă de bibliologie şi ştiinţa informării, nr.5, 2008; Borbély Ştefan, M. H. Simionescu în dialog cu Mihai Stan, în Viaţa Românească, nr. 5/2008; Filip, Iulian. Ieşirea din Paradis la priveghi. Literatura şi arta, nr. 30 (3282), 24 iulie 2008; Ionel, Niculae. O lume nebună, nebună... Litere, anul IX, nr.6-7 (99-100), iunie-iulie 2008, p. 23-25; Atanasiu, Victor. Clasa culturală intră în Paradis. Umbrela, anul II, nr.26, 12-18 martie 2009; Chişu, Lucian. Pre-textele scriiturii. Caiete critice, nr.12 (254), 2008; Bineaţă, Margareta. Paradisul întors. Litere, Anul IX, Nr. 2 (95), februarie 2008, pag. 11-14; Veseliu, George Toma, Paradis – romanul modern sau introspectiva eului, Impact, an IX, nr. 354-355, martie 2009, p. 9-12; Cioculescu, Barbu. La Confreria. Litere, Anul X, Nr. 10 (115), octombrie 2009, pag. 8-9; Cioculescu, Barbu. La Confreria (2). Între prospectori. Litere, Anul X, Nr. 11-12 (116-117), noiembrie-decembrie 2009, pag. 9-10; Cioculescu, Barbu. La Confreria (3). Între prospectori. Litere, Anul XI, Nr. 1 (118), ianuarie 2010, pag. 9-10; Cristea, Tudor. Paradisul după Paradis. Litere, Anul XI, Nr. 1 (118), ianuarie 2010, pag. 11-14; Popescu, Florentin, „Bibliotheca” şi al ei manager: Mihai Stan, Oglinda literară, an IX, nr. 102, iunie 2010, p. 5781; Cristea, Tudor. Un SF ludic. Litere, Anul XII, Nr. 5 (134), mai 2011, pag. 12-13; Ionel, Niculae. În prag de apocalipsă. Litere, Anul XII, Nr. 9 (138), septembrie 2011, pag. 21-23; Dobre, Ana. Paradisurile lui Mihai Stan. Luceafărul de dimineaţă, Nr. 11(1029), noiembrie 2012, pag. 4; Grăsoiu, Liviu. Poetul bine deghizat, în „Litere”, anul XIII, Nr. 11-12(152-153), noiembrie-decembrie 2012, pag. 52-53; Cristea, Tudor. Mihai Stan – Paradis. Ieşirea din Paradis. Cronica Găeştiului, an VII, Nr. 196, ianuarie 2013, pag. 5; Vasile, Corneliu. Paradis. Ieşirea din paradis. Caligraf, an XIII, Nr. 143, aprilie 2013, pag. 4; Bianu, Corin. A trăi, a lucra pentru binele literaturii. Mihai Stan – 70. Bucureştiul literar şi artistic, an III, Nr. 7(22), iulie 2013, pag. 8; Dobre, Ana. Povestea unui candid voltairean. Pro Saeculum, an XII, Nr. 5-6(89-90), 15 iulie – 1 septembrie 2013, pag. 159-160; Damian, Titi, Spectacolul ridicol al istoriei. Anteres axis libris, 2013, p. 48-55; Ştefan, Ion C., Două romane moderne într-o nouă interpretare. Amurg sentimental, an XXI, nr. 2(238), februarie 2015, p. 7,11; Dobre, Ana. Spectacolul epicizat al unui pseudoparadis. Luceafărul de dimineaţă, Nr. 5, mai 2015; Cristea, Tudor. Scripted reality: o lume de cuvinte. Litere, an XVI, nr. 5(182), mai 2015, p. 12-13; Ionel, Niculae. Între infern şi paradis. Litere, an XVI, nr. 6(183), iunie 2015, p. 42-44.

 

 

 

 

  

Ciclul primar, gimnazial şi liceal la „Vladimir Streinu” din Găeşti (1960). Din cauza unor restricţii de ordin politic (tatăl ofiţer, deţinut politic) se înscrie doar la Şcoala Tehnică de Petrol şi Gaze din Ploieşti, pe care nu o termină, fiind încorporat la o unitate militară de muncă ca fiu al unui „duşman al poporului”. (Tatăl, subofiţer de intendenţă în Ministerul Apărării Naţionale, apoi la diferite unităţi militare, refuză – cei din familia sa şi a socrilor erau vechi ţărănăşiti – înscrierea în Partidului Comunist, ceea ce i-ar fi adus şi trecerea în clas ofiţerilor cu gradul de căpitan. Refuzul nu rămâne nepedepşit şi, pe baza unei delaţiuni, Tribunal Militar Craiova, în deplasare la Piteşti, îl condamnă la 9 ani de temniţă pentru uneltire împotriva statului. Eticheta de „duşman a poporului” se va răsfrânge negativ asupra familiei, care va fi supusă unor numeroase interdicţii). Absolvent al Facultăţii de Filologie a Institutului Pedagogic din Piteşti (1966). O perioadă este muncitor la depozitul de carte al librăriei din Găeşti, deşi obţinuse diploma de profesor de limba şi literatura româna, acesta fiind singurul loc de muncă la care a avut acces. Profesor de limba şi literatura română la Institutul Special de Reeducare a Minorilor din Găeşti (1966-1977). O lume închisă, brutală, cu delincvenţi minori dar şi majori, cărora „le predă” limba română. O lume închisă ce reproducea coercitiv lumea mai largă de afară în care o simplă remarcă anticomunistă aducea recluziunea. Atmosfera, întâmplările apar transfigurate artistic în romanul „Paradis”. Apoi profesor la Picior de Munte şi la ŞcoalaCoresi” din Târgovişte (1989-2000). Conduce cercul metodic al profesorilor de limba şi literatura română din Târgovişte (1991-2000), calitate în care, plecând de la realităţile şcolii gimnaziale dâmboviţene – învăţământ politizat, cu o metodică precară, pe alocuri chiar ostilă elevului care, subliminal, trebuia „format” după un anume model structural – îl determină să conceapă, să editeze apoi, o serie de manuale complementare bine primite de profesori şi elevi. Debut publicistic cu articole privind psihologia delicventului minor, apărute înReeducarea minorilor”, buletinul intern al institutelor de profil, ce apărea  ca supliment al revisteiÎn slujba patriei”. Colaborează intermitent, în măsura în care „trecutul” familiei nu se estompase încă (de câteva ori i s-a interzis accesul la funcţii didactice din cauza „dosarului”) la „Dâmboviţa”, „Graiul Dâmboviţei”, „Jurnal de Dâmbo­viţa”, „Litere”, „Jurnal de Bucureşti”, „Curier”, „Literatorul”, „Sud”, „Eroica” doar cu articole şi studii de specialitate. Înfiinţează revistaCoresi” a elevilor Şcolii Nr. 5 Târgovişte. În perioada 1995-1996, mode­rează la Radio D Târgovişte o emisiune săptămânală de cultură ce avea ca rubrici permanente: „Capcanele limbii române”; „Cărţi pentru week-end”, emisiune aşteptată de ascultătorii târgovişteni, un fel de tribună a artelor, a bunului simţ, o pledoarie pentru lectură, un exerciţiu necesar de cultivare a limbii prin procedee interactive. Fondează editura „Biblio­theca” din Târgovişte (1997), al cărei director-proprietar este, editură de top care, în cele două decenii de existenţă, a dat peste 1000 de titluri, multe dintre acestea de istorie şi critică literară, de beletristică, monografii şi carte academică, oferind autorilor târgovişteni ocazia afirmării.

Redactor-şef al revisteiLimbă şi literatura română” a Inspectoratului Şcolar Judeţean Dâmbo­viţa (1998), redactor-şef fondator al revistei lunare de culturăLitere”, ce apare la Editura Bibliotheca, prin efortul financiar şi logistic al acesteia (din 2000), redactor-fondator al revistei de cultură „Armonia”, serie nouă (2005), senior redactor la „Pro Arme”, redactor „Bucureştiul literar şi artistic”, membru în consiliul de coordonare editorială a revistei „Eroica”.

Secretar al Academiei Internaţio­naleMihai Eminescu” din Bucureşti (româno-indiană) înfiinţată în 1987 şi vicepre­şedinte al Asociaţiei Culturale Româno-Indiene (2004). Colaborarea cu RICA se vădeşte în câteva titluri precum: Introducere în Jainism, de Rudi Jansma, Sneh Rani Jain, este prima carte apărută în România despre jaini şi jainism; Effect of Indian Thought on Mihai Eminescu / Eminescu şi gândirea indiană (ediţie bilingvă româno-engleză) de dr. Zricha Vaswani; Târgovişte-India. Antologie poetică / Poetical anthology.

Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (1999), distins cu Ordinul Ziariştilor clasa I-aur (2007), membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2005) şi al Uniunii Scriitorilor din România (2014). Premiul pentru proză (romanul „Paradis”) al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005). Distins cu medaliaMeritul cultural” clasa I (2004); Diploma de Excelenţă a Primăriei din Târgovişte pentru activitate culturală (2010); Diploma de Onoare a Primăriei Chişinău pentru contribuţia la fondarea şi organizarea Bibliotecii Municipale „Târgovişte” din Chişinău, prin donarea a circa 10.000 de volume (2012); Meritul civic decernat de preşedintele Republicii Moldova (2012); cetăţean de onoare al municipiului Târgovişte (2013).

Debut editorial cu Admiterea în liceu (1993). Autor sau coordonator al lucrărilor „1897-1997 Centenar. Primăria oraşului Târgovişte (1997), Îndrumar pentru examenul de capacitate şi de admitere. Literatură I-II” (1998), Scriitori dâmboviţeni: bibliografie şcolară. Vol. I Clasicii (1998). Îngrijeşte volumulCrai Negru” al poetului Ion Vrăbiescu, apărut postum. Coautor al volumului Mihai Viteazul în memoria urmaşilor (2001). Îngrijeşte, împreună cu Iulian Filip, antologia Poezia acasă: poeţi contemporani din Basarabia(2003); ediţia a II-a premiată la Salonul Internaţional de Carte din Chişinău (2007), locul al II-lea în topul celor mai citite cărţi editate în 2007 în Republica Moldova.

Romanul „Clone” (2003), departe de a fi unul în spirit SF, este un roman alegoric, cu trimiteri sarcastice la contempo­raneitate. Un univers clonat, bogat în ficţiune, dominat de puterea manipulării (temporală, spaţială, informaţională); proiecţii psihologice, tulburătoare şi realităţi ce trimit explicit la România de azi. În Paradis (2004)„un roman al destinelor refuzate” – sunt înfăţişate drama intelectualului român în timpul comunismului, precum şi avatarurile acestuia în contemporaneitate; prin decalc, pastişă sau rezonanţe ale limbii de lemn, este ilustrată gândirea îngrădită a românilor în epocă. Tema este continuată în „Ieşirea din paradis” (2007), Întoarcere în Paradis (2015) încheind trilogia Paradis.

Clone 2 (Invazia, vol. 1, Exodul, vol. 2) (2015) continuă pseudo-SF-ul Clone apărut în anul 2003, o satiră a lumii contemporane, romanul putând fi apropiat, mai degrabă, de parabolele iluminiştilor, de modernitatea cărora Mihai Stan aminteşte. Doar că aceştia „evadau în alte spaţii, visau lumi perfecte, imaginând utopii, pe când M.S. evadează în alt timp propunând o distopie şi meditând asupra relelor lumii terestre”.

Coordonează colecţiile „Eseu” şi „Proză contemporană” ale editurii Bibliotheca în care au apărut scriitori precum Mircea Horia Simionescu, Barbu Cioculescu, Alexandru George, Henri Zalis, Mircea Constantinescu, Marian Popa, Liviu Grăsoiu, Tudor Cristea, Daniela-Olguţa Iordache, George Coandă, Victor Petrescu, Mihai Gabriel Popescu, Emil Stănescu, Sultana Craia, Emil Vasilescu, George Anca, Florentin Popescu, Emil Lungeanu, Lilica-Voicu Brey, Costache Olăreanu, Corneliu Popescu, Corin Bianu, Dan Gîju, Nicolae Neagu, George Toma Veseliu, Valeriu Râpeanu, Gheorghe Buluţă, Mircea Anghelescu, Crisula Ştefănescu, Nicolae Rădulescu, Ştefania Rujan, Dumitru Ungureanu ş.a. O atenţie deosebită a acordat publicării unor cărţi semnate de scriitori din Republica Moldova, membri ai Societăţii Scriitorilor Târgovişteni şi ai redacţiei Litere din Chişinău, pe care M.S. o înfiinţează în 2004: acad. Mihai Cimpoi, acad. Nicolae Dabija, Iulian Filip, Ianoş Ţurcanu, Aurelian Silvestru, Vasile Romanciuc, Igor Şarov (cu acesta, director al Editurii Cartdidact, a editat în tandemul Bibliotheca-Cartdidact mai multe volume).

Se numără printre principalii organizatori ai Festivalului-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” şi „Primăvara Albastră”. Participă, conducând o delegaţie a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (Dumitru Copilu-Copillin, Ion Mărculescu, Niculae Ionel, Emil Stănescu, Corin Bianu, Victor Petrescu, George Coandă), la toate cele patru ediţii ale Congresului Mondial al Eminescologilor de la Chişinău.

Ca preşedinte al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni organizează simpozioane naţionale pe diverse tematici: Simpozionul Internaţional Alexandru Ciorănescu (2009); marcând 10 ani de la dispariţia savantului originar din Moroienii Dâmboviţei şi simpozion Alexandru Ciorănescu cu prilejul centenarului naşterii savantului (2011); Simpozionul „Şcoala Prozatorilor Târgovişteni. Receptarea critică a operei lui Mircea Horia Simionescu” (2014); Simpozionul „Şcoala Prozatorilor Târgovişteni. Receptarea critică a operei lui Costache Olăreanu” (2015), simpozionul cu tema „Şcoala prozatorilor târgovişteni” tinzând să devină o manifestare târgovişteană anulă.

Prin fondarea Editurii Bibliotheca, Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, a revistei „Litere” (cu un grup de găeşteni Tudor Cristea, Daniela-Olguţa Iordache, Dumitru Ungureanu, Nicolae Neagu) Mihai Stan are contribuţie decisivă la dezvoltarea culturii scrise în arealul dâmboviţean (Târgovişte, Găeşti, Moreni, Titu, Pucioasa), dar şi la propagarea culturii scrise târgoviştene la nivel naţional.

 

Scrieri:

Clone (roman), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2003; Paradis (roman). Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2004; Destin într-un timp dogmatic. Ion Gavrilă în dialog cu Mihai Stan, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2005; Lecturi empatice, Bucureşti, Editura AIME, 2006; Rătăcirile unui caligraf. Mircea Horia Simionescu în dialog cu Mihai Stan, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2006; Ieşirea din Paradis (roman), Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007; Confreria. Convorbiri şi confesiuni, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2009; Paradis. Ieşirea din Paradis, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2009; Exodul. Clone 2, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2011; Paradis. Ieşirea din Paradis, (ediţia a II-a), Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2012; Clone. Invazia. Exodul, Iaşi, Editura Tipo Moldova, Colecţia Opera Omnia – Proză contemporană, 2012; Lecturi empatice 2, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2013; Litere, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2014; Întoarcere în Paradis, Bucureşti, Editura Semne, 2015; Trilogia Paradis: Paradis (vol. I); Ieşirea din Paradis (vol. II); Întoarcere în Paradis (vol. III), Editura Bibliotheca, 2015;

 

Colaborări:

1897-1997. Centenar. Primăria oraşului Târgovişte (monografie), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1997; Îndrumar pentru examenul de capaci­tate. Sintaxa frazei, Târgo­vişte, Editura Bibliotheca, 1996; Ediţia: a II-a (1997), a III-a (1998); Îndrumar pentru examenul de capacitate şi de admitere. Lite­ra­tură, Vol. I-II, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1998; Scriitori dâmboviţeni: bibliografie şcolară. Vol. I: Clasicii, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1998; Sintaxa frazei: (Gramatică - clasa a VIII-a): Îndrumar pentru examenul de capacitate, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1999; Limba şi literatura română: examenul de capacitate şi de admitere în liceu 2000, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2000; Mihai Viteazul în memoria urmaşilor, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2001; Litere 100. Istoria unei reviste literare dâmboviţene, Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Editura Bibliotheca, 2008; Târgovişte. Călători străini. Cronicari, vol. I (crestomaţie), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2010; Târgovişte în literatură. 1800-1918, vol. II (antologie), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2010; Enciclopedia oraşului Târgovişte (coordonator), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012; Societatea Scriitorilor Târgovişteni. Din istoria unei grupări literare (coordonator), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2013; Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”. Laureaţi ai ediţiei (coordonator), Târgovişte, Editura, Bibliotheca, 5 ediţii, 2011-2015; Litere. Istoria unei reviste de cultură dâmboviţene (2000-2015) (coordonator), Bucureşti, Editura Semne, 2015; Societatea Scriitorilor Târgovişteni. Vol. 2. În cultura cetăţii (coordonator), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016;.

 

 

 

Ediţii îngrijite:

Crai Negru. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1998; Poezia acasă: poeţi contemporani din Basarabia (antologie), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2003; Poezia acasă: poeţi contemporani din Basarabia (antologie), ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2007; Caiete Litere I. În căutarea unui topos liric, Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Editura Bibliotheca, 2006; Caiete Litere II. 30 de prozatori, Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Grupul Editorial Bibliotheca&Marcona, 2007; Târgovişte-India. Antologie poetică / Poetical Antology, Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Asociaţia Culturală Româno-Indiană (Rica), colecţia Biblioteca SST, Editura Bibliotheca, 2008; Caiete Litere III. Treptele visului. Tineri poeţi dâmboviţeni (antologie), Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Editura Bibliotheca, 2008; Târgovişte-Chişinău-Sankt Petersburg (antologie bilingvă română-rusă), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012; Şcoala prozatorilor târgovişteni. Receptarea critică a operei lui Mircea Horia Simionescu. Mircea Horia Simionescu şi scriitorii dâmboviţeni (evocări), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2014; Elena Văcărescu şi spiritualitatea românească în Europa. 150 de ani de la naştere. Studii şi articole, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2014;

 

Referinţe în volume:

Academia Română. Dicţionarul general al literaturii române. vol. S-T, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, p. 357-358; Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie. Dicţionar de literatură al judeţului Dâmboviţa 1508-1998, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 1999, p. 205-206; Popescu, Mihai Gabriel. Memoria dascălilor noştri, IV. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2000, p. 112-113; Neagu, Marin. Istoria literaturii române în date. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2001, p. 220-227; Popescu, Mihai Gabriel. Memoria dascălilor noştri, V. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2003, p. 80; Petrescu, Victor. Scriitori şi publicişti dâmboviţeni. 1900-2004. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2005, p. 214-216; Zalis, Henri. O istorie condensată a literaturii române. 1880-2000. vol. II, Lecturi polivalente. Itinerar sufletesc, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2006, p. 255-257; Popescu, Florentin, Eu v-am citit pe toţi. vol. I, Mihai Stan. Universul concentraţionar românesc inedit, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2007, p. 242-244; Zalis, Henri. O istorie condensată a literaturii române, 1880-2000. ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2007, p. 582; Coandă, George. Istoria Târgoviştei. Cronologie enciclopedică. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2007, p. 397, 402 ,421 ,432, 438; Cristea, Tudor. De la clasici la contemporani. Târgovişte, Grupul Editorial Bibliotheca-Marcona, 2008, p. 279-282; Popescu, Florentin, Eu v-am citit pe toţi. vol. II, Biografia ca naraţiune: Mihai Stan, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2009, p. 285-287; Popescu, Florentin. Noi portrete în peniţă, Bucureşti, Editura Rawxcoms, 2010, p. 192-197; *** Enciclopedia oraşului Târgovişte, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2011, p. 415; Popescu, Florentin. Salonul cu portrete în peniţă, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 207-212; Ionel, Niculae. Scriitori târgovişteni, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 51-58, 148-156; Bineaţă, Margareta. Cărţi şi scriitori de azi, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 92-104; Tudor, Cristea. Revizuiri şi consemnări. Eseuri de critică şi istorie literară, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 261-272; Neagu, Marin. Cronologia lumii literare româneşti, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 390, 402, 410, 411; Florentin Popescu, Salonul cu portrete în peniţă, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2012, p. 207-212, 227-230; Popescu, Florentin, Eu v-am citit pe toţi. vol. IV, Un triplex poetic de zile mari, p. 43-44; Lecturile scriitorului, p. 117-118, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2013; Liviu Grăsoiu, Românul a rămas poet?, Poetul bine deghizat, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2013, p. 180-184; George Coandă, Istoria Târgoviştei. Cronologie enciclopedică, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2013, p. 20, 544, 551, 568, 573, 574, 586, 604, 605, 609, 610; Dobre, Ana, Cărţi privite în ochi, Paradisurile lui Mihai Stan, p. 167-170; Povestea unui candid voltairean, 171-175; Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2014; Petrescu, Victor, Crochiuri literare. Scriitori şi publicişti dâmboviţeni (1900-1944), Demers la destinul literaturii române, p. 282-288; Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2014; Gîju, Dan, Ucenicul zeului Thot. File dintre istorie a literaturii române contemporane în interviuri, În România valorile sunt recunoscute când este prea târziu, p. 170-178; Editura Favorit, Bucureşti, 2015; Cimpoi, Mihai, Anatomia fiinţei. Vol. 2. Promoţia de azi a Şcolii literare şi artistice de la Târgovişte. Medalioane în evantai, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 31-40; Ionel, Niculae, Exerciţii de admirare (Note de lectură), Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 26-30; Codreanu, Theodor, Mihai Cimpoi: de la mitopo(i)etică la critica ontologică, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 8, 56, 57, 89, 90, 91, 94, 101, 102; Veseliu, George Toma, Continuatorii Şcolii literare şi artistice de la Târgovişte, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 69-90; Bianu, Corin, Analist în literatura de piaţă, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 44-51; Ioan Holban (coord), Un dicţionar al scriitorilor români contemporani, vol. 1, Iaşi, Ed. Tipo Moldova, 2016

 

Referinţe în periodice:

Cristea, Tudor. Parodic şi parabolă, Litere, nr. 9(42), sept. 2003, p.8-9; Craia, Sultana. Un roman postmodern, Universul cărţii, nr. 10, oct. 2003, p. 11; Prisăcaru, Vlad. Poeţi basarabeni acasă… la Târgovişte. Chişinău, BiblioPolis, nr. 4, 2004; Emil, Vasilescu. Despre ieroglife contemporane, Biblioteca, nr. 1, 2004, p. 23-24; Cristea, Tudor. Antologie şi solidaritate, Litere, nr. 2(47), feb. 2004, p. 8-10; Poduri lucrătoare spre integrarea noastră cu noi. Capitala, 24 febr. 2004, p. 8; Popescu, Florentin. Poezie de peste Prut, Ecart, 4 mar. 2004, p. 7; Popescu, Florentin. Poezia de peste Prut, Saeculum, nr. 9, apr. 2004, p. 50; Cioculescu, Barbu. În casa poeziei, Litere, nr. 4-5,(49-50), apr.-mai 2004, p. 12-13; Cioculescu, Barbu. Tot despre poezia acasă, Litere, nr. 6(51), iun. 2004, p. 12-13; Petrescu, Victor. Scriitori găeşteni contemporani. Gazeta Găeştilor, nr. 1(2), oct. 2004, p. 22-23; Cioculescu, Barbu. În viu grai şi... în tăcere. Litere, Anul VIII, Nr. 1 (82), ianuarie 2007, pag. 8; Cioculescu, Barbu. Tu eşti, Mircea?. Litere, Anul VIII, Nr. 2 (83), februarie 2007, pag. 8-9; Zalis, Henri. Mihai Stan – Lecturi polivalente (Itinerar sufletesc). Convorbiri literare, nr. 10 (118) oct. 2005, pag. 74; Craia, Sultana. Un roman postmodern. Universul Cărţii revistă lunară a MMC, An XIII, nr. 10 (154), octombrie 2003; Coandă, George. Un romancier sui-generis: Mihai Stan. Jurnal de Dâmboviţa, 12 martie 2004, nr. 2430, serie nouă anul IV (XI); Zalis, Henri. Întâlnire cu un coregraf al anticipaţiei, Contemporanul, Ideea europeană, nr. 11(632), noiembrie 2004; Coandă, George. Mihai Stan, romancierul mereu surprinzător. Jurnal de Dâmboviţa, 19 aprilie 2005, nr. 2771, an IV(XI), p. 6; Cioculescu, Barbu. Un altfel de Paradis. Litere, Anul VII, nr. 7(64), iulie 2005, pag. 8-9; Filip, Iulian. Ieşirea din paradisul clonelor – pe când?. Chişinău, Literatura şi arta, nr. 27 (3123), 7 iulie 2005, p. 3; Vasilescu, Emil. Utopia negativă. Biblioteca, nr. 8/2005, p. 253; Zalis, Henri. Lecturi polivalente. (Itinerar sufletesc rememorant). Convorbiri literare, nr. 10 (118) oct. 2005, pag. 74; Sânpetrean, George. „Paradisul” redescoperit. Dâmboviţa, nr. 3964, 13 dec. 2005, pag. 15; Popescu, Florentin. Universul concentraţionar, într-o viziune românească originală. Oglinda literară, Anul 5, nr. 58, oct. 2006; Craia, Sultana. Paradis. Biblioteca Bucureştilor, anul VIII, nr. 9, 2006, pag 35; Popescu, Mihai Gabriel, Paradis, Săptămâna românească, an II, nr. 44, 28 septembrie – 4 octombrie 2006, p. 8; Trifescu, Gabriela. Rătăcirile Unui Caligraf (Mircea Horia Simionescu în dialog cu Mihai Stan), în Litere. Revistă lunară de cultură a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, an VII, nr. 11-12(80-81), noiembrie-decembrie 2006, p. 22-23; Cioculescu, Barbu. Tu eşti Mircea?, în Litere. Revistă lunară de cultură a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, Anul VIII, nr. 2 (83), februarie 2007; Chivu, Mariu. M. H. Simionescu în dialog cu Mihai Stan, în Dilema veche, nr. 172, 25-31 mai, 2007; Bineaţă, Margareta. Între realitate şi ingineria (meta)textuală. Litere, anul IX, nr.3-4 (96-97), martie-aprilie 2008; Popescu ,Florentin. Biografia, ca naraţiune: Mihai Stan. Caligraf, anul VIII, nr.819, mai 2008, p. 3; Bianu, Corin. Ieşirea din Paradis cu Mihai Stan... Viitorul Argeşului, nr.342, 11 aprilie 2008; Vasilescu, Emil. Izgonirea din Rai. Biblioteca. Revistă de bibliologie şi ştiinţa informării, nr.5, 2008; Borbély Ştefan, M. H. Simionescu în dialog cu Mihai Stan, în Viaţa Românească, nr. 5/2008; Filip, Iulian. Ieşirea din Paradis la priveghi. Literatura şi arta, nr. 30 (3282), 24 iulie 2008; Ionel, Niculae. O lume nebună, nebună... Litere, anul IX, nr.6-7 (99-100), iunie-iulie 2008, p. 23-25; Atanasiu, Victor. Clasa culturală intră în Paradis. Umbrela, anul II, nr.26, 12-18 martie 2009; Chişu, Lucian. Pre-textele scriiturii. Caiete critice, nr.12 (254), 2008; Bineaţă, Margareta. Paradisul întors. Litere, Anul IX, Nr. 2 (95), februarie 2008, pag. 11-14; Veseliu, George Toma, Paradis – romanul modern sau introspectiva eului, Impact, an IX, nr. 354-355, martie 2009, p. 9-12; Cioculescu, Barbu. La Confreria. Litere, Anul X, Nr. 10 (115), octombrie 2009, pag. 8-9; Cioculescu, Barbu. La Confreria (2). Între prospectori. Litere, Anul X, Nr. 11-12 (116-117), noiembrie-decembrie 2009, pag. 9-10; Cioculescu, Barbu. La Confreria (3). Între prospectori. Litere, Anul XI, Nr. 1 (118), ianuarie 2010, pag. 9-10; Cristea, Tudor. Paradisul după Paradis. Litere, Anul XI, Nr. 1 (118), ianuarie 2010, pag. 11-14; Popescu, Florentin, „Bibliotheca” şi al ei manager: Mihai Stan, Oglinda literară, an IX, nr. 102, iunie 2010, p. 5781; Cristea, Tudor. Un SF ludic. Litere, Anul XII, Nr. 5 (134), mai 2011, pag. 12-13; Ionel, Niculae. În prag de apocalipsă. Litere, Anul XII, Nr. 9 (138), septembrie 2011, pag. 21-23; Dobre, Ana. Paradisurile lui Mihai Stan. Luceafărul de dimineaţă, Nr. 11(1029), noiembrie 2012, pag. 4; Grăsoiu, Liviu. Poetul bine deghizat, în „Litere”, anul XIII, Nr. 11-12(152-153), noiembrie-decembrie 2012, pag. 52-53; Cristea, Tudor. Mihai Stan – Paradis. Ieşirea din Paradis. Cronica Găeştiului, an VII, Nr. 196, ianuarie 2013, pag. 5; Vasile, Corneliu. Paradis. Ieşirea din paradis. Caligraf, an XIII, Nr. 143, aprilie 2013, pag. 4; Bianu, Corin. A trăi, a lucra pentru binele literaturii. Mihai Stan – 70. Bucureştiul literar şi artistic, an III, Nr. 7(22), iulie 2013, pag. 8; Dobre, Ana. Povestea unui candid voltairean. Pro Saeculum, an XII, Nr. 5-6(89-90), 15 iulie – 1 septembrie 2013, pag. 159-160; Damian, Titi, Spectacolul ridicol al istoriei. Anteres axis libris, 2013, p. 48-55; Ştefan, Ion C., Două romane moderne într-o nouă interpretare. Amurg sentimental, an XXI, nr. 2(238), februarie 2015, p. 7,11; Dobre, Ana. Spectacolul epicizat al unui pseudoparadis. Luceafărul de dimineaţă, Nr. 5, mai 2015; Cristea, Tudor. Scripted reality: o lume de cuvinte. Litere, an XVI, nr. 5(182), mai 2015, p. 12-13; Ionel, Niculae. Între infern şi paradis. Litere, an XVI, nr. 6(183), iunie 2015, p. 42-44.

 

TEMPLIERII LUCRURILOR SIMPLE - ediţia franceză

Noi apariţii editoriale

DIPLOMA

TURNIRUL NAŢIONAL DE POEZIE

În zilele 7-10 iulie 2016, s-a desfăşurat la Neptun ediţia a şasea a Turnirului Naţional de Poezie, unde au intrat în competiţie, alături de câştigătorii ediţiei precedente (poeţii din Chişinău), alte trei grupări poetice reprezentând filialele reunite: Piteşti şi Sibiu; Alba-Hunedoara, Tîrgu Mureş şi Braşov; Sud-Est, Dobrogea şi Bacău. Festival-concurs a fost câştigat de echipa mixtă alcătuită din reprezentanţii filialelor U.S.R. Piteşti (Mircea Bârsilă, Liviu Capşa, Virgil Diaconu) şi Sibiu (Ioan Radu Văcărescu, Ioan Barb, Emil Cătălin Neghină). Juriul format din preşedintele incontestabil a Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Gabriel ChifuAdrian Popescu, Traian Ştef şi Angelo Mitchievici a acordat Cununa de Lauri, ex aequo, poeţilor Leo Butnaru şi Mircea Bârsilă, iar premiul de popularitate, lui Ioan Radu Văcărescu.

COMUNICATUL DIN 2 AUGUST 2016

Uniunea Scriitorilor din România, prin Preşedintele Nicolae Manolescu, anunţă faptul că, prin hotărârea pronunţată la data de 28.07.2016 în dosarul nr. 15164/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 a respins cererea formulată de dl. Cipariu Mircea Dan, prin care acesta solicitase obligarea suspendării efectelor alegerilor Preşedintelui U.S.R. din anii 2009 şi 2013 şi obligarea Preşedintelui U.S.R. ales să înceteze să exercite această funcţie.

  Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa a constatat că nu există o entitate cu denumirea „Asociaţia Uniunea Scriitorilor din România“, aşa cum pretindea reclamantul Cipariu Mircea Dan.

  De asemenea, prin aceeaşi hotărâre, instanţa a constatat că dl. Teodorescu Cristian George nu justifică nicio calitate de reprezentant al Uniunii Scriitorilor din România.
Hotărârea pronunţată în data de 28.07.2016 este, conform dispoziţiilor legale, executorie.

  Această hotărâre infirmă fără dubiu susţinerile dlor Teodorescu Cristian George şi Cipariu Mircea Dan, conform cărora aceştia ar reprezenta Uniunea Scriitorilor din România şi că aceasta ar fi o asociaţie, deşi, conform textelor legale aplicabile, Uniunea Scriitorilor din România este o organizaţie de scriitori, care funcţionează conform statutului propriu.

LECTURI PUBLICE

Uniunea Scriitorilor își reia programul de LECTURI PUBLICE ale membrilor săi inițiind un număr de 104 lecturi publice, fiecare în valoare de 200 lei, net. Acestea se vor repartiza filialelor Uniunii Scriitorilor proporțional cu numărul de membri din fiecare filială (o lectură la 25 de membri). Comitetul de Conducere al filialei va decide beneficiarii acestor lecturi publice. Aceste lecturi vor avea loc în universități, școli, biblioteci.

CONCURS DE PROIECTE

Uniunea Scriitorilor din România organizează un concurs pentru finanţarea unor proiecte culturale. La concurs pot participa membri şi nemembri ai U.S.R., ca şi diverşii operatori culturali.

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România va alege două dintre proiectele prezentate în concurs care vor primi o finanţare în valoare de 15.000 lei fiecare.

Proiectele se vor depune la secretariatul U.S.R. până la data de 15 august 2016, iar rezultatele concursului vor fi date publicităţii până la data de 15 septembrie 2016.

Proiectele se vor derula în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2016. Uniunea Scriitorilor din România va suporta diversele cheltuieli legate de derularea proiectelor până la nivelul sumei de 15.000 lei.

CARTE NOUĂ DE LIVIU MĂŢĂOANU

VIAŢA LITERARĂ

Filiala Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România, în colaborare cu Centrul Cultural a organizat lansarea noului volum de versuri al lui Liviu Capşa, unul dintre membri fondatori ai filialei: Măşti veneţiene. Editura Timpul, 2015. În dezbaterea prilejuită de a şasea culegere poetică (excluzând volumele de parodii şi eseuri), moderată de Nicolae Oprea, au comentat cartea cu probitate; Marian Drăghici (care îl defineşte pe coperta a IV-a „poet al câmpiei sudice), Dumitru Augustin Doman şi Mircea Bârsilă.

*

Alt scriitor venit dinspre Bucureşti, Varujan Vosganian, de această dată în ipostaza poetului (dincolo de Cartea şoaptelor), şi-a lansat recentul volum de versuri Cartea poemelor mele nescrise, Editura Cartea Românească, 2015, la Biblioteca Judeţeană Argeş din Piteşti. Au prezentat cartea Nicolae Oprea, Mircea Bârsilă şi, bineînţeles, autorul, în discuţia moderată de poeta Denisa Popescu. Mai înainte, cartea fusese prezentată şi la Curtea de Argeş de Dumitru Augustin Doman.

COMUNICATUL DIN 6 APRILE 2016

Uniunea Scriitorilor din România, condusă de Preşedintele acesteia ales la data de 07.10.2013, dl. Nicolae Manolescu, anunţă că, la data de 05.04.2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus suspendarea efectelor hotărârilor adoptate în cadrul « adunării generale a Uniunii Scriitorilor din România » din data de 19.03.2016.

Această suspendare semnifică faptul că aşa-zisele « noi organe de conducere » ale U.S.R., pretins alese în cadrul unei aşa-zise « adunări generale » la data de 19.03.2016, nu pot invoca niciun aspect dintre cele menţionate în hotărârea pretins adoptată.

Această suspendare este rezultatul cercetării aparenţei de nelegalitate a hotărârilor « adunării generale a U.S.R. » din data de 19.03.2016, una din condiţiile pentru admiterea unei asemenea cereri fiind aceea ca instanţa să aibă convingerea că există motive suficiente care să conducă în viitor la anularea hotărârilor respective.

Instanţa a confirmat astfel susţinerile publice ale Uniunii Scriitorilor din România, condusă legal şi statutar de preşedintele acesteia, dl. Nicolae Manolescu, că « adunarea generală » din data de 19.03.2016 şi pretinsele hotărâri adoptate cu această ocazie sunt vădit nelegale şi nestatutare.

LANSARE CARTE DUMITRU AUGUSTIN DOMAN 2016

În sala “Ars Nova” a Centrului Cultural Piteşti, Dumitru Augustin Doman şi-a lansat, cu oarecare întârziere, cartea sa recentă Sâmbătă, duminică şi alte singurăţăţi, publicată la Editura TipoMoldova din Iaşi. Lansarea s-a bucurat de prezenţa poetului Aurele Ştefanachi, directorul editurii, care a prezentat şi proiectele editoriale de anvergură. Sâmbătă, duminică şi alte singurăţăţi este, de fapt, o antologie de autor care cuprinde texte alese din volumele: Povestiri cu contrapunct, Sfârşitul epocii cartofilor, Meseria de a muri, Concetăţenii lui Urmuz, Moartea noastră cea de toate zilele. În faţa unui public avizat, alcătuit în mare parte din membrii Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor, volumul antologic a fost comentat de Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Magda Grigore, Leonid Dragomir şi, bineînţeles, de directorul editurii.

COMUNICATUL DIN 26 MARTIE 2016

A fost termenul de judecată în dosarul nr. 33155/299/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, având ca obiect cererea formulată de dl Popescu Cristian şi dl Cipariu Dan Mircea de anulare a Statutelor USR din 2009 şi 2013.

Invocând un mandat acordat de dl Cristian Teodorescu şi invocând calitatea sa de pretins vice-preşedinte, dl Dan Mircea Cipariu s-a prezentat în instanţă, arogându-și calitatea de reprezentant al Uniunii Scriitorilor din România.

Instanța de judecată a refuzat să accepte calitatea dlui Dan Mircea Cipariu de reprezentant al Uniunii Scriitorilor din România, neacceptând producerea de efecte a Hotărârilor adoptate în cadrul aşa-zisei Adunări Generale Extraordinare din data de 19.03.2016.

Dl Nicolae Manolescu, preşedintele ales legal şi statutar în urma votului exprimat de toţi membrii în luna octombrie 2013 pentru un mandat de 5 ani (2013-2018), este singurul reprezentant al Uniunii Scriitorilor din România.

Conferinţa de presă – 22 martie 2016

La conferinţa de presă anunţată şi desfăşurată ieri la Uniunea Scriitorilor din România, au participat conducerea U.S.R. (Nicolae Manolescu – preşedinte, Varujan Vosganian – Prim-vicepreşedinte, Gabriel Chifu – Vicepreşedinte) şi, în semn de respect pentru jurnaliştii invitaţi şi pentru cititorii lor, persoanele cele mai îndrituite să răspundă întrebărilor de ordin mai tehnic: dna Corina Popescu – avocat al U.S.R., dna Stela Pahonţu – directorul economic, Daniel Cristea-Enache – director de imagine. Li s-au adăugat scriitori şi critici literari reprezentativi nu numai prin calitatea lor de membri ai U.S.R., ci şi prin opera lor literară şi critică: criticii Gabriel Dimisianu, Alex. Ştefănescu şi Răzvan Voncu, scriitorii Nicolae Prelipceanu, Liviu Ioan Stoiciu, Florin Toma, Nicolae Iliescu, George Cuşnarencu, Marian Drăghici.

 

În intervenţiile lor, Nicolae Manolescu, Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Corina Popescu, Alex. Ştefănescu, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu au adus precizări importante:

  1. convocarea şi ţinerea aşa-zisei Adunări Generale a Uniunii Scriitorilor din România (la care au participat 17 membri U.S.R.!) sunt ilegale, deoarece, conform Statutului U.S.R. aflat în vigoare, Adunarea Generală Extraordinară poate fi convocată de: Preşedintele U.S.R., Consiliul U.S.R. sau o treime din membri U.S.R. din totalul de 2625 de membri ai U.S.R.
  2. Uniunea Scriitorilor din România este exceptată de la prevederile Ordonanţei nr. 26/2000, ea nefiind înfiinţată în baza Legii 21/1924, ci printr-un act de drept public. Excepţia este stipulată în Art. 85 din respectiva Ordonanţă: Persoanele juridice de utilitate publică – asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel – înfiinţate prin legi, ordonanţe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei ordonanţe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înfiinţării şi funcţionării lor“.

 

Din intervenţiile de la conferinţa de presă, jurnaliştii prezenţi au selectat, cum este firesc, ceea ce au considerat relevant pentru informarea publicului.

COMUNICATUL DIN 21 MARTIE 2016

Luni, 21 martie 2016, a avut loc şedinţa Consiliului Uniunii Scriitorilor din România.

În cadrul şedinţei, s-au discutat aspecte curente din activitatea U.S.R., pe ordinea de zi regăsindu-se Raportul Preşedintelui U.S.R., situaţia încasării cotizaţiilor pe anul 2015, votarea execuţiei bugetare la 31 decembrie 2015 şi a Raportului Comisiei de Cenzori privind anul financiar 2015.

Un capitol special l-a reprezentat încălcarea de către un număr de membri ai U.S.R. a Art. 16 din Statutul U.S.R. (extras: „AG poate fi convocată în sesiune extraordinară de câte ori este nevoie, la solicitarea Preşedintelui, a Consiliului U.S.R. sau a unei treimi din numărul membrilor U.S.R.“), prin convocarea nestatutară a unei Adunări Generale Extraordinare nestatutare şi organizarea acesteia la data de 19 martie 2016, când s-au votat nestatutar noi organe de conducere. Prin comunicatele remise presei, s-a folosit abuziv şi nelegal sigla U.S.R., uzurpându-se calităţile oficiale ale persoanelor alese legal şi statutar în funcţiile de conducere.

După prezentarea Raportului Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, dezbateri şi vot, Consiliul U.S.R. a hotărât excluderea din Uniunea Scriitorilor din România a următorilor membri: Ioana Crăciunescu, Dan Iancu, Florin Iaru, Cosmin Perţa, Valeriu Mircea Popa, Cristian Tiberiu Popescu, Octavian Soviany, Adrian Suciu, Cristian Teodorescu, Paul Vinicius, Daniel Vorona.

AL DOILEA COMUNICAT DIN 14 MARTIE 2016

În urma unor atacuri repetate şi a punerii în circulaţie a unor informaţii răuvoitoare şi neconforme cu adevărul, conducerea Uniunii Scriitorilor din România aduce la cunoştinţa opiniei publice interesate şi, nu în ultimul rând, a membrilor ei, următoarele:

În ciuda dificultăţilor survenite, între care o subfinanţare cronică, consecinţă a crizei de după 2009, care a afectat funcţionarea U.S.R., ca şi pe a altor instituţii şi firme, U.S.R. se află la acest început de an 2016 într-o situaţie financiară stabilă, fără datorii la stat sau la particulari, lucru care se cuvine cu deosebire subliniat, mai cu seamă că U.S.R. administrează nouă publicaţii periodice, bine ştiută fiind soarta celor mai multe ziare şi reviste în acest moment. Chiar şi în aceste condiţii, U.S.R. şi-a desfăşurat activitatea fără întreruperi sau renunţări. Singurul program major care a fost abandonat din lipsa fondurilor a fost Festivalul „Zile şi Nopţi de Literatură” de la Neptun. Sperăm să-l reluăm într-o zi. Toate celelalte programe importante şi-au urmat cursul normal, costurile fiind integral acoperite din fonduri atrase. Nici un leu din cotizaţii sau din alte surse interne n-a fost cheltuit pentru programe, unele organizate de Filiale, precum Gala Poeziei Contem­po­rane, Turnirul de Poezie, Colocviul Romanului, Colocviul Revistelor Literare, Festivaluri de Literatură ţinute la Cluj, Iaşi, Arad, Alba-Iulia şi Chişinău, în cadrul cărora au avut loc întâlniri cu cititorii sau lecturi publice, Premiile U.S.R., Premiile Filialelor şi altele. Au existat voci care au dat vina pe risipirea banilor contribuabilului, cum e la modă să se spună astăzi: în realitate, U.S.R. n-a risipit nici un ban, folosindu-i pe cei obţinuţi din sponsorizări în scopul creşterii vizibilităţii scriitorului român contemporan în ochii unui public cât mai larg. E de datoria noastră să menţionăm că, în această perioadă, ne-am bucurat de sprijinul financiar al Guvernului, al Ministerului Culturii şi al unor primării şi consilii judeţene. În 2015, Parlamentul a adoptat în unanimitate Legea 136 a finanţării de la buget a publicaţiilor culturale ale ANUC, din care U.S.R. face parte, cele mai multe publicaţii finanţate fiind, evident, cele ale U.S.R. Este pentru prima oară când în România există o astfel de lege, consacrând interesul şi sprijinul statului pentru cultura scrisă. Legea a fost votată de două ori, fiind întoarsă în Parlament de preşedintele Băsescu, în urma intervenţiei unor scriitori, membri ai U.S.R., editori, nici măcar toţi, de reviste, care, fără măcar să se informeze corect, s-au simţit excluşi. În realitate, deşi cu altă metodologie, se bucurau şi ei de finanţare, şi asta, chiar la propunerea U.S.R. E cazul să se ştie că Legea este rodul unui efort îndelungat şi laborios al conducerii actuale a U.S.R. şi nu comportă nici un element discriminatoriu. A se aşeza la masa pusă li s-a părut, însă, şi li se pare în continuare unora un lucru firesc. Tot din partea unor scriitori, membri ai U.S.R. şi, unii, beneficiari ai indemnizaţiei de merit, s-a produs un atac la baionetă contra taxei de timbru. Motivul scriitorilor-editori de cărţi este că se micşorează accesul la carte al cititorului de literatură, prin adăugarea la preţ a taxei cu pricina. Două neadevăruri într-o singură frază: un timbru forfetar de 0,50 lei pe exemplar reprezintă un spor de preţ derizoriu, plătit de cumpărător, nu de editură, care n-are a se teme, în aceste condiţii, de riscul falimentului, invocat de unii. Să nu uităm că, de la 1 ianuarie 2016, TVA la carte, şi aşa redusă, a scăzut de la 9 % la 5 % fără totuşi ca preţul cărţii să scadă la rândul lui. Să nu uităm, de asemenea, precaritatea onorării de către editori a drepturilor de autor. În acest moment, editura Humanitas se află în proces cu U.S.R. pe tema ta­xei de timbru, solicitând abrogarea ei ca neconstitu­ţională. Cum obiecţia a mai fost ridicată şi înainte, U.S.R. a cerut acum doi ani avizul Curţii Constituţionale şi a primit confirmarea caracterului constituţional al legii. Reamintim şi faptul că membrii U.S.R. care sunt pensionari beneficiază de un supliment de pensie. Există şi un număr de scriitori importanţi care primesc indemnizaţia de merit. Numărul beneficiarilor de aceasta din urmă a fost sporit sub actuala conducere cu 15%. Sunt bunuri câştigate de predecesorii noştri, menţinute de noi, nu totdeauna însă fără riscul de a le pierde. Am învăţat în aceşti din urmă ani că nimic nu e definitiv într-o societate neaşezată precum aceea românească. A fost nevoie de o mare tenacitate şi de eforturi foarte costisitoare moral pentru a face corabia scriitorilor să plutească pe valuri tot mai mari şi mai ameninţătoare. Nu suntem deloc bucuroşi că a trebuit să ne luptăm cu atâtea dificultăţi. Nu dorim laude pentru ce am reuşit să păstrăm sau să obţinem în timpul mandatelor noastre. Nu interpretăm rezultatele obţinute ca rod al unor sacrificii. Ne-am făcut datoria pe care ne-am asumat-o. Dorim să ne fie respectat efortul şi să fim scutiţi de acuzaţii fără temei şi, încă, exprimate în cel mai suburban limbaj.

Se petrece, din nefericire, un fenomen pe care nu-l putem înţelege: e vorba de ostilitatea faţă de conducerea U.S.R. a unor scriitori, membri sau nu. Nu suntem naivi: ştim foarte bine că se poartă respingerea a tot ce este instituţional, ţinând de sistem, şi nu numai la noi. Dar lipsa de sens şi virulenţa exprimării acestei ostilităţi ne pune pe gânduri. U.S.R. suportă de la o vreme asaltul unor procesomani, membri sau foşti membri, plătind din greu avocaţi, pentru tot felul de fantasme ale iniţiatorilor acţiunilor cu pricina. Procesele urmăresc, nici mai mult, nici mai puţin, decât anularea Statutului în vigoare din 2013 al U.S.R. şi înlocuirea preşedintelui şi conducerii U.S.R. ca ilegale. Un autointitulat Grup de Reformă a prezentat mai multe liste de revendicări. Cu excepţia celor două măsuri mai sus menţionate, semnatarii au mai degrabă critici decât propuneri de schimbare. Critici care denotă însă, în cel mai bun caz, necunoaşterea funcţionării U.S.R., acuzată de lipsă de transparenţă, în condiţiile în care unii dintre semnatari au fost membri ai Consiliului U.S.R. şi au putut vedea cu ochii lor, an de an, cu ocazia reuniunilor de bilanţ, afişate pe ecran şi în culori variate, pe înţelesul oricărui copil, starea financiară, sursele de venituri şi cheltuielile, prognoza pe anul următor. Reaua-credinţă a mers atât de departe, încât a fost atacat Statutul, cum am arătat mai sus, chiar de către unul dintre cei care au făcut parte din comisia însărcinată de Consiliu în 2013 să culeagă din Filiale şi să centralizeze propunerile de amendare. E vorba de Dan Mircea Cipariu, care nu numai a votat Statutul pe care azi îl contestă, dar s-a ales preşedinte al Filialei de Poezie Bucureşti pe baza lui şi a candidat apoi pe aceeaşi bază la preşedinţia U.S.R. Pierderea alegerilor l-a lăsat neconsolat, drept care a devenit intervenient într-un proces prin care se solicita invalidarea ca nestatutară a alegerii preşedintelui care îl învinsese. Motivul invocat era că preşedintele ar fi fost ales de un „organ inferior”, Consiliul, şi nu de Adunarea Generală. Dar cine era mai în măsură decât DMC să ştie că lucrurile nu stăteau aşa, susţinându-şi el însuşi candidatura în Adunările Generale la care a participat împreună cu preşedintele ales? Iniţiind grupul de reformă, DMC, exclus recent din U.S.R., ascunde sub masca denunţării unor pretinse nereguli din U.S.R. banala dorinţă personală de a deveni preşedinte pe altă cale decât aceea democratică a alegerilor. Altminteri, nici o umbră de propunere ori măcar de sugestie concretă şi utilă nu se desprinde din protestul membrilor Grupului. Acţiunile Grupului au culminat cu o convocare a unei Adunări Generale Extraordinare a U.S.R. pe 18 martie. Statutele U.S.R., nu doar acela din 2013 contestat de DMC, prevăd că doar preşedintele, Consiliul (sau, după caz, Comitetul Director) sau o treime din membrii U.S.R. au dreptul de a convoca Adunarea Generală Extraordinară. Conducerea U.S.R. s-a adresat justiţiei pentru a bloca disperata iniţiativă. Urmare a tuturor acestor ilegalităţi, reţelele de socializare dau pe dinafară, era să spunem vomită, de atacuri la persoană, calomnii, injurii, unele mai scabroase decât altele, nereproductibile, majoritatea, la adresa preşedintelui şi a conducerii U.S.R. O adevărată isterie a fost declanşată pe Facebook şi pe bloguri de fantasmele legate de putere ale lui DMC, care a transformat publicaţia lui on-line agenţiade­carte.ro într-o cloacă în care îşi găsesc zilnic loc toate mârşăviile membrilor Grupului. Numai într-o ţară bolnavă ca România de azi se pot inversa într-o asemenea măsură cauzele şi efectele: să-i vezi pe unii oameni de bine, doar că naivi ori neinformaţi, afirmând că U.S.R. procedează stalinist, prin excluderi şi avertismente, fără a sufla un cuvânt despre gunoiul urît mirositor pe care membrii Grupului i-l aruncă în cap, ceas de ceas, zi de zi şi în proporţie de masă, ni se pare lamentabil moral şi compromiţător intelectual.

Conducerea U.S.R. ţine să-i informeze pe oamenii de bună-credinţă, pe scriitori, membri ai ei, că starea Uniunii e bună, stabilă, iar funcţionarea perfect legală. Problemele nu sunt în U.S.R., ci în Grupul de Reformă şi printre aderenţii la el. Conducerea U.S.R. a respectat Statutul, nici o măsură adoptată nefiind în afara lui. E ciudat să constaţi că tocmai cei care contestă Statutul, pentru pricini de ei inventate, acuză U.S.R. de a funcţiona ilegal. Şi la fel de ciudat este să constaţi că vorbesc de demnitatea scriitorului, pe care U.S.R. n-ar respecta-o, nişte oameni în legătură cu care numai despre demnitate nu poate fi vorba. Luaţi-vă o mască de gaze şi parcurgeţi blogurile şi Facebook-ul domnilor Florin Iaru, Claudiu Komartin, Marius Ianuş, Paul Vinicius şi ale altora ejusdem farinae. Vă avertizăm că ele conţin pagini care dăunează grav sănătăţii.

Conducerea U.S.R. mulţumeşte tuturor celor care s-au arătat solidari cu acţiunile ei, cu atât mai mult cu cât ştie că şi-au asumat riscul de a intra în gura murdară a pantagruielilor de ocazie, şi-i asigură că nu va ceda presiunilor şi îşi va îndeplini obligaţiile pe care şi le-a asumat faţă de membrii ei, indiferent de obstacolele care îi vor mai fi puse în cale.

COMUNICATUL DIN 14 MARTIE 2016

Conducerea Uniunii Scriitorilor din România face cunoscut că anunţul publicat în presă de un pretins Comitet de iniţiativă al Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România, referitor la convocarea membrilor Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România într-o Adunare Generală Extraordinară la data de 18.03.2016, este un fals grosolan şi o încălcare a Statutului în vigoare al U.S.R., legal înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (17 aprilie 2013, dosar 16099/299) şi care face caduc Statutul anterior la care se referă pretinsul Comitet de iniţiativă. Reamintim faptul că există un proces intentat Uniunii Scriitorilor din România pe tema nerecunoaşterii Statutului actual, aflat pe rol la Tribunalul Bucureşti. Procesul fiind în curs, Statutul din 2013 trebuie considerat în vigoare. Totodată atragem atenţia că, în virtutea tuturor Statutelor succesive ale U.S.R., este de competenţa exclusivă a Preşedintelui U.S.R., a Consiliului U.S.R. sau a unei treimi din numărul membrilor U.S.R. (Cap. 5, Art. 16) convocarea Adunării Generale Extraordinare.

Conducerea U.S.R. îi avertizează pe membrii săi care vor da curs convocării că vor fi excluşi, urmând procedurile statutare, din rândurile U.S.R., pentru încălcarea prevederilor Cap. 3, Art. 9, punctul b) din Statut.

Conducerea Uniunii Scriitorilor

din România

COMUNICATUL DIN 2 MARTIE 2016

Având în vedere faptul că în spaţiul public (mediul on-line şi presa scrisă) a fost publicat de către un pretins Comitet de iniţiativă al Adunării Generale Extraordinare a Uniunii Scriitorilor din România un convocator al Adunării Generale Extraordinare a membrilor asociaţiei pentru data de 18.03.2016,

Uniunea Scriitorilor din România cu sediul în Calea Victoriei nr. 133, Sector 1 – Bucureşti, reprezentată în relaţiile cu terţii potrivit propriului Statut de Preşedintele acesteia dl. Nicolae Manolescu, face următoarele precizări:

Aşa cum rezultă din anunţul publicat în presă, Convocarea pentru data de 18.03.2016 se întemeiază pe dispoziţiile Statutului din 2005, deşi acesta nu mai este în vigoare, fiind modificat succesiv în anii 2009 şi 2013. Atragem atenţia că toate statutele anterioare prevăd că Adunarea Generală Extraordinară (sau Conferinţa Naţională Extraordinară) se convoacă de către Preşedinte, o treime din membri şi, după caz, de Comitetul Director sau Consiliul U.S.R. în ce priveşte Statutul în vigoare, potrivit art. 16, „AG poate fi convocată în sesiune extraordinară de câte ori este nevoie, la solicitarea Preşedintelui, a Consiliului U.S.R. sau a unei treimi din numărul membrilor U.S.R..

Aducem la cunoştinţă faptul că nici Preşedintele U.S.R., nici Consiliul U.S.R. şi, cu atât mai puţin, o treime din membri nu au solicitat convocarea Adunării Generale Extraordinare pentru data de 18.03.2016. Niciunul dintre aceste organe nu şi-a însuşit acest demers iniţiat de către pretinsul Comitet de Iniţiativă.

Facem menţiunea expresă că pentru data de 18.03.2016 NU este convocată nicio Adunare Generală Extraordinară a Uniunii Scriitorilor din România.

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Preşedinte, Nicolae Manolescu

COMUNICATUL DIN 25 FEBRUARIE 2016

Marţi, 23 februarie 2016, a avut loc şedinţa extraordinară a Consiliului Uniunii Scriitorilor din România.

În cadrul şedinţei au fost discutate aspecte curente din activitatea U.S.R., un capitol special fiind funcţionarea revistelor U.S.R. conform legii 136/2015 pentru finanţarea revistelor de cultură reprezentative din România. Consiliul a aprobat repartizarea sumelor ce revin revistelor U.S.R. S-a detaliat stadiul proiectelor şi evenimentelor culturale ale U.S.R. din primul semestru al anului 2016.

Avocatul USR, dna Corina-Ruxandra Popescu, a expus situaţia acţiunilor în justiţie împotriva USR. (Pe site-ul U.S.R. se regăseşte informarea Cabinetului de Avocat Corina-Ruxandra Popescu.)

Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere formată din Mircea Mihăieş (Preşedinte), Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Coşoveanu, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu (membri) a prezentat raportul privind încălcările statutului U.S.R. de către unii membri ai U.S.R. şi a propus o serie de măsuri. Consiliul a dezbătut propunerile Comisiei şi a hotărât prin vot următoarele sancţiuni: excludere din U.S.R., pentru grave încălcări ale statutului şi ale deontologiei (Dan Mircea Cipariu, Grigore Şoitu); avertisment, pentru comentarii antisemite (Daniel Vorona) şi găzduire de comentarii antisemite (Paul Cernat); avertisment, pentru prejudicii morale şi de imagine aduse U.S.R. (Florin Iaru); suspendare din funcţia de preşedinte de Filială, pentru prejudicii morale şi de imagine aduse U.S.R. (Peter Sragher).

După dezbaterea fiecărui caz, Consiliul U.S.R. a votat următoarele: excluderea din U.S.R. a dlor Dan Mircea Cipariu şi Grigore Şoitu (din totalul de 28 voturi, 27 voturi pentru, 1 abţinere); avertisment dlor Daniel Vorona (unanimitate), Paul Cernat (27 voturi pentru, 1 contra) şi Florin Iaru (unanimitate). În urma disocierii dlui Peter Sragher de acţiunile îndreptate împotriva U.S.R. de către unii membri ai aşa-numitului Grup de Reformă, Consiliul a hotărât menţinerea dlui Peter Sragher în funcţia de preşedinte de Filială. (Pe site-ul U.S.R. se regăseşte Raportul Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere.)

Consiliul U.S.R. se va întruni în sesiune ordinară luni, 21 martie 2016.

COMUNICATUL DIN 16 FEBRUARIE 2016

Conducerea Uniunii Scriitorilor din România face cunoscut că anunţul publicat în presă de un pretins Comitet de iniţiativă al Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România, referitor la convocarea membrilor Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România într-o Adunare Generală Extraordinară la data de 18.03.2016, este un fals grosolan şi o încălcare a Statutului în vigoare al U.S.R., legal înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (17 aprilie 2013, dosar 16099/299) şi care face caduc Statutul anterior la care se referă pretinsul Comitet de iniţiativă. Reamintim faptul că există un proces intentat Uniunii Scriitorilor din România pe tema nerecunoaşterii Statutului actual, aflat pe rol la Tribunalul Bucureşti. Procesul fiind în curs, Statutul din 2013 trebuie considerat în vigoare. Totodată atragem atenţia că, în virtutea tuturor Statutelor succesive ale U.S.R., este de competenţa exclusivă a Preşedintelui U.S.R., a Consiliului U.S.R. sau a unei treimi din numărul membrilor U.S.R. (Cap. 5, Art. 16) convocarea Adunării Generale Extraordinare.

Conducerea U.S.R. îi avertizează pe membrii săi care vor da curs convocării că vor fi excluşi, urmând procedurile statutare, din rândurile U.S.R., pentru încălcarea prevederilor Cap. 3, Art. 9, punctul b) din Statut.

Conducerea Uniunii Scriitorilor

din România

PROIECTELE U.S.R. PE 2016

Colocviul Naţional al Revistelor Literare

Data: 6 – 7 mai 2016

 Colocviul Naţional de Proză

Data: 7 – 8 mai 2016

 Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2015

 Data: 31 mai 2016

 Gala Poeziei Române Contemporane, Alba-Iulia

Data: 10 iunie 2016

 Turnirul de Poezie, Neptun

Data: 6 – 10 iulie 2016

 Festivalul de literatură „Două state, o literatură“, Chişinău

Data: 15 – 18 septembrie 2016

FestLit – Festivalul Naţional de Literatură, Cluj-Napoca

Data: 2 – 4 octombrie 2016

Gala „Scriitorul anului, Iaşi

Data: 14 – 16 octombrie 2016

LANSARE CARTE LIVIU CAPŞA 2016

UNGUREANU, Dumitru (4. III. 1956, în satul Cacova, comuna Morteni, j. Dâmboviţa), prozator. Este fiul Ioanei Ungureanu, ţărancă agricultoare, şi al lui Andrei Ungureanu, soţ al acesteia şi muncitor electrician în industria petrolieră. Urmează şcoala generală în comună, după care urmează, la Bucureşti, cursurile unui liceul industrial (specialitatea: energetică). După absolvirea liceului, face, la cerere, serviciul militar în marină (1976-1978), iar după serviciul militar, lucrează ca electrician într-o unitate a Sistemului Energetic Naţional din Găeşti, oraş în care se stabileşte şi în care locuieşte până în ziua de azi. Îndrăgostit de literatură, autoeducat şi, încă din adolescenţă, cultivat, în domeniul umanist, mult peste nivelul garantat de instituţiile de învăţământ pe care le-a frecventat (a fost, după propria lui mărturie, timp de trei ani, în mod semi-oficial, bibliotecarul liceului pe care l-a urmat, petrecând mai multe ore între rafturile cu cele 10 000 de cărţi decât la clasă), U. e atras de timpuriu de activitatea literară şi publicistică şi de ambianţa şi preocupările specifice lumii scriitoriceşti, dar şi, totodată, de cunoaşterea şi aprecierea „expertă“ a genurilor de muzică (pop, rock, blues) tolerate, dar nu foarte agreate de autorităţile totalitare. Două episoade biografice adolescentine sunt grăitoare: în 1975, încă elev, U. „editează“, împreună cu un coleg de clasă, Tomiţă Stoicuţ (ulterior redactor la diverse ziare de tranziţie), o „revistă de cultură“ botezată „Adevărul“, dactilografiată în cinci exemplare (procedând astfel, el se înscria, fără îndoială că fără să-şi dea seama, într-o adevărată tradiţie „târgovişteană“, cu manifestări intermitente, iniţiată de un Ion Heliade-Rădulescu şi continuată de Mircea Horia Simionescu şi camarazii săi, viitori reprezentanţi ai „Şcolii de la Târgovişte“, şi ei, la vremea lor, editori de publicaţii adolescentine „artizanale“, manuscrise), fapt pentru care este anchetat, avertizat şi urmărit de autorităţile vremii, şi tot în 1975 ia prima poziţie polemică în domeniul muzicii rock, expediind prin intermediul revistei „Flacăra“ o „Scrisoare deschisă către Eugen Barbu“ (în care ia apărarea formaţiei Phoenix, care fusese atacată de celebrul autor într-un articol din „România liberă“), text care poate fi considerat „adevăratul“ său debut publicistic. În tinereţe, U. este prezent şi activ, în timp, în diferite cenacluri (cenaclul „Ienăchiţă Văcărescu“, unde citeşte, în 1979, proza scurtă Ţuică de prună, lectură care, după cum îşi aminteşte scriitorul, „se lasă cu scandal şi delaţiune la organele de securitate“; cenaclul „3,14“, unde într-un climat prielnic, configurat prin prezenţa stimulantă a unor confraţi precum Liviu Ioan Stoiciu, Mihail Grămescu, Gheorghe Neagu, Doina Popa, Cristian Şişman, Radu Stoenescu, Mircea Dobrovicescu, îşi fasonează şi dezvoltă personalitatea artistică, şi, între altele, citeşte proza 44 de gherlani (inclusă ulterior, de Gheorghe Crăciun, în antologia Generaţia ’80 în proză scurtă). Prin 1982 participă la câteva şedinţe ale cenaclului „Junimea“, unde citeşte fără succes două proze fals-fantastice, se alege cu muştruluiala desantiştilor şi cu un sfat competent de la Ov. S. Crohmălniceanu. Încercarea de a publica, în 1981, un volum de proze scurte, eşuează (autorul se bucura de sprijinul şi încurajarea poetului Florin Mugur, redactor la editura Cartea Românească, însă textul Ţuică de prună fiind respins de cenzură, autorul renunţă la publicarea volumului astfel „epurat“). Ulterior, datorită prietenilor care lucrau în presă, îndeosebi a lui Constantin Stan, U. debutează (mai 1983) cu publicistică în „Scânteia tineretului“, şi (6 noiembrie 1983) cu proza După avioane şi iepuri în „Supliment[ul] literar-artistic“ al aceluiaşi cotidian (care apărea, de facto, ca o revistă săptămânală de cultură). Primul volum personal publicat de U. este romanul Cartea păcatelor, Timişoara, 1996. Scriitorul a publicat mai multe volume de proză (romane şi culegeri de nuvele şi/ori povestiri). Texte ale sale au fost incluse în antologiile alcătuite de criticul Dan-Silviu Boerescu în anii nouăzeci ai secolului trecut (Chef cu femei urâte, Bucureşti, 1997 ; Iubiri subversive, Bucureşti, 1998 ; Plaja nudiştilor, Bucureşti, 1999; Don Quijote, prostituata şi alte personaje, Bucureşti, 2000) şi în alte antologii (Generaţia ’80 în proză scurtă, antologie de Gheorghe Crăciun şi Viorel Marineasa,[Piteşti], 1998; Repetiţie fără orchestră, proză românească din mileniul III, Cluj-Napoca, 2004). După 1990 publică proză şi publicistică în „Viaţa Românească“, „Vatra, „Convorbiri literare, „Luceafărul, „Tomis, „Calende, „Litere“, „Contrapunct“, „artPanorama“, „Observator cultural“, „Argeş“, „Ex-Ponto“, „Suplimentul de Cultură “ ş. a. În anul 2000 se alătură criticului Tudor Cristea, fondând la Găeşti revista „Litere“(revista, preluată ulterior de editura Bibliotheca din Târgovişte, are drept colaboratori de bază pe Al. George, Mircea Horia Simionescu, Barbu Cioculescu, al căror elev U. se mândreşte a fi). Din 2005, U. este consilier la revista piteşteană de cultură „Argeş“. Cu pseudonimul M. V. Pop, publică nenumărate articole despre muzica rock în reviste de specialitate ca „Vox Pop-Rock“, „Rocker“, „Art & Roll“, „Sunete“ etc. A publicat, în afară de scrierile de proză literară, un volum despre 10 legende ale bluesului (Timişoara, 1997), cu biografii ale unor reputaţi reprezentanţi ai genului muzical respectiv. Scriitorul a fost distins cu premiul „Mircea Nedelciu“ al editurii Nemira (în 1999), a fost nominalizat pentru premiul Asociaţiei Editorilor Români (în 2001, pentru romanul Lia Mora) şi a obţinut Premiul de proză al Uniunii Scriitorilor (filiala Piteşti) pe anul 2005, pentru volumul Tunul filozoafei.

Prozatorul a fost înregistrat drept unul care „a venit pe valul postoptzecist“ (Al. Cistelecan), catalogare perfect judicioasă la nivelul debutului editorial şi al circulaţiei şi afirmării operei, care s-au produs după 1990. De fapt, prin generaţia – atât biologică, cât şi literară – căreia îi aparţine, prin epoca elaborării unei părţi importante din opera tipărită (în special din proza scurtă din volumele publicate), prin formarea în atmosfera proprie activităţii publicistice şi cenacliere a anilor optzeci, şi, în primul rând, prin însuşirile prozei sale, scriitorul se recomandă drept un optzecist „propriu-zis“. Unul, e adevărat, cu afirmare tipărită întârziată (efectivele celor aflaţi în aceeaşi situaţie fiind relativ numeroase !) şi cu o formare şi evoluţie oarecum netipice, săvârşite într-o poziţie de relativă izolare şi marginalitate (instituţională şi geografică), diferite de cele ale reprezentanţilor „nucleului dur“ al optzecismului, dar cu siguranţă un optzecist. Drept trăsături caracteristice ale literaturii sale pot fi semnalate măiestria narativă, înclinaţia către vigoarea epică, relativa moderaţie întru promovarea şi ilustrarea „textualismului“ şi a „ingineriei textuale“ (ceea ce nu înseamnă deloc ignorarea chestiunii şi procedeelor aferente, ci doar reţinerea de la orice derapaje „extremiste“ în recursul la ele), precum şi predilecţia pentru o tematică aşa-zicând rurală, „post-rurală“ sau provincială (focalizată pe observarea universului sătesc, a vieţii micilor târguri în curs de industrializare ori a oraşului de provincie ceva mai însemnat, cu rang de reşedinţă judeţeană….) şi, pe de altă parte, pentru abordarea dezinhibată a unui repertoriu tematic multă vreme ocolit de proza noastră literară, cel al erotismului carnal explicit şi „scandalos“. U. şi-a început activitatea literară practicând „proza scurtă“, însă a debutat cvasi-simultan cu o culegere de povestiri şi un roman. Povestirile din Prunele electrice învederează truculenţa savuroasă a unui „optzecism“ prozastic bine controlat, întruchipând un exemplu fericit de abordare a tematicii „rurale“ cu mijloace prozastice moderne. Povestirile lui U. prezintă o combinaţie validă de textualism şi „scrupul documentar“ (detaliile semnificative şi „autentice“ sunt consemnate cu minuţie, se recurge şi la transcrierea unor înregistrări pe bandă magnetică etc. ). Ruralitatea observată de autor este cea „modernă“, declinantă (şi uneori pitoresc delirantă), amestecată şi dizarmonică, perturbată de modernizarea forţată sub regimul comunist (atragerea umanităţii rurale în orbita industrializării etc.), , departe de orice idilism de convenţie. Sub anumite raporturi, U. se manifestă ca un succesor al unor Ion Iovescu ori Georgeta Mircea Cancicov, în formulă optzecistă. Se vădeşte şi interes a faţă de concreteţea rostirii, a explorării şi exploatării puterilor semnificantului în interfaţa lui cu „referinţa“ (cumva în convergenţă cu preocupările unui Gheorghe Crăciun, fără însă să devină o temă majoră, ilustrată consistent şi sistematic, precum la acela). Pe de altă parte, se regăsesc, în povestirile lui U., humorul şi sentimentalitatea, calităţi desigur „tradiţionale“ ale prozei rurale, manifestate însă aici într-o versiune deloc desuetă, corespunzătoare orizontului de aşteptare propriu modernităţii. Humorul poate fi blând, dar mai caracteristic e atunci când se învecinează cu şarja şi sarcasmul, iar sentimentalitatea nu se manifestă prin duioşie de duzină, exprimată schematic şi „cuviincios“. Se poate observa că revendicându-şi dubla descendenţă din Marin Preda şi din „şcoala de la Târgovişte“, autorul Prunelor electrice schiţează o autocaracterizare acceptabilă. Sub raportul tematicii specifice, al subiectelor abordate, dar şi al construcţiei şi scriiturii, textele adunate în volumul de debut prezintă o diversitate marcată, întruchipând un caleidoscop a cărui varietate cromatică poate deveni în sine atractivă: textul care dă titlul volumului, Prunele electrice, este cronica aventurilor unei formaţii – desigur, neprofesioniste ! – de muzică rock confruntate cu obtuzitatea mărunţilor „îndrumători culturali“ ai sistemului, în 44 de gherlani este narată, cu mare risipă de mijloace textualiste (procedare autoironică, la urma urmei !), masacrarea, de către un grup de ţărani organizaţi ca pentru o partidă de vânătoare, a unor rozătoare, modeşti dăunători domestici, Ţuică de prună (text „cu probleme“, pentru cenzura antedecembristă !) consemnează, ca pe un ritual iniţiatic, participarea unui adolescent la distilarea gospodărească, după rânduială, a ţuicii, soldată cu o beţie cumplită, în Ispitirea e istorisită păţania unui ţăran matur care, fiind pus – printr-un concurs de împrejurări vodevilesc – în situaţia de a se prezenta la un examen pentru angajarea pe posturi muncitoreşti, mult râvnite de tinerii locului, ia examenul fără probleme, dar nici nu se gândeşte să se prezinte la post, rămânând fidel condiţiei sale „organice“, de gospodar şi agricultor etc. Cine a ucis oaia naţională e un mic „roman poliţist“ („miliţist“, de fapt !) burlesc, desfăşurat în jurul enigmei omorârii (ilegale) a unor oi (ancheta capătă accente groteşti prin neaşteptata disproporţie între scopuri şi mijloace, anchetatorii şi presupuşii infractori, la ţară, sub Ceauşescu, recurg la înregistrări şi filmări cu cameră ascunsă pentru susţinerea, dovedirea sau infirmarea culpabilităţii ş.a.m.d.). Unele schiţe ori nuvele din volum – „sadoveniene“, cum s-a opinat – par să nu poarte semnele viziunii ironic-pitoreşti sau ale procedării textualiste, evocând în texte aparent „de modă veche“ aspecte din patrimoniul tradiţional al existenţei rurale (munca, dragostea faţă de cai etc), dar se poate presupune caracterul lor de pastişă măiestrită (colorată de o implicită ironie neagresivă, simpatetică). Tot din proze scurte – de amplori şi identităţi diferite, una dintre ele, Stormy Monday Blues, fiind un „microroman tras în vitriolul observaţiei“ (Al. Cistelecan) – e format şi volumul Tunul filozoafei (2005), al cărui caracter de caleidoscop, de „repertoar“ stilistic şi tematic e, poate, chiar mai pronunţat decât al Prunelor electrice. Localizarea naraţiunilor nu mai e preponderent rurală, nici identitatea personajelor nu mai e preponderent ţărănească (acel susamintit roman condensat, Stormy Monday Blues, fiind, de pildă, o cuprinzătoare mini-frescă a vieţii intelectualilor de provincie cu ambiţii literare şi publicistice în primul deceniu al tranziţiei postdecembriste). „Textualismul“ apare mai atenuat decât în prozele mai vechi (fără, însă, să fi dispărut, iar câteva piese oferă adevărate demonstraţii de ingeniozitate şi dibăcie în materie de construcţie), în schimb frenezia narativă, burlescă şi ludică, propensiunea către pitoresc şi „scandalos“ apar mai accentuate, fiind eventual susţinute cu sugestii preluate din zonele, mai „tradiţionale“, ale aventurosului şi fantasticului. Filonul erotismului dezinhibat e ilustrat în chip consistent, chiar dacă în modulări comparativ mai puţin ofensive decât cele pe care autorul, între timp, prin romanele publicate, le acreditase drept caracteristice viziunii sale. Trebuie relevat faptul că naraţiunile erotice necenzurate ale lui U., oricât de aşa-zis „şocante“, sunt salvate de vulgaritate şi de confuzia cu pornografia prin vădirea fără greş a literaturităţii demersului autorului, şi putem fără îndoială fi de acord cu criticul Al. Cistelecan, care opina că „pe cât de dezinhibat e reportajul amoros, pe atât, de fapt, în dragoste, supravieţuieşte ceva religios, deopotrivă mântuitor şi damnat“. Tunul filozoafei cuprinde şi una din acele, rare, proze „sadoveniene“ ale lui U., posibile pastişe deliberate, şi anume Muncă veche, mult admirată de critici. Cartea păcatelor (1996) e un mic roman mai degrabă „sumbru“, amintind întrucâtva de minimalismul decepţionist şi revoltat al „tinerilor furioşi“ englezi din anii cincizeci, dar într-o versiune adaptată la circumstanţele anilor optzeci ai României ceauşiste. Textul este expus ca o confesiune autobiografică – pe care, într-o „Notă informativă“ introductivă autorul pretinde a fi descoperit-o în arhivele miliţiei orăşeneşti, cu prilejul asaltării şi ocupării sediului acesteia de către poporul răsculat, în decembrie 1989 – , al cărei autor presupus, narator şi totodată protagonist, ar fi un tânăr, salariat al unei uzine dintr-un orăşel de provincie. Personajul – muncitor „atipic“, de o condiţie culturală superioară celei în mod curent asociate statutului lui socio-profesional – e un individ viguros, mai degrabă arţăgos, un „rebel“ (relativ) faţă cu marasmul existenţei cotidiene cenuşii din epocă, un om desigur că moral „în profunzime“, un „familist“ capabil de frumoase sentimente şi de devotament, dar în acelaşi timp împovărat de exigenţele greu represibile ale unui libido intens din cale-afară şi de capacităţile sexuale ieşite din comun, ceea ce-l determină la infidelităţi amoroase, inclusiv la turpitudini sexuale (culminând cu o şedinţă de amor în trei, împreună cu inginerul-şef, homosexual, şi nevasta acestuia, activistă de partid şi nimfomană, în contextul în care respectivul şef îi accidentase mortal, cu maşina, un copil etc.). Plină de episoade de josnicie şi violenţă (textul se încheie prin relatarea decesului concubinei protagonistului în urma încercării de a-şi provoca un avort…), uneori necontrolat „vulgară“ (nu în literă, ci în spirit), expusă într-o manieră neo-naturalistă, naraţiunea autobiografică din Cartea păcatelor afişează, în cele din urmă, o monotonie cam artificioasă, vizibil „căutată“, a abjecţiei, ceea ce-i ştirbeşte din impactul dorit. Tot un „mic roman“ – dar din altă plămadă, mai înrudit ca formulă şi viziune cu prozele scurte ale scriitorului – poate fi considerat şi Jertfă & steag (1999), deşi subintitulat de autor, cu prudenţă, „povestire“ (şi fiind, după opinia lui Al. Cistelecan, „mai degrabă o nuvelă expandată, de nu doar o simplă povestire, copleşită de verbozitate“). În aşa-zisa „povestire“, dotată cu o profunzime şi bogăţie de sensuri demne de atenţie, în pofida afectării registrului carnavalesc presupus menită să acrediteze cantonarea demersului în burlesc, prozatorul operează fără complexe şi cu certă îndemânare cu chestiuni şi subiecte pretenţioase şi grave: tradiţia, mitul, confruntarea între raţionalism şi epifanie obscură, crima ritual-sacrificială etc., totul fiind abordat sub semnul deriziunii şi bufonadei satirice, dar şi, în acelaşi timp. sub cel al unei productive ambiguităţi, lăsând astfel „explicarea“ evenimentelor într-o zonă dacă nu indecidabilă, atunci deschisă în egală măsură tezelor contrarii. După cum remarca Al. Cistelecan, : „Problema acestei povestiri era de a evita şabloanele de insurgenţă a sacrului în profan., dar, în acelaşi timp. de a face să subziste suspiciunea unui stigmat. Iar această suspiciune triumfă tocmai datorită unei prealabile şi metodice compromiteri a credibilităţii epifaniei: distrusă în plan real, această credibilitate e reabilitată în plan simbolic“.

O carte importantă – în epocă, şi probabil că şi pe termen lung, deşi în mod bizar relativ ignorată, probabil că dintr-un deficit de difuzare şi promovare, în perioada imediat consecutivă apariţiei – este masivul roman Lia Mora, până în prezent cea mai importantă scriere a lui U. Oarecum întârziată faţă de momentul de culminaţie a trecerii de care s-a bucurat estetica prozastică optzecistă, ea a oferit, în 2001, chintesenţierea optzecismului ( o anumită chintesenţiere a optzecismului, una dintre cele posibile, alături de altele, complementare, datorate altor autori…) printr-un edificiu textual de solidă consistenţă şi de mare forţă de impact. Construcţia romanului e meticulos elaborată, într-un mod vădit „tehnicist“, cu recurs masiv la procedeele narative sofisticate, bine stăpânite de autor şi exploatate iscusit. De remarcat însă că întreaga maşinărie „textualistă“ e pusă în lucrare cu naturaleţe, fără să dea impresia supărătoare de schemă aplicată rigid şi arbitrar, din convingere teoretică şi nu din imbold creator „firesc“ (un păcat care le-a fost reproşat nu o dată unor optzecişti !). Există în roman o profuziune de personaje, de fire narative, de voci naratoriale şi de perspective de enunţare a textului, de cronotopuri (adică localizări spaţiale şi temporale ale ficţiunii) diferite, deseori paralele, concurente, contradictorii, incompatibile etc. E indusă incertitudinea „efectului de real“, speculată ambiguitatea productivă, se recurge la jocuri de cuvinte şi operaţiuni de „travail textuel“ la nivelul vocabulelor (chiar titlul, Lia Mora, e „lucrat“ în acest fel, indicându-se lecturile posibile: „Moralia“, dar şi „Amoralia“ etc.). Despre experimentalismul, plurisemantismul şi caracterul (şi) autoreflexiv al întregii întreprinderi, cititorul e avertizat peremptoriu şi (auto?)ironic de către autor chiar de pe pagina de titlu, unde se poate citi: „LIA MORA. Încercări narative despre Autor, Opera sa & relaţia lor incestuoasă“. De altfel, în romanul propriu-zis, Lia Mora nici nu e un „personaj“ aşa-zis „obişnuit“ (adică dotat cu o coerenţă a identităţii, fie ea cât de elastică), ci mai degrabă un fel de operator simbolic, sub acest nume, „generic“ apărând în carte diferite personaje (neîndoios diferite prin aspectul fizic, datele biografice, comportare etc., chiar şi prin sex, de vreme ce printre „variantele“ de „Lia Mora“ figurează şi un Lilian Mora, bărbat homosexual), singurul element comun tuturora fiind rolul de revelator/catalizator al unui fatum amoros destructiv. În general, şi la nivelul conturării personajelor, şi la cel al expunerii secvenţelor epice, autorul recurge la procedeul – extrem-modernist, rar utilizat în proză, de obicei de către experimentaliştii înnoitori, precum „târgoviştenii“, Dumitru Ţepeneag, Italo Calvino şi în general membrii şcolii „Oulipo“ – temei cu variaţiuni. Şi totuşi, deşi travaliul textual e practic permanent vizibil şi semnalizat, la lectura romanului Lia Mora „efectul de real“ se instalează nestânjenit. Câteva personaje, inventarul comun de situaţii recurente sau înrudite, un cadru comun de recuzită şi atmosferă şi, mai ales, omniprezenţa temei majore – aceea a fatalităţii erotice – asigură unitatea şi fluenţa de ansamblu, în pofida caracterului pestriţ şi caleidoscopic al textului. Firul narativ principal ar fi cel al retrospectivei biografice a unui personaj central, totuşi nu propriu-zis protagonist, un personaj enigmatic, proteic, observat din exterior. Reconstituirea – de către personajul narator-martor (un gazetar de provincie, nenumit, înşelător „dublu“ ficţional al autorului, prezent în variante asemănătoare şi în alte proze ale lui U.) – a biografiei acelui Lulu Visariuc (înfăţişat succesiv sau simultan în ipostaze contradictorii sau incompatibile conform convenţiilor tipologice ale romanului „cuminte“: tânăr de o strălucitoare frumuseţe şi bătrânel decrepit, dandy şi nomenclaturist, seducător de profesie al târgului de provincie unde a fost „debarcat“ din Capitală în urma cine ştie căror semne de răzvrătire şi pederast, cititor de filozofie clasică germană şi chefliu pitoresc sau diabolic etc. , etc.) ar constitui cadrul general al cărţii. Pe acest filon principal – şi nu fără legătură cu el – sunt altoite numeroase alte episoade, unele cu aerul unor naraţiuni independente, posibile nuvele sau povestiri, din care majoritatea reiau sub diferite aspecte, unghiuri sau registre de abordare un scenariu o idilă (a cuiva…) cu „Lia Mora“ (aproape mereu alta…) şi, în final, descoperirea sau bănuiala incestului comis fără ştiinţă. Secvenţele de text din care se articulează romanul sunt – în afară de cele referitoare direct la Lulu Visariuc, distribuite în capitole numerotate şi purtând drept titlu generic numele acelui personaj – de o diversitate marcată, ansamblul lor dând chiar impresia de repertoriu stilistic şi naratologic: naraţiuni la persoana I (dar ai căror naratori diferă de cel al secvenţelor „Lulu Visariuc “, jurnale intime, scrisori, până şi transcrierea unei emisiuni radiofonice nocturne, inclusiv intervenţii telefonice ale ascultătorilor, retransmise în direct etc. Nu lipsesc nici aluzii ori recurgeri la intertextualitate. Elaboraţia textualistă nu stânjeneşte însă nicidecum perceperea vigorii epice şi a concreteţii „realului“ evocat, remarcabile. Ficţiunea e desfăşurată arborescent şi convingător, cartea e lizibilă fără efort, e chiar captivantă. Iar sub raportul referenţial, ea a putut fi percepută drept aşa-zicând „scandaloasă“, în sensul că e dominată covârşitor de explorarea erotismului explicit, dezinhibat şi necenzurat, urmărit ca un principiu fondator al vieţii (şi, prin alegorie, al artei, respectiv al literaturii). Aşadar, la nivelul denotaţiei, cartea constituie o adevărată enciclopedie erotică, un fel de repertoriu exhaustiv al erotismului carnal, un „tabel al lui Mendeleev“ al activităţilor şi practicilor sexuale omeneşti. Pe de altă parte, conform tezei notificate încă din subtitlu, ea se înfăţişează ca o autointerogare dramatică a autorului privind raporturile lui cu scriitura, astfel încât pe bună dreptate Al. Cistelecan a putut releva, cu sagacitate: „…creaţia e adevărata erotică, o erotică sacră şi sacrilegială deopotrivă. Autorul e atât de implicat în operă, încât comite, de fiecare dată, un incest simbolic; […] el trăieşte o relaţie spasmodică, de supremă intensitate atât în voluptate cât şi în dezgust. Dacă Mircea Cărtărescu a construit, în Orbitor, o teologie a creaţiei, Dumitru Ungureanu construieşte, în Lia Mora, o sexologie a creaţiei “. Oricum, viziunea şi obiectivul de ansamblu al autorului se vădesc a fi fost foarte ambiţioase, vizând o neconvenţională măreţie, prin încercarea de a pătrunde şi înfăţişa în mod cuprinzător deopotrivă condiţia şi puterile literaturii şi totalitatea vieţii umane, până la dimensiunea ei ontologică. Demersul e urmărit cu mijloace exclusiv literare, fără recurs la filozofare explicită, iar regresiunea totală (a naratorului…) în regnul animal, în biologicul elementar, în naturalul inanimat, ca un fel de ontogeneză răsturnată, este, probabil, cea mai radicală fuziune în natură“ post-mioritică (sau neo-mioritică) din cele care ni s-a dat să le parcurgem în ultima vreme.

 

SCRIERI: Prunele electrice, pref. Dan-Silviu Boerescu, Timişoara, 1996; Cartea păcatelor, Timişoara, 1996; 10 legende ale bluesului, Ed. Marineasa, Timişoara, 1997; Jertfă & Steag, Timişoara, 1999; Lia Mora, Bucureşti, 2001; Tunul filozoafei, pref. Al. Cistelecan, Iaşi, 2005.

 

 

REPERE BIBLIOGRAFICE:

Constantin Dram, Proza scurtă de la Tulcea la Galaţi, CL, 1996, 9; Horia Gârbea, Doi ochi albaştri, LCF, 1996, 32; Emil Mladin, Siliştea-Gumeşti fără Moromete, L, 1996, 39; Carmen Neamţu, Distileriile băşcăliei, CNT, 1996, 51-52; Alexandru Şipa, Bolnav de blues, „Actualitatea muzicală“, 1997, 11; Rodica Daghincescu, Traiectorii intestinale. Comunismul si bestialitatea, CL, 1997 , 4 ; Eugen Curta, O carte rară, VTRA, 1998, 7; Noemi Kosma, Bluesul A.K.A. mod de a trāi , VTRA, 1998, 7 ; Adrian Lăcătuş, Muică, suntem neam de ţuică, VTRA, 1998, 7; Al. Th. Ionescu, De la Găieşti la literatură. Fără retur‚ VTRA, 1998, 7 ; Valentin F. Mihăescu, Spovedania unui păcătos, „Azi-Literar“ [supliment al cotidianului „Azi“], 26 octombrie 1998; Dan Perşa, Jertfa si steag , TMS, 2000, 6; Tudor Cristea, Un roman remarcabil, „Litere“, 2001, 4; Cristina Ionică, Lia Mora, „Observator cultural“, 2001‚ 84; C. Rogozanu, Incest şi naratologie, RL, 2001, 30; Daniel Cristea-Enache‚ Doi ochi albaştri‚ ALA ‚ 2002 ‚ 605; Luca Piţu, Temele deocheate ale timpului nostru, Bucureşti, 2002, 170-176; Marius Chivu, Cum se dezbracă o femeie, RL, 2005, 19; Iulia Argint, Paideia, ALA, 2005, 767; Constantin Dram, Povestirile lui Dumitru Ungureanu, CL, 2005, 7; Adina Diniţoiu, Între doua ispite: textualism si poveste‚ „Observator cultural“, 2005‚ 37; Doris Mironescu, Oraşul Drăculeşti si demonii săi literari¸ „Suplimentul de cultură“‚ 2005, 45.

 

NICOLAE  BÂRNA, în Dicţionarul general al literaturii române, literele Ţ - Z - editor: Academia Română, 2009, Ed. Univers Enciclopedic

(versiune integrală)

 

 

 

 

 

 

Adresă: județul Argeș, municipiul Piteşti, str. N. Vodă, nr. 30, bl. ARG 1, sc A, et1, ap 2 Cod postal 110069

Date de contact: E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.">cristianmelesteu@yahoo.com Tel: 0763.093.093

Data naşterii: 16.IV.1977

Volume:

- Radiografia unei zile de mai - proze, editura Cartea Româneasca, 2012

- Argeş, după 20 de ani. Perspective şi retrospective – monografie, editura Tiparg, 2012

- Revoluţia borfaşilor – roman, editura Tracus Arte, 2013

- Sicriul de gheaţă-roman, editura Tracus Arte, 2014

Menţiuni: membru USR, filiala Piteşti; director Direcţia Studenţi şi Tineret Ministerul Tineretului şi Sportului

Debut literar: 8.XII.1998 – „Săgetătorul”- supliment cultural al ziarului „Argeşul” (cu poezie)

Premii (selectiv):

Premiul Vasile Voiculescu, pentru romanul Revoluţia borfaşilor, Concursul Naţional Vasile Voiculescu , Buzău, 2013

Premiul pentru proză al revistei Argeş – pentru Revoluţia borfaşilor premiile anuale ale revistei, 2013

Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volum în manuscris, 2012 – Radiografia unei zile de mai

Premiul I, la festivalul naţional Vox Napocensis/Cluj, secţiunea proză, 2007

Marele premiu „Dan Pavel”- secțiunea proză, concursul național „Dan Pavel”- Timișoara, 2004

Marele premiu „Eusebiu Camilar” proză concursul național „Magda Isanos, Eusebiu Camilar” - 2003

Premiul revistei „Hyperion” - proză concursul național „Magda Isanos, Eusebiu Camilar”- Suceava 2003

Marele premiu „Steaua”- Cluj Napoca, secţiunea proză 2003

Marele premiu, la concursul naţional „Lirismograf”, secţiunea proză Sibiu, 2003

Premiul Directiei de Cultura Argeș la concursul naţional de poezie „Ion Pillat” 2003

Diploma de excelenţă în domeniul poeziei acordată de Direcția Cultură Argeș –2001

Premiul I concursul de poezie „Primele iubiri”- 2001- ziarul Argeşul

Studii:

Master „Literatura interbelica” – Univ. Pitesti, 2007-2009, Master Managementul Calitatii in industria auto – Univ. Pitesti 2009-2010, Master Management Politic – ISD Bucuresti 2007-2008

Facultatea de Management – Universitatea Piteşti, 2002-2007 (licentiat), Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune - Universitatea Piteşti, 1997 – 2001 (Licenţiat)

 

Creaţiile sau referinţe critice despre scrierile lui Cristian Melesteu au fost gazduite de revistele Romania literara, Steaua, Orizont, Luceafarul, Argeş, Hyperion, Flacara Cafeneaua literara, Convorbiri literare, Fereastra, Oglinda literara, etc

Despre creatiile lui Cristian Melesteu au scris: Alex Stefanescu, Augustin Doman, Radu Aldulescu, Gabriela Gheorghişor, Victor Cubleşan, Marius Miheţ, Marcel Tolcea, Şerban Tomşa, Marin Ioniţa, Camelia Sapoiu, Constantin Piştea, Sergiui I. Nicolaescu, etc.

LlVIU MĂŢĂOANU. Poet. Realizator TV.


              E-mail:
 This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.">This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
 

Blog: liviumataoanu.wordpress.com

S-a născut la 14 ianuarie 1968 în Câmpulung Muscel (Argeş).
       După absolvirea liceului în oraşul natal, Câmpulung Muscel, urmează cursuri de istorie şi îşi obţine licenţa în Bucureşti, în 1999.
       A frecventat următoarele cenacluri literare: "Litere" şi "Cafeneaua Critică" din cadrul Facultăţii de Litere Bucureşti, "Sind" (Piteşti) şi "Mihai Moşandrei" din Câmpulung Muscel.
       Debutează publicistic în 1991, cu poeme în revista "
Calende".
       Debut editorial în 1994 cu volumul
 Pauză de o ţigară (Ed. Calende).
       Colaborează la reviste literare, ziare, posturi de radio şi televiziune: "Calende",
"Cronica", "Contemporanul", "Orizont", "Longitudini", „Radio France International”, "Gazeta de Muscel", , "Radio Orion Muscel", "Muscel TV". Apariţii la diferite posturi de radio şi televiziune din ţară.
       După debut, publică următoarele volume:
 Despărţirea de cotidian (Ed. Paralela 45, 1997), în colaborare cu Sorin Durdun, Dragoş Popescu, Florentin Sorescu; 

Împreună cu alți membri SIND: Plagiator (Ed. Paralela 45, 1998), Arheologie generală (Ed. Paralela 45, 2000 - antologie) .      

Alte volume: Umbra personajului (Ed. Paralela45. 1999), Poeme urbane (Ed. Digitală, 2015, ediție electronică).

Este prezent (două pagini) în dicţionarul Scriitori români din anii ’80 – ’90, coordonator Ion Bogdan Lefter (Ed. Paralela 45, 2001). Selectează textele şi îngrijeşte antologia Poemul cu 1000 de feţe (cu S. Durdun, Ed. Paralela 45, 2001).
În volumul omagial
Mihai Moşandrei, Evocări pentru eternitate (Ed. Larisa, 2014), este prezent cu un text-portret al poetului.

 

       Este deţinătorul următoarelor premii: Premiul special al juriului, Tabăra Naţională Studenţească de Creaţie Literară (1993), Premiul revistei "Contemporanul - Ideea europeană" la Festivalul de literatură "Moştenirea Văcăreştilor" (Târgovişte, 1993), Premiul special al Inspectoratului pentru culturâ al judeţului Argeş (1994), Premiul de onoare al "Societăţii pentru Ştiinţă, Artă şi Literatură «Negru Vodă»" (1998). De mai multe ori a primit Premiul Fundației Culturale I. D. Țicăloiu (din 1998 până în 2002, Germania). Mai mulţi ani a fost realizator de emisiuni culturale la "Muscel TV". Preşedintele cenaclului "Moşandrei" din Câmpulung Muscel. 

 


       Despre poezia autorului au formulat opinii critice: Al. Cistelecan -
Doi musceleni ("Luceafărul", nr. 12/1995); Dan-Silviu Boerescu - În căutarea poeziei ("Luceafărul", nr. 12/1995); Peter Quince - Trei debutanţi ("Euphorion", nr. 3/1995); losefina Batto - Generaţia '90 între tăgadă şi credinţă ("Echinox", nr. 6-7-8/1995); Anamaria luga - Dicţionar supliment. Generaţia nouăzeci ("Echinox", nr. 10-11-12/1996), Arion Movilă - Nu cunosc nici un mucos ("Timpul", nr. 9/1997); Marian Barbu ("Săgetătorul", supliment literar-artistic al ziarului "Argeşul", nr. 16/1997); Nina Vasile, ş.a.
      

 

Referinţe critice:
       "Liviu Măţăoanu face contrabandă cu melancoliile şi îşi ascunde predispoziţia reflexivă într-o scriitură aparent dezlânată şi ostentativ dezarticulată, mizând pe efectul în răspăr al devierilor parentetice şi al inconsistenţei colocviale a discursului. Scriitura lui uzează şi abuzează de tehnici de înşelare, simulând incongruenţa doar spre a tensiona coerenţa şi lăfăindu-se în sporovăială ca într-un costum prea larg al rigorii meditative."
(Al. Cistelecan, "
Luceafărul", nr, 12/1995).
      

"Textele sunt supuse elongaţiilor tehnicilor versului proiectiv, întrerupte, reluate în contrapunct, intersectate, disciplinate de o ortografie specială, sugerând respiraţia, alcătuind de fapt poemul unui poem în chiar momentul elaborării sale. Axele acestei arte poetice, aparent paradoxale, sunt sincronizate după poetici anglofone, cu începutul în grupările de la Black Mountain conduse de Charles Olson, Robert Duncan şi Robert Creeley"
(Marian Barbu, "
Săgetătorul", supliment literar-artistic al ziarului "Argeşul", nr. 16/1997)
      

"Forma prin care [Liviu Măţăoanu] îşi exprimă ideile este aceea a poeziei versificate care, prin apelul la sintaxa frântă, redă succesiunea rapidă de gânduri ce are iniţial un punct de referinţă comun. Acest punct de referinţă e mutat continuu, accentul căzând pe diferite concepte pe care eul încearcă să le explice. Dialogul instituit între eul liric şi eul interior aduce în prim plan concepte filosofice precum: adevăr, timp, realitate. Modalitatea în care sunt abordate relevă criza unei conştiinţe care se vede confruntată cu un pseudo-adevăr, cu o pseudo-realitate şi cu sentimentul apăsător al scurgerii ireversibile a timpului."
(losefina Batto, "
Echinox". nr. 6-7-8/1995).

 

"Între vis şi realitate, singurătate şi omniprezență vâscoasă, într-o asurzitoare discreție autorul recuperează sensul propriei existenței trăită oarecum fragmentar într-o lume aproape lipsită de metafore.

Proiectul poetic al lui Liviu Mățăoanu pare derulat din combinarea infinită a câtorva stări afective - tot aşa cum un copil dezvoltă în ecranul calculatorului jocul nesfârşit." (Călin Vlasie despre Umbra personajului, 1999).

 

Pentru cei interesaţi

 INFORMAŢII PERSONALE

* Data şi locul naşterii: 2 ianuarie 1968 (15 decembrie 1967), Teiu-Argeş

*Domiciliul : oraşul Topoloveni, judeţul Argeş.

E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

EXPERIENŢA PROFESIONALĂ

* Director general/manager al Filarmonicii Piteşti (3 iulie 2007 – prezent)

* Director al Centrului Cultural al Municipiului Piteşti (1 septembrie 2004 – 30 aprilie 2009)

* Redactor, şef secţie, ziarul ,,Argeşul’’ (1993-2004)

 

Activitate civică:

* Preşedinte al Asociaţiei culturale ,,Prietenii Filarmonicii’’

* Membru fondator al Asociaţiei culturale ,,Zavaidoc’’

 

Studii, cursuri :

 2015 – cursuri management cultural Ministerul Culturii

2010 – atestat impresariat artistic de Ministerul Culturii

2008 – 2012, doctorand în ştiinţe filologice al Universităţii din Piteşti (Modernitatea lui Vladimir Streinu)

2005- 2006 – masterat în filosofie (lucrare disertaţie: Probleme fundamentale ale filosofiei din sec. 20)

2000 – 2004 – Facultatea de Istorie şi Filosofie (lucrare licenţă: ,,Kant şi criticismul filosofic. Semnificaţia metodei transcendentale”)

1984-1986 – Liceul Nicolae Bălcescu (Colegiul Naţional I.C. Brătianu) Piteşti

1981-1982 – Şcoala Nr. 16 I.L. Caragiale Piteşti

1978-1981 – Şcoala Nr. 1 Vladimir Streinu Teiu Vale, Argeş

1974-1978 – Şcoala primară Leşile, comuna Teiu, Argeş

 

Activitatea publicistică : 

*septembrie 2010 – prezent, director al revistei de cultură muzicală EUPHONIA

*aprilie 2007 –februarie 2017, director al publicaţiei Informaţia piteştenilor

*2006 – 2008, redactor-şef al Caietelor Vladimir Streinu

*2005 – 2008 – redactor-şef adjunct al revistei Buletin cultural argeşean

*2002 – 2003, consilier editorial al revistei literare Trimbulinzii

*2001– 2010, redactor-şef/director al revistei de cultură Argeş

*2001 – 2002, coordonator suplimentul literar-artistic Săgetătorul

*1993, redactor-şef al revistei studenţeşti Ulysses

*1991 – debut ca ziarist în ,,Informaţia Piteştiului’’

*1984 – debut absolut, ca poet, la Radio Oltenia Craiova.

*1991 – prezent, peste 15.000 de articole publicate (note, interviuri, anchete, studii, reportaje) în diverse publicaţii (ziare : Argeșul, Informaţia Piteştiului, România liberă, Cotidianul, Muscelul, Argeşul ortodox, Muntenia, In...amicii, Argeş Expres, Jurnalul de Argeş, Informaţia piteştenilor, Obiectiv argeşean etc ; reviste : Argeş, Convorbiri literare, Mozaicul, Caietele Vladimir Streinu, Euphonia, Calende, Prăvălia culturală, Criterii literare, Catedra, Societatea literară, Săgetătorul, Trimbulinzii, Ulysses ş.a. ; studii filosofice şi sociologice în Philosophia Militans şi Buletinul ştiinţific, seria Ştiinţe socio-umane, editat de Universitatea din Piteşti.

 

Activitatea editorială proprie:

* Kalende. O istorie a revistei lui Vladimir Streinu, Editura Tiparg, 2014

*Bătălia pentru Filarmonica Piteşti, Editura Pământul, Piteşti, 2008

*Năbădăiosul Zavaidoc , Editura Pământul, Piteşti, 2006

*Şi când gândesc la viaţa-mi… Autobiografia lui Eminescu (ediţie îngrijită, studiu introductiv, tabel cronologic, note), Editura Argeş-Press, Piteşti, 2001

* Eminescu şi Argeşul, Editura Argeş-Press, Piteşti, 2000

*Parlamentarii de Argeş. Trecut şi prezent, Editura Tiparg, Piteşti, 2000

 

Coordonator şi redactor al volumelor:

*Grigore Vieru, acasă, la Piteşti, Editura Pământul, Piteşti, 2009

* Almanahul revistei Argeş, 2006, Editura Pământul, Piteşti, 2007

*I.C. Brătianu, Piteştiul şi intrarea în normalitate, Editura Pământul, Piteşti, 2007

 

Articole şi studii în volume colective:

* Paul Goma 75–Dosarul unei iubiri târzii, coord. Flori Bălănescu, www.amazom.com, 2010

*Piteşti, Oraşul Lalelelor. The City of Tulips, album, coord. Nicolae Badiu, Editura Euro Press Piteşti, 2009 şi 2010

* Omagiu profesorului Alexandru Surdu, coord. Viorel Cernica, ediţie îngrijită de Mona Mamulea, Editura Academiei Române, 2008

*Language, Shaping, Communication. Limbaj, modelare, comunicare, coord. Gh. Ungureanu, Editura Universităţii din Piteşti, 2007

*Experimentul Piteşti, Conference Proceedings/Comunicări prezentate la Simpozionul Experimentul Piteşti-Reeducarea prin tortură, coord. Ilie Popa, Fundaţia Culturală Memoria, Filiala Argeş, Piteşti, Editura Matrix Rom, 2005

*Mircea Eliade. Non omnis moriar (2003, Chişinău)

*Chipurile Poetului. Incursiuni în opera lui Mihai Eminescu, coord. Marin Manu Bădescu, Editura Carminis, Piteşti, 2001

 

 Poezii în volume colective:

*Poesys 8. Sacralitate, ediţie îngrijită de Dumitru M. Ion şi Carolina Ilica, Editura Orient-Occident, 2004

*Cenaclul Literar Liviu Rebreanu – 55 de ani de la înfiinţare, volum omagial, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 2004

 

Lector de carte, responsabil proiect:

*Ovidiu E. Moţ – Piteşti. O istorie în date, Editura Pământul, Piteşti, 2008

 

Referinţe critice/fişe dicţionar/citat în volume:

*Boris Crăciun, Daniela Crăciun-Costin – Dicţionarul scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America), Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2011

*Marian Stoica, Margareta M. Onofrei – Dicţionar biobliografic. Scriitori, publicişti, folclorişti ai Argeşului, de la Neagoe Basarab până azi, Editura Argeş-Press, Piteşti, 2010

*Stan V. Cristea – Constantin Noica, repere biobliografice, RCR Editorial, Bucureşti, 2009

*Elvira Iliescu – Falsul roman al infernalei maşinaţii-Patul lui Procust, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2008

*Constantin Cubleşan – Eminescu în comentarii critice, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008

*Paul Goma – Jurnal 2006, Editura Anamarol, Bucureşti, 2007

*Josef Pildner, Petru Blanda - Cântecul lui Zavaidoc, Editura Pildner&Pildner, Târgovişte, 2007

*Ion M. Dinu – Oameni de seamă ai Argeşului de ieri şi de azi, vol. II, Editura Tiparg, Piteşti, 2006

*Silvestru D. Voinescu – O viaţă printre cărţi, vol. III, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004

* Ilie Barangă - Dicţionarul presei argeşene, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003

*Spiridon I. Cristocea – Argeş. Dicţionar de istorici, Editura Tiparg, Piteşti, 2003

*Bibliografia naţională română. Articole din publicaţii periodice. Cultură, 2008, Editura Bibliotecii Naţionale a României, Bucureşti, 2011

* Oameni care au schimbat destinele Argeşului, coord. Luminiţa Nicolae, editat de Obiectiv argeşean, editor SC Euroil Oil SRL, 2010

*Personalităţi argeşene, editor: Atitudine în Argeş, 2009

Referinţe, interviuri în publicaţii: Litere, Argeș, Adevărul literar şi artistic, România literară, Convorbiri literare, Viaţa românească, Axioma, Dacia literară, Tomis, Litere, Orizont, Axioma, SUD, Bucovina literară, Cronica, Oglinda literară, presa locală etc.

 

Activitate de manageriat cultural:

- organizator (și inițiator) Festivalul naţional de muzică lăutărească veche Zavaidoc (ediţiile 2006-2008), Simpozionul internaţional de sculptură Gheorghe Iliescu-Călineşti (ediţiile 2005-2008), Concursul naţional de dans sportiv Dansul florilor (ediţiile 2005-2008), Concursul naţional de poezie de dragoste Leoaică tânără, iubirea (ediţiile 2005-2009), Concursul naţional de muzică uşoară Laleaua de aur (ediţiile 2005-2006), Concursul naţional de critică şi istorie literară Vladimir Streinu (ediţiile 2006-2008) ş.a.

- Coorganizator al: Simfoniei lalelelor, Festivalul internaţional Le Printemps des Poétes, Simpozionul internaţional de filosofie Limbaj şi comunicare, Sesiunea naţională de istorie Ion I.C. Brătianu ş.a.

Activitate filmografică: Piteşti, epoca marmurei (scenariu, 2006), Simfonia lalelelor – 30 ani (scenariu, 2007), Istoria Simfoniei Lalelelor Pitești (2007), Identități. Zavaidoc (colaborator TVR Cultural, 2008).

 

Premii:

Titlul de Fiu al Argeşului pentru prestigiul moral, profesional şi civic, al Consiliului Judeţean Argeş, 2007, Omul de cultură al anului 2005 (2006), acordat de ziarul Argeşul, Premiul Protector al artelor pentru revista Argeş, acordat în 2005 de Fundaţia naţională Izvoare (acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi Radu Cârneci) etc.

 

 

 

Prozatorul şi poetul Florian Stanciu

Cu numele din acte Florea Stanciu, fiul lui Dumitru Radu Stanciu, agricultor şi al lui Constantina Stanciu, casnică. Scriitorul s-a născut în 31 august 1932 în comuna Alunişu, judeţul Olt. Foloseşte pseudonimul Florian Stanciu, iar în vremea studenţiei a publicat versuri sub semnătura Florea Stanciu Aluniş (în “Gazeta literară”, “Viaţa studenţească”, “Scânteia tineretului) şi mai târziu, ca funcţionar, în revista “Argeş”. A făcut şcoala primară în comuna natală, liceul în oraşul Slatina, absolvind în anul 1952. Facultatea, în Bucureşti: Academia de Studii Economice, absolvind în 1957.

Locuri de muncă:

A lucrat ca economist la Uniunea regională a Coop. de Consum, în 1957-1959.

Şef serviciu planificare la Întreprinderea Regională de Transporturi Auto, în 1959-1975.

Schimbat din funcţia de şef-serviciu – întrucât nu era membru de partid- în cea de economist principal, la data de 01.05.1975.

Economist principal la Trustul de Petrol Piteşti, în 1975-1990. Pensionat la cerere în 1990.

Cenacluri Literare

În studenţie a frecventat cenaclul Tineretului, patronat de editura purtând acelaşi nume, şi cenaclul revistei “Viaţa Studenţească”

Lista cărţilor publicate:

Drumeţind prin Argeş”, proză, Editura sport-Turism, 1987;

Recviem la crângul de salcâmi”, versuri, Ed. Eminescu şi Ed. Calende, 1993;

Căutând iubirea”, proză, Editura Calende, 1994;

Pauza de prânz”, proză, Editura Paralela 45, 1996;

Spectacol cu intrare liberă”, versuri, Editura Eminescu, 1999;

Poemul care îşi citeşte cititorul”, Ed. Paralela 45, 2001;

Levitaţii şi alte zboruri”, versuri Ed. Eminecu, 2004;

Pe căile lui Hypnos”, proză, Ed. Muzeul Literaturii Române”, 2006.

Date personale:

Nume: Mazilu Cezar Marian, născut la data de 03.01.1969.

Studii: Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, secţia Calculatoare (1996).

Telefon: 0348-80.33.31 sau 0752-49.35.67

Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

Volume personale:

a) Poezie:

Verbatronic (regie proprie, 2004)

Mulaje de Vânt (editura Altum, Piteşti,2004)

Plânset Experimental (editura Altum, Piteşti, 2005)

Cuvinte Defazate (editura Altum, Piteşti, 2007)

b) Proză:

Rezonantul (editura Altum, Piteşti, 2006)

 

3. Volume colective:

Juventiada (ed. Juventus, 2002)

Titania (ed. Altum, 2004)

Juventiada (ed. Juventus, 2006)

Pupăza din Tei (ed. Pământul, 2006)

Titania (ed. Altum, 2008)

 

4. M-au citit cu plăcere următorii: Călin Vlasie, Mircea Bârsilă, Denisa Popescu, Mihail Gălăţanu, Jean Dumitraşcu, Virgil Diaconu, Florian Silişteanu, Allora Albulescu, Cristian Meleşteu, Irina Săsărman (Canada), Cornel Vlădescu (Israel)

 

5. Referinţe literare:

- Antarg SF (nr.1-1994; 2-1995; 3-1996; 1-2002; 2-2003; 3-2003; 4-2004; 5-2004; 6-2005; 7-2005)

- Juventus (nr.3 / iul.- sep. 2000; nr.4 / oct.- dec. 2001; nr.1 / 2003; nr.1 / ian. - mar. 2004)

- Muntenia Expres (nr.2 / 2000 ; nr.1 / 2001)

- Săgetătorul (nr.242 / 20.11.2001; nr.264 – 23.04.2002; nr.266 / 14.05.2002 ; nr.306 / 11.03.2003; nr.307 / 18.03.2003; nr.314 / 13.05.2003; nr.337 / 21.10.2003; nr.402 / 01.02.2005 ; nr.406 / 01.03.2005 ; nr.359 / 30.03.2004; nr. 600 / 27.01.2009; nr. 601 / 03.01.2009; nr. 602 / 10.02.2009; nr. 603 / 17.02.2009; nr. 604 / 24.02.2009)

- Argeş (nr.26 / nov. 2003 ; nr.27 / dec. 2003; nr.11 / nov. 2004 ; nr.12 / dec. 2004)

- Curierul Zilei (25.03.2004; nr.3606 / 17.06.2006; nr. 4422 /25.02.2009)

- Trimbulinzii – nr.5 / 2004

- Jurnalul de Imagine (Bacău) – nr.6 / 2005

- Cafeneaua Literară – iunie 2005

- Ad Visum (Vişeul de Sus – Maramureş) – 2005

- Poezia (Fundaţia Poezia – Uniunea Scriitorilor) – nr.1 / 2006

- Ziarul de Argeş – nr.102 / 27oct. – 02nov. 2006

- Obiectiv Argeşan – nr.3 / 02feb. – 15feb. 2007

- Almanah Science-Fiction (2007; 2008)

 

6. Membru:

membru fondator al Cenaclului Literar Antarg (din 1983) – Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti

membru fondator al Cenaclului Literar Juventus – Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti

membru al Cenaclului Liviu Rebreanu – Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu

membru al Cenaclului Sind – Casa de Cultură a Sindicatelor Piteşti

 

7. Premii:

Poezie:

premiul II la concursul de creaţie poetică „Pe Aripile Poeziei” (martie 2002)

premiul I la concursul „Leoaică Tânără, Iubirea…” ed.4 din 07.03.2003 (Centrul Cultural Piteşti)

premiul Bibliotecii Dinicu Golescu din Piteşti la concursul de poezie „Ion Pillat” (octombrie 2003)

premiul II la concursul „Poezia Toamnei Târzii”, ed.2 (Centrul Cultural Piteşti)

premiul special la concursul „Leoaică Tânără, Iubirea…”, ed.6 din 14.02.2006 (Centrul Cultural Piteşti)

 

Proză:

Premiul I la concursul Dan Merişca organizat de Clubul Unesco Quasar (Iaşi 11–14 nov. 2004)

Premiul II la concursul Helion (octombrie 2007)

 

c) Alte distincţii:

diplomă jubiliară (Casa de Cultură a Sindicatelor Piteşti – 17.04.1996)

diplomă de excelenţă (Muntenia Expres 01.12.2001)

premiul special la concursul regional de promovare a tinerilor talente (Muntenia Expres, 31.05.2002

diplomă de participare la Festivalul Naţional Studenţesc Juventus 08 - 09.11.2002

diplomă de onoare (Muntenia Expres – 20.11.2002)

diplomă de participare la Concursul Naţional Studenţesc de Creaţie Literară (ed.6, Piteşti, 07 – 09.11.2003)

diplomă de promovare a iniţiativei tinerilor din Argeş (Muntenia Expres 20.10.2004)

diplomă de merit (Centrul Cultural Piteşti - 20.05.2005)

diplomă de participare la Festivalul Naţional Studenţesc (ed.8, Piteşti 02 – 04.06.2006

 

8. Titluri actuale:

Preşedinte al Asociaţiei de Literatură SF Antarg (începând cu anul 1996).

Redactor şef adj. la revista Muntenia Expres.

Redactor la revista Juventus.

Director al publicaţiei Antarg SF.

Senior editor al revistei de cultură Titania.

 

Liviu Capşa s-a născut la 16 august 1954 în localitatea Spanţov din judeţul Călăraşi ( fost Ilfov), fiul lui Sava şi al Mariei Capşa, tatăl- inginer agronom, mama- casnică.

Urmează Liceul Neagoe Basarab din Olteniţa şi Facultatea de Drept din Bucureşti, absolvită în 1981.

A fost, pe rând, jurisconsult, consilier juridic, consilier cultural la Direcţia pentru Cultură a judeţului Călăraşi, iar din anul 2000 este avocat în Baroul Bucureşti.

A debutat concomitent în Flacăra, sub girul lui Geo Dumitrescu şi în SLAST, cu o prezentare de Alex Ştefănescu.

Înainte de 1989 nu a publicat nici o carte.

A debutat editorial cu volumul de parodii Hipodromul cailor de mare, Ed. Calende, 1993.

A publicat următoarele cărţi : Victoria cotidiană ( versuri), Ed. Calende, 1994, Noi, sudiştii ( versuri- în colaborare), Ed. Calende, 1995, Mesaje pe robot ( versuri), Ed. Cartea Românească, 1995, Evadarea din vis ( publicistică), Ed. Agora, 1997, Parodii optzeciste, Ed. Paralela 45, 2000, Noi parodii optzeciste, Ed. Paralela 45, 2001, Balcania, mon amour ( note de călătorie ), Ed. Agora, 2001, Sinucidere cu crini ( versuri ), Ed. Cartea Românească, 2002, Sens interzis ( publicistică ), Ed. Cartea Românească, 2003, Muzeul parodiilor de ceară ( antologie), Ed. Paralela 45, 2005, La bună dispoziţia Dumneavoastră ( parodii după Dinescu), Ed. Vinea, 2009, Raiul ascuns ( versuri ), Ed. Limes, 2010.

A mai publicat trei cărţi de versuri pentru copii : O fantastică pădure, Poezii din lumea basmelor, Animale combinate adunate într-o carte.

În anul 2002 a obţinut premiul Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor pentru volumul Sinucidere cu crini.

Colaborează cu versuri şi însemnări în reviste literare şi în presa cotidiană : Luceafărul, Convorbiri Literare, Viaţa Românească, Tomis, Ex Ponto, Arcadia, România liberă, aldine, Timpul.

Despre cărţile sale au scris : Alex Ştefănescu, Dan Cristea, Horia Gârbea, Marius Chivu, Dan Stanca, Marian Drăghici, Ion Zubaşcu, Emanuela Ilie, Ion Roşioru ş.a.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1997.

 

BĂDESCU N. LAURA-EVELINE
 
Adresă instituţie: Facultatea de Litere, Str. Gh. Doja, 41, Piteşti, Argeş, România
Telefon instituţie: 00 40 348 453 300
E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
 
Experienţă profesională
 
1.Profesor universitar doctor:  2007- prezent
Instituţie: Universitatea din Piteşti, Facultatea de Litere, Discipline: Literatura Română (Epoca veche), Teoria textului, Slavă veche.
 
1.1.ETS ACPART – 2009
Instituţie: Agenţia Naţională pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi Social;
 
1.2. Consilier I A  - 2008
Instituţie: Institutul Limbii Române, Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
 
2. Conferenţiar universitar doctor:  oct. 2004 - 2007
Instituţie: Universitatea din Piteşti, Facultatea de Litere si Istorie, Catedra de Limba si Literatura Română;
Discipline: Literatura Română, Teoria literaturii, Slavă veche;
 
3. Lector de limbă şi cultură română:  mar. 2005 - mar. 2007
Instituţie: Universitatea din Lisabona - Portugalia, Facultatea de Litere, Departamentul de Lingvistică Generală şi Romanică;
Discipline: Limba si cultura română.
 
4. Lector universitar doctor:  feb. 2001- oct. 2004
Instituţie: Universitatea din Pitesti, Facultatea de Litere si Istorie, Catedra de Limba si Literatura Română;
Discipline: Literatura Română, Teoria literaturii, Slavă veche;
 
5. Asistent universitar doctor:  feb. 1999 - feb. 2001
Instituţie: Universitatea din Pitesti, Facultatea de Litere si Istorie, Catedra de Limba si Literatura Română;
Discipline: Literatura Română, Teoria literaturii, Slavă veche.
 
6. Preparator universitar titular:  feb. 1997 - feb. 1999
Instituţie: Universitatea din Piteşti, Facultatea de Litere si Istorie, Catedra de Limba si Literatura Română;
Discipline: Istoria Limbii Române Literare, Literatura Română.
 
7. Preparator universitar suplinitor:  oct. 1996 - feb. 1997
Instituţie: Universitatea din Pitesti, Facultatea de Litere si Istorie, Catedra de Limba si Literatura Romana;
Discipline: Istoria Limbii Romane Literare, Literatura Română.
 
 
 
 
LISTA DE LUCRĂRI
 
Teza de doctorat
 
Laura Badescu, „Valori stilistice în poezia religioasă a lui Nichifor Crainic” (1999).
 
Cărţi
 
Laura Badescu, „Epistola medievală în literatura portugheză”, Piteşti, Editura Paralela 45, 2007.
Laura Badescu, „Literatura română veche. Repere semnificative”, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2004.
Laura Badescu, „Eseu asupra epistolei medievale în literatura română”, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2003.
Laura Badescu, „Retorica poeziei religioase a lui Nichifor Crainic”, Bucureşti, Editura Minerva, 2000.
 
Cărţi in colaborare
 
Laura Badescu, Marta Romero Negro, „O conto dos enganos ao Diabo nos limites da romanidade”, a 2ª ediţie reivzuită, Prefaţă şi ediţie, Lisabona, Edições Apenas Livros, 2007.
Laura Badescu, Marta Negro, „Enganos ao diabo num conto nos extremos da romanidade”, 1ª ediţie, Prefaţă şi ediţie, Paralela 45, Piteşti, 2006.
Petre Popa-coordonator, Ilie Popa, Alexandru Boroiu, Laura Badescu ş.a., „Medalioane universitare. Dicţionar”, (11 fişe de dicţionar), Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2002.
Luiza Petre Pârvan, Mihaela Găitănaru, Laura Badescu, „Crestomaţia limbii române literare, Epoca veche 1521-1780”, vol. I, (textele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 15, 18, 21, 22, 23, 25, 28, 30, 33, 37, 43, 44, 45, 47 – din 47 şi Glosar – verificare generală), Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2000.
 
Ediţii
 
Nichifor Crainic, „Iisus prin grâu – 50 de poeme religioase”, antologie, ediţie, prefaţă şi note de Laura Badescu, Bucureşti, Editura Mihai Dascal Editor, 2001.
„Gândirea. Poezia de inspiraţie religioasă”, antologie, prefaţă şi ediţie, Laura Badescu, Mihaela Găitanaru, Craiova, Editura Universitaria, 2007.
 
Lucrări reprezentative publicate în volume/ reviste
 
Dan Horia Mazilu, coordonator, “Enciclopedia culturii române vechi”, proiect susţinut şi finanţat de CNCSIS (cod 1008/2007), Academia Română, Institutul de Istorie şi Teorie literară “G. Călinescu”, 2008 – articolul Laura Bădescu – Epistola,
Colectiv, Laura Badescu, „Despre limba romana/ About romanian laguage”; ed.1, „Sobre la lingua rumana/ Sulla lingua romena/ Sur la langue roumanie”, ed.2;  „About romanian language/ Uber die rumanische Sprache/ O pyмынском языке”, Didactica & Pedagogica, 2008,
Laura Badescu, Marta Negro, „Identidades num conto nos extremos da romanidade”, în „Polifonia”, Faculdade de Letras, Universidade de Lisboa, nr. 10, 2007, Edições Colibri, Lisabona.
Laura Badescu, „The sentences introduced in the epistles the Hieroglyphic history”, în „Polifonia”, Faculdade de Letras, Universidade de Lisboa, nr. 9, 2006, Edições Colibri, Lisabona
Laura Badescu, „Prima impresie”, în „Diaspora românească”, Londra, nr. 139, 25 noiembrie-01 decembrie 2005.
Laura Badescu, „Retorica blamului sau despre sentinţele cantemiriene”, în „Studii şi cercetări filologice”, Seria Limba şi literatura română, Anul 2004, nr. 3, Facultatea de Litere, Universitatea din Piteşti.
Laura Badescu, „Despre redimensionarea hermeneutică  a comicului”, în „Studii şi cercetări filologice”, Seria Limba şi literatura română, Anul 2004, nr. 3, Facultatea de Litere, Universitatea din Piteşti.
Laura Badescu, „Receptarea medievală”, în „Povestea vorbei”, nr. 3-4, 2003.
Laura Badescu, Dosoftei restituit, în „Povestea vorbei”,, nr. 3-4, 2003.
Laura Badescu, „Literatura confesivă sau Deşertul pentru totdeauna”, în „Calende”, Anul XII (CXXIV), nr. 2 (105), Piteşti, februarie 2002.
Laura Badescu, „Sentenţiile inserate în epistolele „Istorie ieroglifice”, în „Studii şi cercetări filologice”, Seria Limba şi literatura română, Anul 2002, nr. 1, Facultatea de Litere, Universitatea din Piteşti.
Laura Badescu, „Un nou stadiu de retorică şi imaginar”, în „Studii şi cercetări filologice”, Seria Limba şi literatura română, Anul 2002, nr. 1, Facultatea de Litere, Universitatea din Piteşti.
Laura Badescu, „Structuri epistolare în <<Istoria ieroglifică>>”, în Analele Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi, Fascicula XIII, Limbă şi Literatură, Galaţi, 2001.
Laura Badescu, „Structuri epistolare în <<Alexandria>>”, „Buletinul Ştiinţific” al Universităţii din Piteşti, Seria Filologie, Piteşti, 2001.
Laura Badescu, „Simbolul în poezia religioasă a lui Nichifor Crainic - Textul de expresie religioasă”, în vol. Nichifor Crainic - Festivalul concurs naţional, ediţia a VIII-a, Editura Brad, 2000.
Laura Badescu, „Simbolul în poezia religioasă a lui Nichifor Crainic - Textul de materie religioasă”, în vol. „Nichifor Crainic” - Festivalul concurs naţional, ediţia a VIII-a, Editura Brad, 2000.
Laura Badescu, „Note asupra dramei <<Alexandru Lăpuşneanu>> de Mihai Eminescu”, în „Povestea vorbei”, II, Aprilie-Septembrie, 2000, nr. 2-3
Laura Badescu, „Marea Unire şi simbolurile construcţiei epice”, în „Cetatea Culturală”, II, Decembrie, 2000, nr. 12.
Laura Badescu, „Valenţe ale tragicului în <<Fraţii Karamazov>> de F. M. Dostoievski”, în „Cercetări de limbă şi literatură”, Societatea de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Sibiu, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, Catedra de Filologie Romanică, Tomul XI, 2000, Serie Nouă, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000.
Laura Badescu, „Note asupra romanului istoric…”, în „Cercetări de limbă şi literatură”, Societatea de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Sibiu, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, Catedra de Filologie Romanică, Tomul XI, 2000, Serie Nouă, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000.
Laura Badescu, „Sacris litteris. Încercare de sistem”, în „Viaţa Românească”, XCIV, Ianuarie-Februarie, 1999, nr. 1-2.
Laura Badescu, „Epistole medievale româneşti”, în „Viaţa Românească”, XCIV, August-Septembrie, 1999, nr. 8-9.
Laura Badescu, „Locuri comune în eseistica şi lirica lui Nichifor Crainic”, în „Calende”, nr. 4-5 (76-77), 1998, Piteşti.  
Laura Badescu, „Epistola - între matrice şi împlinire artistică”, în „Viaţa Românească”, XCIII, Noiembrie-Decembrie 1998, nr. 11-12.
Laura Badescu, „Iosip sau despre singurul ţiitoriul gând”, în „Noua revistă română”, Serie Nouă, II, nr. 1-2, Ian.-Feb. 1997, Bucureşti.
Laura Badescu, „Evanghelia de la Matei în două texte din secolul al XVII-lea: Noul Testament de la Bălgrad şi Biblia de la Bucureşti”, în „Buletinul Ştiinţific” al Universităţii din Piteşti, Seria Filologie, Piteşti, 1997.
Laura Badescu, „Eminescu şi literatura naţional㔄Eminesciana”, II, nr.2, 1988, Drobeta Turnu-Severin.
 
Lucrări reprezentative – conferinţe naţionale şi internaţionale
 
Laura Badescu, „Memorialistica autocenzurii. Cazul Nichifor Crainic”, 6 Martie 2008 la Conferinta internationala „O istorie posibila a vietii literare postbelice in sud-estul Europei. Concepte, evenimente, destine”, Academia Română, Institutul de Istorie si Teorie Literara „G. Calinescu”.
Laura Badescu, „Observaţii asupra autocenzurii în totalitarism. Cazul Nichifor Crainic II”, in „Repere identitare”, FL UPIT, 23-25 mai 2008
Laura Badescu, Teresa Ferriera, „Diffusion of Epistolary Pattern in Area of Slavic-Iberic Literature” în cadrul Conferinţei Internationale „Iberian and Slavonic Cultures. Contact and Comparison”, Facultatea de Litere, Universitatea din Lisabona 18-20 mai 2006.  
 Laura Badescu, „Lucian Blaga e Nichifor Crainic, Reperes para uma amizade espiritual”, Conferinţa Internaţională „Zilele Lucian Blaga”, Facultatea de Litere, Universitatea din Lisabona, 7-11 noiembrie 2005.
Laura Badescu, Research account, Universiteit Antwerpen, Departament Romaanse taal – en letterkunde, vrijdag 23 mei 2003.
 
 
Referinţe critice
 
Roland Clark, “Repositioning Russia: Romanian Ortodoxism`s Appropriation of the Silver Age”, in “Landshaft”, No. 3 (2009), ISSN 1940-0837, (Roland Clark: "Repositioning Russia: Romanian Orthodoxism’s Appropriation of the Silver Age"   http://www.pitt.edu/~lands/Clark09.pdf),
Dan Horia Mazilu, coordonator, “Enciclopedia culturii române vechi”, proiect susţinut şi finanţat de CNCSIS (cod 1008/2007), Academia Română, Institutul de Istorie şi Teorie literară “G. Călinescu”, 2008 – referinţă: Literatura epistolară
Mircea Borcilă, “Retorica poeziei religioase a lui Nichifor Crainic”, în “Steaua”, nr. 1, 2001, Anul LII, pp. 45, 50,
Teodor Vârgolici, “Poezia religioasă a lui Nichifor Crainic”, în “Adevărul literar şi artistic”, 31 octombrie 2000, p. 4.
Petru Pistol, “Un studiu de retorică a poeziei religioase”, în “Calende” 9-10-11-12/ 2001, pp. 122-124.
Miruna Mureşanu, “Laura Bădescu, Retorica poeziei religioase a lui Nichifor Crainic”, în “Universul cărţii”, Anul X, Nr. 8-9 (116-117), august-septembrie, 2000, p. 3.
***, Breviar editorial. Apariţii recente la Minerva, în “România liberă”, Serie Nouă, nr. 3185, 9 septembrie 2000, p. 2.
Liviu Cristian Maybach, “Cetatea culturală”, în “Argeş”, Serie Nouă, Anul I (35), nr. 1, p. 22.
Irina Petraş, “Panorama criticii literare româneşti. Dicţionar ilustrat. 1950-2000”, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001, p. 121.
Mătăsaru Bogdan Gabriel, “Laura Bădescu, Eseu asupra epistolei medievale în literatura română”, în Studii şi Cercetări Filologice, nr. 1, 2003.
T.B.; C.D., “Orizonturi româneşti - La Lisabona, Curs de limba şi civilizaţia română”, în “Român în lume - Rumano en el mundo – El periodico para la integracion de los rumanos”, Madrid, An V, Nr. 28 (16-31 martie 2005).
Paul Spiridon, “Colocviul „Lucian Blaga” la Lisabona” în “Român în lume - Rumano en el mundo – El periodico para la integracion de los rumanos”, Madrid, An V, Nr. 44 (1-15 decembrie 2005).
M.G., Colocviul „Lucian Blaga”, Lisabona – noiembrie 2005, în “România literară”, nr 47, 30 noiembrie- 6 decembrie 2005 (Anul XXXVIII).
Paul Spiridon, “Colocviul „Lucian Blaga” la Lisabona”, în “Diaspora românească”, Londra, nr. 138, 18-24 noiembrie 2005.
Ion Pop, “Literatura româna prin Europa”, în “România literară” nr. 49/14-20 decembrie 2005
Romanian Global News, Conferinţa Slavo-Iberică la Lisabona, 21 mai 2006  
http://agonia.ro/index.php/article/1788262/Forma_poetică_a_dogmei_la_Nichifor_Crainic
http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/philologica/philologica_2003/12_m_craciun.doc
http://www.pitesti.ro/centrul-cultural/arhiva/arges/februarie2004/pag22.htm
http://ebooks.unibuc.ro/filologie/Zafiu/bibliografie.htm
http://www.colloquium-proverbs.org/index.php?topic=seccao&seccaoid=23&papper=41
http://www.tu-chemnitz.de/phil/europastudien/swandel/conf/papers.php#3
http://ielt.org/pagina/publicacoes/folhetos/4?id=164&sid=6e7ab15662466c69f314656cce606dca
 
 
 Mai multe informaţii:
http://www.upit.ro/upload/fisiere/18/Personal%20lb%20si%20lit%20romana/Laura%20Badescu.pdf

 
        
 

NUMELE: BACIU

PRENUMELE: ŞERBAN-CRISTIAN-DORU

DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: 25.12.1954, Craiova, jud. Dolj

NAŢIONALITATE: română

CETĂŢENIE: română

STAREA CIVILĂ: căsătorit

e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.">cristian.baciu54@gmail.com

STUDII:

Liceul Teoretic nr. 3 Craiova, bacalaureat, 1973;

Universitatea Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Secţia engleză-germană, cursuri de zi, absolvent cu diplomă de licenţă în 1978.

LOCURI DE MUNCĂ:

1978-1990: Şcoala Generală Nr. 5 Curtea de Argeş, profesor titular de lb. engleză;

1990-1999: Colegiul Naţional Vlaicu Vodă Curtea de Argeş, profesor titular de lb. engleză;

01.04.1999-31.12.2000: detaşat la Ministerul Tineretului şi Sportului (consilier al ministrului);

01.01.2001-29.06.2005: muzeograf principal la Muzeul Sportului Bucureşti;

aprilie-iulie 2003: traducător pt. Avocatul Poporului (contract de colaborare, ½ normă);

din 30.06.2005: funcţionar public la Ministerul Apărării Naţionale;

2001-2011: asistent suplinitor (plata cu ora), Curs practic de lb. engleză la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti.

GRADE, SPECIALIZĂRI:

1982: Gradul Definitiv în învăţământ, media 9,38;

1986: Gradul al II-lea în învăţământ, media 10;

1993: Bursă de studii: Curs de specializare pt. profesori în Marea Britanie (BBC Teacher Training Course, King’s College, London);

1995: Gradul I în învăţământ, media 10;

2007: Membru al Uniunii Scriitorilor, Secţia traducători, Filiala Piteşti.

2011: Absolvent al cursului de formare profesională Formare de formatori, organizat de SC Global Commercium Development SRL.

ACTIVITĂŢI EXTRAPROFESIONALE:

membru activ în Cenaclul „George Topârceanu” din Curtea de Argeş, 1979-1988;

participare la concursuri de proză scurtă în anii 1980 (premiul II la Concursul de proză “Mihail Sadoveanu”, Iaşi; premiul revistei “Luceafărul”; premiul revistei “Steaua” – Cluj; de două ori laureat naţional la creaţie literară, concursuri anuale).

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ

Publicaţii în lb. română:

în periodice (“Argeş”, “Luceafărul”, “Contemporanul”, „Calende”): proză scurtă, eseu politico-filosofic, între anii 1980-1990;

Voroavă de mirean năuc, CorectBooks (librărie online), http://books.corect.com/ro/carti/voroava-de-mirean-nauc;

Poveşti din nopţile fără ţânţari, CorectBooks, http://books.corect.com/ro/carti/povesti-din-noptile-fara-tantari.

Voroavă de mirean năuc, Editura eLiteratura, 2014;

Poveşti din nopţile fără ţânţari, Editura eLiteratura, 2014.

Traduceri din lb. engleză (romane):

Colin Forbes, Operaţiunea Shockwave, Ed. RAO, 1993;

Frederick Forsyth, Fantoma din Manhattan, Ed. RAO, 2002;

Robin Cook, Răpirea, Ed. RAO, 2003;

Arnold Bennett, Hotel Grand Babylon, Ed. LEDA, Gr.ed. CORINT, 2005;

E.M. Forster, Cameră cu vedere, Ed. LEDA, Gr.ed. CORINT, 2007;

Barry Unsworth, Un mister medieval, Ed. LEDA, Gr.ed. CORINT, 2008;

Traduceri în lb. engleză:

Niculae Petrescu, Afinităţi şi întâlniri româno-braziliene / Bonds and Contacts between Romania and Brazil, ediţie bilingvă, Ed. OSCAR PRINT, 2006;

Mateiu Caragiale, Gallants of the Old Court (Craii de Curtea Veche), Editura Paideia, 2012;

Mateiu Caragiale, Gallants of the Old Court (Craii de Curtea Veche), Editura eLiteratura, 2014.

PREMII, DISTINCŢII:

Premiul „Cartea anului 2007” acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Piteşti, pentru traducerea volumului Cameră cu vedere (A Room with a View) de E. M. Forster.

Data şi locul naşterii: 29 august 1953, Şovarna – Mehedinţi

Naţionalitatea: Român

Starea civilă: căsătorit

Domiciliu: Curtea de Argeş, Str.Vlad Ţepeş 2. Tel.: 0740 62 09 64

Studii: Liceul „Emil Racoviţă” - Iaşi

Debut absolut: „Orizont”, august 1973, cu o povestire.

A publicat în: „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Manuscriptum”, „Orizont”, Cronica”, „Ramuri”, „Calende”, „Argeş”, „Expres Magazin”, „Evenimentul Zilei”, „Ziua literară”, „Familia”, „Viaţa Românească”, „Paradigma XXI”etc.

A fost redactor la „Zig-Zag” (1990), „Expres Magazin”(1991-1992), „Evenimentul Zilei”(1992-1997). Timp de 5 ani a fost redactor şef la „Calende”(1996-2000). A înfiinţat la Curtea de Argeş cotidianul „Argeş Expres” pe care l-a condus timp de 4 ani(1999-2003). În prezent este redactor la revista „Argeş”.

Cărţi publicate:

*Povestiri cu contrapunct (Editura Albatros, 1985);

*Sfârşitul epocii cartofilor(Editura Calende, 1999);

* Meseria de a muri (Editura Calea Moşilor, 2001).

* Concetăţenii lui Urmuz(Editura Muzeul Literaturii Române, 2007)

In pregătire:

* Moartea noastră cea de toate zilele

Prezent în antologiile:

* Proza satirică contemporană (1986)

*Chef cu femei urâte (1996)

* Generaţia 80 în proza scurtă (1998).

I se dedică articole în:

* Dicţionarul scriitorilor români din anii 80-90 de Ion Bogdan Lefter

* Dicţionarul enciclopedic al Judeţului Mehedinţi

* Scriitori mehedinţeni.

Premii:

*Premiul anual de proză al revistei „Luceafărul”(1978)

* Premiul de debut în volum al Editurii Albatros (1983)

* Premiul revistei „Tomis” pentru cea mai bună carte de debut(1985).

* Premiul de proză la festivalul „Tudor Arghezi”(1979)

* Premiul la festivalul de proză „Marin Preda” (1983).

Despre proza autorului au scris: Sorin Antohi, Ştefan Borbely, Alexandru Condeescu, Ioan Groşan, Ion Simuţ, Radu Călin Cristea, Elena Tacciu, Radu G.Ţeposu, Doina Diaconu, Nicolae Oprea, Ştefan Ion Ghilimescu, Mircea Moisa, Petre Ciobanu, Ioan Lascu, Victor Ştir, Sorin Vidan, Emil Albişor, Radu Aldulescu, Leonid Dragomir, Constantin Stana, Adrian Bucurescu, Mircea Stâncel, Marin Ioniţă, Dumitru Ungureanu, Virgil Diaconu...

Referinţe critice:

* „Sub o formă aparent intimistă şi de o vagă oralitate a confesiunii, ascunzând o atentă orfevrerie a textului, Dumitru Augustin Doman reuşeşte un subtil şi sincer portret al prozatorului la tinereţe, interesant nu numai prin eroul prim-planurilor sale, dar şi – ca într-un elaborat cine-verite – prin scurtele secvenţe neostentativ realiste, surprinse în plan secund, fără farduri şi trucaje. Arta scrisului se dovedeşte contrapunctul vital a solitudinii şi derizoriului realului, iar trăirea întru literatură – atât prin lectură cât şi prin scriere – are funcţie compensatorie pentru acest autor format solitar, prin cultivarea obstinată a vocaţiei, nu după schema comună azi a studentului şcolit la teoriile textului şi pus apoi cu osârdie pe fabricat „literatură”. Remarcabil este că tânărul prozator nu-şi falsifică existenţa prin livresc ori prin filtrul virtualităţilor literare aplicat fiecărei întâmplări trăite spre a fi trasformate în vorbire, în scris, ci dimpotrivă, reuşeşte să confere discret evenimentelor interioare o dezarmantă naturaleţe, unde lectura unei cărţi, sensul unui film, consemnarea unei discuţii despre literatură sunt la fel de importante ca o întâmplare cotidiană, un fapt divers, o întâlnire de dragoste.”

ALEXANDRU CONDEESCU, 1985

* „Dumitru Augustin Doman îşi asumă cu umor „condiţia de outsider”, al unui narator blând-cârcotaş şi bun observator, ce nu împinge însă niciodată notaţia dincolo de graniţa sarcasmului. Scrise majoritatea la persoana întâi sau a doua, prozele sale impun un personaj uşor dezabuzat, uşor plictisit, aproape un jemenfichist dacă undeva, în colţul reginei, n-ar mai păstra un rest de candoare”.

IOAN GROŞAN, 1985

* „Dumitru Augustin Doman simte nevoia de a se delimita în interiorul acelei relaţii eu/lume pe care literatura o stabileşte chiar în punctul ei de pornire. Prozatorul o face prin monologuri adresate interlocutorului/cititor, întocminu-şi o fişă biografică însoţită de o permanentă, deşi inofensivă, autopersiflare într-un stil oral deseori familiar argotic”.

ELENA TACCIU, 1986

*„Mă pot lăuda că primele povestiri ale lui Doman le-am citit în urmă cu aproape treizeci de ani. Revin la literatura lui, citind Meseria de a muri, cu nostalgia dureroasă a unei tinereţi irosite prin nişte vremuri nu tocmai bune pentru literatură – debuturile colective, condiţionate ideologic, dificultatea apariţiilor în reviste etc. Poetica cehoviană a povestirilor din volum pare să ia seama de altfel de izul amărui al acelor vremuri combinate cu cele de azi. Ca şi în viaţă, tristeţea implicită a grotesc-derizoriului şi cotidianului mizer devine ingredientul de bază al autenticului. Câtă viaţă, atâta literatură şi tot aşa se întâmplă şi în jurnalul de aforisme care alternează cu povestirile din volum. Observaţiile au strălucire şi o luciditate cioraniană însoţită de depresia celor asemenea autorului, cu văzul enrom şi simţul monstruos. Nu mă joc cu vorbele spunând că Meseria de a muri e o carte mare care, prin tot ce conţine, vine în întâmpinarea acelui vers intrat în conştiinţa estetică a unei întregi literaturi: Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată...”

RADU ALDULESCU, 2005

*„ Tonul blând, tuşa satirică, situaţia absurdă (Doman, autorul de articole este dat în judecată de două căţele, care şi câştigă procesul), te poartă pe-o potecă înşelătoare. Ai crede, sub pachetul de lecturi din Cehov, Harms, Ilf&Petrov, Hasek, Caragiale, Mazilu că e o simplă schiţă ce defineşte şi denudează o situaţie aberantă. Sau că e o miniatură de meseriaş extrem-oriental, ce închide o lume într-un bob de orez. Dar chinez, japonez sau vietnamez cu barbă aţi văzut dumneavoastră, boieri? Aşa că Doman, deşi procedează ca un ofevrier asiatic, tot din stirpea lui Cehov, Harms ori Hasek provine! Iar povestea amintită (un fapt real pentru autor) se constituie, pe ocolite şi fără fasoane, într-o ars poetica domană, recompensă pentru pierderi şi deranj...”

DUMITRU UNGUREANU, 2007

*„Tot nefirescu situaţiilor pe care le surprinde Doman sunt, raportate la democratura noastră, lucruri fireşti. El nu absurdizează socialul, pentru că el este deja absurdizat. Dar absurdizarea poate fi sesizată ca atare numai de cel care are simţul măsurii şi al moralităţii. Fără această colaborare între lumea pe dos prezentată de Doman şi lumea pe faţă din noi, ca lectori, absurdul nu ar căpăta vizibilitate. Vedem în Doman un portretist moralist vitriolant, care pune în pagină deriva morală a lumii. A lumii noastre de facerişti cu pile la primărie, de deputaţi înavuţiţi peste noapte, de parveniţi şi lingăi ai puterii în toate ipostazele ei. De multe ori, realitatea însăşi ne scrie cărţile. Doman a trecut pe curat această realitate şi i-a punctat contradicţiile într-o arhitectură a dezavuării subînţelese, care oferă sens grotescului şi absurdului din minunata lui patrie”.

VIRGIL DIACONU, 2007



 


 


Născută la 2 martie 1960, în comuna Piatra. Judeţul Teleorman
       Domiciliu: Cartierul Trivale din Piteşti
       Studii: Liceul “C.A.Rosetti”; Facultatea de Filologie, secţia Engleză-Franceză, Universitatea “Al.I.Cuza” din Iaşi, promoţia 1984, nota 10, media generală 9,1; Curs de limba olandeză – Colegiul “LKERLIEK” Olanda + absolvit cu cel mai bun rezultat.
       Burse de studii: Bursa acordată de Universitatea Omaha, Statul Nebraska, SUA, Profil limba engleză – 1986,1987; Semibursă acordată de Palomar College, California, SUA, specialitatea Psihologie/Psihiatrie, 1990-1991.

        Cărţi traduse:
        George Orwell – Ferma animalelor
        Dr.Swami Gitananda – Yoga Samyama
        Arthur Gould Lee – Elena, Regina Mamă a României (Humanitas, 2000, reed. 2005, 2008).
        Robert Harris – Arhanghelski (Humanitas, 2000, reed. 2005).
        Francis Fukuyama – Marea ruptură (Humanitas, 2000, în curs de reeditare).
        Maggie Helen – Despre sinucidere (ANTET, 2007).
        Julia Tugendhat – Cum abordăm problema morţii (ANTET).
        Shirley Trickett – Cum să învingem atacurile de panică (ANTET).

David Cohen – Limbajul trupului (ANTET, 2008).

Dr. Neel Burton, Dr. Phil Davison – Schizofrenia (ANTET, 2009)

 

În pregătire:

Volumul de autor “Flăcări şi vis” - poezie
        
        Apariţii permanente în: “Săgetătorul”, “Cafeneaua Literară”, “Argeş”.
 
        Membră a Uniunii Scriitorilor din România, secţia Traduceri.

DUMITRU UNGUREANU

Născut la 4 martie 1956, în satul Cacova, comuna Morteni, judeţul Dâmboviţa, fiul lui Andrei Ungureanu, muncitor electrician în industria petrolieră, şi al Ioanei Ungureanu, ţărancă, lucrătoare a pământului. Urmează şcoala generală în comună, după care intră la Liceul Industrial Energetic, în Bucureşti. Timp de trei ani, din cinci, este bibliotecarul liceului, semi-oficial, petrecând mai multe ore printre rafturile cu cele 10.000 de cărţi decât la clasă.

Atras de boema literară, frecventează - şi se formează ca scriitor în – cenaclurile vremii. La „Ienăchiţă Văcărescu” citeşte, în 1974 proza „Poştaşul”, pentru care culege următoarea „apreciere critică”: „Dintr-un kil de ţuică/Nu se-mbată Duică/Şi nici Dumitrescu/Nici Ticu Ionescu/Ce-o să facem, ghici/Când plecăm de-aici?” Însă în 1979, lectura prozei „Ţuică de prună” se lasă cu scandal şi delaţiune la organele de securitate – drept care va fi apărat de poetul (coordonator de cenaclu) Florin Mugur într-un articol din ziarul Scânteia. Cenaclul „3,14”, cu Liviu Ioan Stoiciu, Mihail Grămescu, Gheorghe Neagu, Doina Popa, Cristian Şişman, Radu Stoenescu, Mircea Dobrovicescu este adevărata sa Şcoală de la Târgovişte, facultate de litere, doctorat şi alte forme oficiale de învăţământ, pentru care nu manifestă interes ori atracţie.

În cenaclul „3,14”, ale cărui întruniri se ţineau prin subsoluri & mansarde citeşte în 1975 proza „44 de gherlani”, inclusă peste două decenii de Gheorghe Crăciun în antologia de la Ed. Paralela 45. În 1975 „editează”, împreună cu Tomiţă Stoicuţ, coleg de clasă, ulterior redactor la diverse ziare de tranziţie, „revista de cultură” Adevărul, dactilografiată în cinci exemplare, fapt pentru care este anchetat, avertizat şi urmărit de organele vremii specializate în urmărirea celor care – cum se spunea în epocă – gândeau cu capetele proprii!

În 1976, octombrie, îşi manifestă prima oară atitudinea polemică în domeniul muzicii rock, expediind prin intermediul revistei Flacăra o „Scrisoare deschisă către Eugen Barbu”, în apărarea formaţiei Phoenix, care fusese atacată de celebrul autor într-un articol din România liberă. Scrierea poate fi considerată „adevăratul debut” publicistic al lui D.U.

Între 1976-1978 face, la cerere, serviciul militar în marină, sperând că va avea ocazia să plece peste mări şi să rămână acolo. În loc să treacă anonim prin serviciu, se vede pus în fruntea plutoanelor, ca, fiindu-i ruşine, să nu dezerteze, cum făceau alţi camarazi (unii care luau cu ei şi iahtul lui N. Ceauşescu)! După serviciul militar, lucrează ca electrician (şi se pensionează conform legii) într-o staţie de transformare a Sistemului Energetic Naţional din Găeşti, oraşul unde se stabileşte din întâmplare şi domiciliază până azi, din lene.

În 1981 este îndemnat de Florin Mugur, redactor la editura Cartea Românească, să-şi adune povestirile – niciuna publicată prin reviste! – pentru un volum de debut. Volumul primeşte aviz semi-pozitiv şi recomandări de modificare pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, cu indicaţia specială de a fi eliminată povestirea „Ţuică de prună”. Întrucât nu vrea să-şi publice volumul fără acel text, D. U. renunţă să-l mai publice, spre stupefacţiea redactorului care mizase deja pe debutantul său. Prin 1982 participă la câteva şedinţe ale cenaclului studenţesc „Junimea”, unde citeşte fără succes 2 proze fals-fantastice, se alege cu muştruluiala viitorilor scriitori socotiţi de istoria literară „optzecişti” şi un sfat competent de la Ov. S. Crohmălniceanu, a cărui ureche exersată depistase nota (exagerat de) realistă a prozelor.

Datorită prietenilor care lucrau în presă, graţie lui Constantin Stan îndeosebi, re-debutează în Scânteia tineretului cu publicistică, în mai 1983, şi cu proza „După avioane şi iepuri” (reluată în volumul de la Polirom, 2005) în Suplimentul Literar al Scânteii tineretului, în 6 noiembrie 1983. Beneficiază de prezentarea circumstanţială şi ofuscată a lui Alex. Ştefănescu, cel care mai tîrziu se va pronunţa vehement contra publicării cărţilor prezentatului, acuzându-le de pornografie!

Până în 1990 i se va mai tipări doar o povestire, dar va câştiga Premiul I la Matineul de proză „Mihail Sadoveanu”, organizat la Iaşi de criticul Val Condurache şi una dintre instituţiile vremii (premiu neridicat din cauza imposibilităţii de-a ajunge la ceremonie).

După 1990 publică proză şi publicistică în Viaţa Românească, Vatra, Convorbiri literare, Luceafărul, Tomis, Calende, Litere, Contrapunct, artPanorama, Observator cultural, Argeş, Ex-Ponto, Suplimentul de Cultură şi altele.

Semnând cu pseudonimul M. V. Pop, dedică nenumărate articole muzicii rock în reviste de specialitate ca Vox Pop-Rock, Rocker, Art & Roll, Sunete etc. Din 2005 susţine rubrica de rock în Suplimentul de Cultură, girat de editura Polirom, la Iaşi. Din 2014, o altă rubrică de gen în revista Luceafărul de dimineaţă.

În anul 2000 se alătură criticului Tudor Cristea, împreună fondând la Găeşti revista LITERE, primul număr fiind redactat-lucrat pe computerul personal. Ulterior, revista este preluată de editura Bibliotheca din Târgovişte, iar colaboratori de bază sunt Alexandru George, Mircea Horia Simionescu, Barbu Cioculescu, al căror elev recalcitrant D. U. se dovedeşte a fi.

Din 2006 este consilier la revista Argeş, ce apare – continuând vechea serie de sub directoratul lui Gh. Tomozei – la Piteşti. O lună este chiar redactor-şef, responsabilitate ce nu i se potriveşte, pasând-o mai priceputului Dumitru Augustin Doman. Renunţă la „funcţia” neretribuită de la Argeş în 2012, după ce constată că se află în opoziţie cu redacţia într-o chestiune de „politică editorială”.

Din 2003, Dumitru Ungureanu este membru al Uniunii Scriitorilor Români, în filiala Piteşti.

Debutul în volum se petrece, conform cutumei instituită la Şcoala de la Târgovişte, la vârsta de 40 de ani, anume cu selecţia de povestiri:

Prunele electrice, Ed. Marineasa, Timişoara, 1996.

Alte cărţi publicate:

Cartea păcatelor, roman, Ed. Marineasa, Timişoara, 1996

10 legende ale bluesului, Ed. Marineasa, Timişoara, 1997

Jertfă & Steag, povestire, Ed. Marineasa, Timişoara, 1999 (ediţia a II-a, la Ed. Eikon, Bucureşti, 2015)

Lia Mora, roman, Ed. Nemira, Bucureşti, 2001

Tunul filozoafei, povestiri, Ed. Polirom, Iaşi, 2005

Alambicotheca, I, publicistică, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2008

Rockin' by myself, publicistică rock, Ed. Blumenthal, Bucureşti (ediţia I, 2012; ed. II, 2013)

Alambicotheca, II, publicistică, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2013

Poetica femeilor voluminoase, roman, Ed. Eikon, Cluj, 2014

 

Texte (proze) în antologiile:

Chef cu femei urâte, antologie de Dan-Silviu Boerescu, Ed. All, Bucureşti, 1997

Iubiri subversive, antologie de Dan-Silviu Boerescu, Ed. All, Bucureşti,1998

Generaţia ’80 în proză scurtă, antologie de Gheorghe Crăciun & Viorel Marineasa, Ed. Paralela 45, 1998

Plaja nudiştilor, antologie de Dan-Silviu Boerescu, Ed. All, Bucureşti, 1999

Don Quijote, prostituata şi alte personaje, antologie de Dan-Silviu Boerescu, Ed. All, Bucureşti, 2000

Repetiţie fără orchestră, proză românească din mileniul III, Ed. Limes, 2004

Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism, volum coordonat de Dan Lungu & Amelia Gheorghiţă, Ed. Polirom, Iaşi, 2014

 

Premii:

Premiul I la “Matineul de proză”, Iaşi, noiembrie 1989

Premiul "Mircea Nedelciu" al editurii Nemira, 1999.

Nominalizare la Premiul Asociaţiei Editorilor Români, 2001, pentru romanul Lia Mora.

Premiul de proză al Uniunii Scriitorilor – filiala Piteşti, pe anul 2005, pentru volumul Tunul filozoafei.

Premiile Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România, în 2009 şi 2013.

 

Referinţe generale în:

Dicţionarul general al literaturii române, vol. 7, literele Ţ/Z, editat de Academia Română la Ed. Univers Enciclopedic, 2009, pag. 90 - 91.

Scriitori români din anii ’80 – ’90, volumul III, coordonat de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, 2001. 

Scriitori şi publicişti dâmboviţeni, autor Victor Petrescu, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2005.

Numele şi prenumele: Constantinescu S. Amalia Elena

 

Data şi locul naşterii: 25 iulie 1975, Piteşti.

 

Studii:

1982 – 1990 – Şcoala Generală Nr. 10 – „Marin Preda” – Piteşti;

1990 – 1994 – Liceul Teoretic „Ion Barbu” din Piteşti;

1995 – 1999 – Facultatea de Teologie Ortodoxă, Secţia: Teologie – Litere, Universitatea din Piteşti;

1999 – 2003 – Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative, Universitatea din Piteşti;

2001 – 2003 – Masterat în Teologie (Istoria și Filosofia Religiilor), Universitatea din Piteşti;

2004 – Studii de Integrare Europeană – Jean Monet, Universitatea din Piteşti;

2004 – Cursuri de biblioteconomie, CCCD Argeș;

2005 – 2008 – Facultatea de Ştiinţe Socio–Umane, Secţia: Psihologie, Universitatea din Piteşti;

2006 – 2008 – Studii de formare profesională în domeniul psihologiei, în cadrul SPER, Bucureşti;

2009 – 2010 – Studii postuniversitare: Managementul Informării şi Documentării – CFCM – Universitatea din Piteşti;

2010 – 2014 – Doctorand în Filologie cu teza: Ionel Teodoreanu și medelenismul, conduc. şt. prof. univ. dr. Nicolae Oprea – Şcoala Doctorală a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Piteşti;

2015 – Februarie – Doctor în Filologie.

 

Debut în proză:

1992 – Ziarul Tineretul liber, Bucureşti.

 

Debut în poezie:

1993 – Revista Show – Şoc, Bucureşti.

 

Volume publicate:

 

Timpul unei flori (versuri), Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 1995

Comercianţii de cuvinte (versuri), Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 1996

Durere în Paradis (versuri), Editura Paralela 45, Piteşti, 2000

Clipe şi gânduri (publicistică), Editura Tiparg, Geamăna, 2009

Sayuri (versuri), Editura Tipo Moldova, Iași, 2013

 

Volume colective şi cărţi în care a fost menţionată:

 

– Traian Gărduş, Caleidoscop epigramatic, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 2000;

– Marin Ioniță, Roata lumii – romane de buzunar, vol. I, Editura Tiparg, Geamăna, 2000;

– Mircea Meleşteu, Parodii din dragoste, Editura Paralela 45, Piteşti 2000;

– Emil Constantinescu, Timpul dărâmării, timpul zidirii, vol. III – Lumea în care trăim, Cap. I – UNIVERSITATEA CA PATRIE INTELECTUALĂ: PENTRU CA TIMPUL SĂ SUNE A PLIN – Un echilibru al încrederii și al speranței, Editura Universalia, București, 2002;

Almanahul Lumina Divină, Timişoara, 2002;

Cenaclul Liviu Rebreanu la 55 de ani, Volum omagial, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 2004;

Juventiada 3, Antologie de poezie, Editura Juventus, Piteşti, 2007;

Mărire-ntru cele-nalte !, Antologie de poezie, proză şi muzică religioasă, Editura Sieben Publishing, Bucureşti, 2007;

Denisa Popescu, Cele mai frumoase depresii, Editura Tiparg, Piteşti, 2007;

Silvia Petre – Grigore, Fâşii de suflet, Editura Carminis, Piteşti, 2010;

Boris Crăciun, DICŢIONARUL SCRIITORILOR ROMÂNI DE AZI, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2011;

POESYS 15 – ZEI ŞI ZILE ( plurilingv II ) – ANTOLOGIA FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL NOPŢILE DE POEZIE DE LA CURTEA DE ARGEŞ 2011, FUNDAŢIA ŞI ORGANIZAŢIA CULTURALĂ ACADEMIA INTERNAŢIONALE ORIENT – OCIDENT, EDITURA ACADEMIEI INTERNAŢIONALE ORIENT – OCIDENT, IERTARE PENTRU PĂCATUL FIRII – FORGIVING FOR MY INWARD NATURE’S SIN;

Antologiile de poezie „Vama literară”: Al treilea val, a şaptea poartă, a 11 – a poruncă, generaţia aşteptismului, Vol. I, Proiect / supliment al revistei „Vama literară”, Editura Agentpress, Bucureşti, 2012;

Consiliul Judeţean Argeş & Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Fiii Argeşului – Dicţionar de personalităţi – Ediţia a V-a – Cultură, Mass-media, Sport, 4 septembrie 2011, Goleşti, Editura Tiparg, Geamăna, 2012;

Sergiu I. Nicolaescu, Dicționar subiectiv de literatură Argeș, Editura Ordessos, Muzeul Județean Argeș, Pitești, 2012;

Gheorghe Aștileanu, Modele asociative de factură suprarealistă în exercițiul creativ contemporan – Teză de doctorat, Cluj – Napoca, 2012;

Microantologie de poezie urbană contemporană, Editura Ștef, Iași, 2013;

Antologia scriitorilor piteșteni, Editura Tiparg, Piteşti, 2013;

Preot Iconom Stavrofor Nicolae N. Barbu, 150 de predici și cuvântări cu materiale folositoare în alcătuirea acestora. Anexă DVD cu poezii și nuvele în interpretarea autorului – Preot Nicolae N. Barbu și cântări religioase interpretate de prezbitera Aurelia Barbu, Tipărită de S. C. Copy Net Maf S.R.L. București, 2013;

Ion C. Hiru, Neosteniți întru lumină – Musceleni și argeșeni, vol. III, Editura Alfa, Iași, 2014;

Antologie de poezie română contemporană, Anthologie de poésie roumaine contemporaine, Contemporary romanian poetry anthology, Anthologie der heutigen rumänischen dichtung, vol. III, Editura Tipo Moldova, Iași, 2014;

NICOLAE OPREA – 65 Un critic exigent și liber, Editura Tracus Arte, București, 2015.

 

Colaborări şi apariţii în ordine cronologică:

 

Ziarul „Tineretul Liber”, Revista „Show – Şoc”, Revista „Noi”, Revista „Salut”, Suplimentul literar „Săgetătorul”, Suplimentul literar al Ziarului „Curierul Zilei”, Revista studenţească „Cocktail”, Revista „Calende”, Revista „Aripi”, Revista „Argeş” – revistă de cultură, Ziarul „Argeşul”, Ziarul „Dimineaţa”, Suplimentul literar „ABC” al cotidianului independent „Azi”, „Trimbulinzii” – revista tinerilor talentaţi, „Buletin informativ cultural”, „La Timp” – publicaţie de cultură şi informaţie politică, „Almanahul Lumină Divină al Cenaclului Lumină Divină din Timişoara”, „Lumină Divină” – revistă religioasă şi culturală editată de Parohia Timişoara”, „Familia” – revistă de cultură din Oradea, Revista „Satul Natal” – revistă de cultură editată de A.N.I., „Societatea Literară” – supliment de cultură, „Argeşul Ortodox” – săptămânal, teologic, bisericesc şi de atitudine al Episcopiei Argeşului şi Muscelului, „Cotidianul Viitorul”, „Jurnal Artistic Rebreanu” – revistă a Fundaţiei Culturale Liviu Rebreanu Piteşti – Editată de Fundaţia Culturală Liviu Rebreanu Piteşti şi Asociaţia Culturală Prietenii lui Eliade, „AG PE RIME”, „Jurnalul de Priboieni”, „Speranţa”, „Obiectiv argeşean studenţesc”, „Informaţia piteştenilor” – publicaţie lunară, „Ziarul de Argeş”, „Zigzag român-canadian” – primul ziar color pentru românii din Montreal • Quebec, Ontario, Albena (Toronto şi Ottawa, Calgary şi Edmonton), „Cafeneaua literară”, „Amurg sentimental” – Bucureşti, Diverse publicaţii on-line din ţară şi de peste hotare, Revista „Ramuri”, Revista „Vama Literară”, „Cluj – AM.ro”, Revista „Dor de Dor”, Revista „Nomen Artis – Dincolo de tăcere.

 

 

În primii ani ai studenţiei reprezintă Fundaţia Naţională Speranţa – redacţia Publicaţiilor Show Şoc, în calitate de redactor; începând din 10 martie 2006 reprezintă săptămânalul teologic Argeşul Ortodox în calitate de colaborator. Membră şi membră fondatoare a mai multor cenacluri din judeţul Argeş.

 

 

Premii, diplome, distincţii:

 

Premiul I la concursul Triunghiularul de literatură Ion Barbu;

Premiul special al Juriului pentru Creativitate la concursul naţional de poezie;

Premiul special al Juriului la Concursul naţional de Creaţie Literară pentru Tineret Mircea Eliade;

Locul 18 pe ţară din 9000 de participanţi la concursul de poezie „Pepiniera cu genii”;

Diplomă pentru meritul cultural şi Diplomă de Excelenţă, acordate de Centrul Cultural Piteşti şi Clubul AMA;

Diplomă acordată de Fundaţia Culturală Liviu Rebreanu pentru contribuţia la activitatea culturală a Cenaclului Liviu Rebreanu, Piteşti;

Diferite premii şi diplome la sesiunile de comunicării ştiinţifice din cadrul Universităţii Piteşti (în domeniile: literatură română, literatură universală, teologie, pedagogie, drept constituţional, strategii politice şi politici economice, psihologia personalităţii, psihologie clinică şi psihologie experenţială), burse de merit şi de performanţă, participări la coferinţe şi miniworkshop-uri;

Premiul D.J.T. la Concursul Naţional de Poezie „Juventus” 8 martie 2007;

Diplomă acordată de conducerea Liceului Teoretic „Ion Barbu” şi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş pentru participarea la Simpozionul Interjudeţean „Tradiţie – eficienţă – modernizare”, organizat în cadrul Concursului Interjudeţean de Limba Română şi Matematică „Ion Barbu – Dan Barbilian”, ediţia a XVII-a;

Diplomă de Excelenţă, acordată de Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” Argeş la împlinirea a 130 de ani de lectură publică în Municipiul Piteşti, pentru prezenţa constantă, erudită şi activă în spaţiul de creaţie argeşean, precum şi pentru colaborarea permanentă cu instituţia Bibliotecii – 2.09.2010;

Diplomă şi Titlul de Fiică a Argeşului pentru prestigiul moral, social şi civic, cu prilejul Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului, ediţia a V – a 2011, la secţiunea: Cultură, în temeiul hotărârii Consiliului Judeţean Argeş nr. 156 din data de 25.08.2011 – Goleşti, 3 septembrie 2011;

Diplomă de Excelenţă, acordată de conducerea Liceului Teoretic „Ion Barbu” pentru contribuţia adusă la creşterea prestigiului unităţii de învăţământ, cu ocazia aniversării a 40 de ani de la înfiinţarea liceului (1971 – 2011);

Diplomă de Excelenţă, acordată de conducerea Liceului Teoretic „Ion Barbu” pentru contribuţia adusă la creşterea prestigiului unităţii de învăţământ, cu ocazia aniversării a 41 de ani de la înfiinţarea liceului (1971 – 2012);

Diplomă de Excelenţă în Educație și Cercetare, acordată de conducerea Centrului de Cercetări, Resurse și Studii Europene și Asociația Europeană pentru Promovarea Excelenței în Educație și Cercetare (2013);

În cadrul Premiilor Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013: Premiul special al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului pentru volumul Sayuri (27 noiembrie 2014).

 

 

Activitate profesională și științifică:

 

A înfiinţat Cenaclul literar – artistic Timpul unei flori.

 

A scris rubrica de cronică literară Timpul unei flori (găzduită întâi de Revista Argeş şi apoi de suplimentul literar Săgetătorul) şi pe cea cu specific religios Poeţi la ceas de rugăciune în Săptămânalul teologic Argeşul Ortodox (ambele rubrici aparţinându-i în exclusivitate din punctul de vedere al formatului, al ideii şi al structurii).

 

Face parte din colectivul de redacţie al revistei de creaţie literară „Şoaptele Viselor”, Editura şi tipografia Europroduct, 2009.

 

– Cărţile sale au fost trimise în SUA, Canada, Australia şi Belgia pentru comunităţile de români din ţările respective.

 

– În luna iunie 2007 devine membră titulară a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Piteşti.

– Poeziile sale sunt traduse în engleză, franceză şi italiană.

 

– Face parte din juriu în cadrul diverselor concursuri de poezie şi proză.

 

– Participă la numeroase emisiuni TV în cadrul posturilor locale şi naţionale.

 

Participări la sesiuni de comunicări, conferinţe şi colocvii naționale și internaţionale1:

 

– Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: TEOLOGIE – LITERE, secţiunea: PEDAGOGIE, 9 mai 1997, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: LITERE, secţiunea: TEOLOGIE, 23 mai 1998, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: TEOLOGIE – LIMBĂ ROMÂNĂ, secţiunea: TEOLOGIE, 15 mai 1999, PITEŞTI;

– Conferinţa Naţională de Psihologie, 18 – 21 mai 2006, Cluj – Napoca;

– Sesiunea de Referate şi Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti, secţiunea: PSIHOLOGIE, 26 mai 2006, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti „Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umaniste”, secţiunea: PSIHOLOGIE, 18 mai 2007, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti „Studii şi cercetări actuale în ştiinţele socio-umane”, secţiunea: PSIHOLOGIE, 16 – 17 mai 2008, PITEŞTI ;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice pe PRObleme de BIBlioteconomie – PROBIB 9 – 10 aprilie 2009, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice pe PRObleme de BIBlioteconomie – PROBIB 16 – 17 aprilie 2010, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice pe PRObleme de BIBlioteconomie – PROBIB 20 – 21 mai 2011, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice pe PRObleme de BIBlioteconomie – PROBIB 18 – 19 mai 2012, PITEŞTI;

– Sesiunea Anuală de Comunicări Ştiinţifice ale Studenţilor, Masteranziilor şi Doctoranziilor 27 aprilie 2012, PITEŞTI;

– International Conference: LANGUAGE AND LITERATURE EUROPERAN LANDMARKS OF IDENTITY 8th – 10th of June, 2012, PITEŞTI;

– 4th Annual International Colloquium: MODERN TRENDS IN COMMUNICATION, EDUCATION AND INTERDISCIPLINARY. CHALLENGES IN TRANSLATOIN AND INTERPRETATION 15th – 16th of June, 2012, BUCUREŞTI;

Proiectul „Oportunităţi de dezvoltare profesională a bibliotecarilor argeşeni” – septembrie – octombrie 2012, organizat de C.C.D. Argeş;

EDITORIAL COORDINATOR: LECTURER SEBASTIAN CHIRIMBU, PHD, MODERN APPROACHES TO… LINGUISTICS, LITERATURE AND CULTURAL STUDIES, 2nd volume, Collection: INTERDISCIPLINARY RESEARCHES IN THE 21st CENTURY, ECKO HOUSE ACADEMIC PUBLISHING, 2012;

5th International Colloquium: PPFIR2012 PAST, PRESENT and FUTURE. Interdisciplinary Researches – a key to the Future European Cultural Space 8th – 10th of October, 2012 Peer Exchange Expertise Workshops 8th – 10th of November, 2012, BUCUREŞTI;

Conferința Internațională „Provocări ale societății contemporane: Educație, Valori, Calitate, Interdisciplinaritate” – PSC 2013, 22 – 23 martie, Buftea.

 

 

Lucrări prezentate (susținute) în cadrul sesiunilor de comunicări, conferinţe şi colocvii naționale și internaţionale:

 

Pedagogia lui Jan Amos Comenius, Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: TEOLOGIE – LITERE, secţiunea: PEDAGOGIE, 9 mai 1997, PITEŞTI;

Bucuria rugăciunii, Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: LITERE, secţiunea: TEOLOGIE, 23 mai 1998, PITEŞTI;

Cântec de lebădă (despre Ionel Teodoreanu), Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: LITERE, secţiunea: LITERE, 23 mai 1998, PITEŞTI;

Clocot în veșnicie (despre Liviu Rebreanu), Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia & secţiunea: LITERE, 23 mai 1998, PITEŞTI;

Perechea adamică într-un paradis terestru (eseu despre romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda), Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: TEOLOGIE – LIMBĂ ROMÂNĂ, secţiunea: TEOLOGIE, 15 mai 1999, PITEŞTI;

Psihologia traumei și talentul ca remediu al durerii, Sesiunea de Referate şi Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti, secţiunea: PSIHOLOGIE, 26 mai 2006, PITEŞTI;

Osho – un cântec de viață rostogolit încet spre moarte, Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti „Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umaniste”, secţiunea: PSIHOLOGIE, 18 mai 2007, PITEŞTI;

Distressul în pragul examenului de bacalaureat (Aplicație pe un eșantion de 60 de elevi), Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti „Studii şi cercetări actuale în ştiinţele socio-umane”, secţiunea: PSIHOLOGIE, 16 – 17 mai 2008, PITEŞTI;

Parteneriatele bibliotecii – o cale de comunicare intra și interculturală, Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice pe PRObleme de BIBlioteconomie – PROBIB 9 – 10 aprilie 2009, PITEŞTI;

The universal symbol of fish from faith to dreamery, Comunicare susținută în cadrul simpozionului „Perspectivie contemporane asupra lumii medievale”, Centru de Studii Medievale și Premoderne și Centrul de Limbi Străine Logos al Facultății de Litere, Universitatea din Pitești – 30 ianuarie 2012, PITEŞTI;

Poetul de „La porțile nopții” între psihanaliză și vis (despre Ionel Teodoreanu), Sesiunea Anuală de Comunicări Ştiinţifice ale Studenţilor, Masteranziilor şi Doctoranziilor 27 aprilie 2012, PITEŞTI;

The dream – imagination and mistery message from the world beyond, International Confercence: LANGUAGE AND LITERATURE EUROPERAN LANDMARKS OF IDENTITY 8th – 10th of June, 2012, PITEŞTI;

The poetic genesis between the pre-christianity and christiendom, 4th Annual International Colloquium: MODERN TRENDS IN COMMUNICATION, EDUCATION AND INTERDISCIPLINARY. CHALLENGES IN TRANSLATOIN AND INTERPRETATION 15th – 16th of June, 2012, BUCUREŞTI;

Extinderea bibliotecii școlare prin accesarea fonduilor nerambursabile (portofoliu, pliant), Proiectul „Oportunităţi de dezvoltare profesională a bibliotecarilor argeşeni” – septembrie – octombrie 2012, organizat de C.C.D. Argeş;

Esoteric structures of Lancrăm poet for theologhy to metaphor, EDITORIAL COORDINATOR: LECTURER SEBASTIAN CHIRIMBU, PHD, MODERN APPROACHES TO… LINGUISTICS, LITERATURE AND CULTURAL STUDIES, 2nd volume, Collection: INTERDISCIPLINARY RESEARCHES IN THE 21st CENTURY, ECKO HOUSE ACADEMIC PUBLISHING, 2012;

La guerra mediatica della tangibilita, 5th International Colloquium: PPFIR2012 PAST, PRESENT and FUTURE. Interdisciplinary Researches – a key to the Future European Cultural Space 8th – 10th of October, 2012 Peer Exchange Expertise Workshops 8th – 10th of November, 2012, BUCUREŞTI;

The Venetian mask of the doctor for the plague, Conferința Internațională „Provocări ale societății contemporane: Educație, Valori, Calitate, Interdisciplinaritate” – PSC 2013, 22 – 23 martie, Buftea.

 

 

Lucrări științifice publicate în volum:

 

2012 – Poetul de „La porțile nopții” între vis și psihanaliză, în „Studii și cercetări filologice” – seria masteranzi și doctoranzi, Nr. 4/2012, Editura Universității din Pitești, 2012, p. 95 – 100.

2012 – The poetic genesis between the pre-christianty and christiendom, în „Modern approaches to... linguistics, literature and cultural studies” 2nd volume, Collection: Interdisciplinary researches in 21st century, Ed. Ecko academic publishing house, Sandy, Utah (USA), 2012, Editorial coordinator: Lecturer Sebastian Chirimbu, Phd, p. 650 – 654.

2012 – The dream – imagination and mistery message from the world beyond, International Confercence: LANGUAGE AND LITERATURE EUROPERAN LANDMARKS OF IDENTITY 8th – 10th of June, 2012, Nr. 11/2012, Editura Universității din Pitești, 2012, p. 160 – 163.

2013 – The Tangent Media War, în Conferința internațională a cadrelor didactice: „Provocări ale societății contemporane: Educație, Valori, Calitate, Interdisciplinaritate – Challengers of contemporary society: Education, Values, Quality, Interdisciplinarity” – Book of Abstracts, Editura Ștef, Iași, 2013, p. 38.

 

 

Lucrări științifice în curs de publicare:

 

2012 – The universal symbol of fish from faith to dreamery, Universitatea din Pitești.

2013 – Esoteric structures of Lancrăm poet from theology to metaphor, Universitatea din București.

2014 – Venetian mask plague doctor, Universitatea din București.

 

– Menționăm că a moderat secțiunea „Studii interdisciplinare” (împreună cu Alexandru Burda, Viorica Belu și Ana Cristina Purec) din cadul Conferinței Internațiunale 4th Annual International Colloquium: MODERN TRENDS IN COMMUNICATION, EDUCATION AND INTERDISCIPLINARY. CHALLENGES IN TRANSLATOIN AND INTERPRETATION 15th – 16th of June, 2012, BUCUREŞTI.

 

1 În această listă de lucrări a fost respectată scrierea periodicelor și a volumelor în care au fost publicate lucrările și articolele de față, precum și titulaturile existente pe diplome.

 

Autor de poezie, eseu, critică literară;

*locul naşterii: oraşul Costeşti, jud. Argeş;

 

*studii: Liceu – masterat – doctorat în FILOLOGIE

- membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Piteşti, (din 2003).

 

*activitate culturală actuală:

 

- redactor-şef al revistei Târgoviştea literară din ianuarie 2016;

(în perioada 2012 -2015 redactor al revistei fondate de Eusebiu Platcu profesor şi scriitor bucovinean, stabilit la Vulcana-Băi);

 

- organizatoare a dezbaterilor transdisciplinare Colocviile Argeşului (proiect cultural iniţiat în 2004, constând iniţial în dezbateri săptămânale, pe teme interdisciplinare; după 2007 au devenit dezbateri tematice lunare, cu abordare transdisciplinară – la activitate participă deopotrivă scriitori, ingineri, medici, sociologi, profesori de diverse discipline, psihologi, economişti etc, temele fiind de interes general-uman) ;

 

- colaborator al ziarului local Argeşul, exclusiv jurnalism cultural (în suplimentul cultural săptămânal Săgetătorul);

 

- colaborator, din din 2012 până în prezent, al revistei Litere, cu rubrica lunară (Litero)grafii (critică literară);

 

- colaborator al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş (din 2015);

 

*debut literar în revista Sânziana a Liceului ,,Zinca Golescu”, în anul 1981; (membră a colectivului de redacţie, ca elevă în perioada 1981-1982, grup coordonat de prof. Augustin D. Stoicescu).

-1989 este anul când publică pentru prima dată în presa centrală (– poezie în Scânteia Tineretului).

-colaborator de presă din anul 1990 (în calitate de corespondent pentru evenimente social-politice, economice şi culturale – începând cu anul 1992 doar jurnalism cultural).

 

*activităţi : membră a Cenaclurilor ,,Nicolae Labiş”; ,,Liviu Rebreanu” ,,Juventus” ; membră fondatoare a Cenaclului revistei Argeş;

- membră fondatoare şi redactor-şef al revistei Cafeneaua literară (în perioada 2003-2004, inclusiv a Clubului Scriitorilor din instituţia Casei Cărţii Piteşti.

- redactor al revistei Calende, 2004-2005, revistă a filialei Piteşti a U.S.R. tipărită de editura Paralela 45.

- absolventă a Şcolii de Artă, secţia regie-teatru,

- participare în diferite comisii de jurizare la diferite concursuri literare, în oraşul de reşedinţă, dar şi în alte oraşe din ţară;

- prezentă în mai multe emisiuni radio şi tv, atât în zona locală, cât şi naţională : Antena Piteşti, Alpha tv, TVR 2, tv Cultural, Radio România Cultural.

- participare în cadrul festivalurilor internaţionale de poezie: Printemps des Poètes/ Primăvara poeţilor (în cadrul primei ediţii a acestui festival, martie 2005, autoarea şi-a prezentat volumul de poezie Identitate de tranzit) şi la festivalul Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş (ediţia aX-a, iulie 2006).

- publică în reviste universitare cu circuit naţional şi în diverse reviste literare Revista Studii şi cercetări filologice, Vatra, Familia, România literară, Viaţa românească, Convorbiri literare, Apostrof, Calende, Oglinda literară, Litere, Coloana infinitului, Astra, Baaadul literar, Argeş etc; în publicaţii româneşti cu circuit internaţional (Vitralii, editată de Centrul Cultural „George Apostu, Bacău; revista universitară Langue et littérature - Repères identitaires en contexte europée) şi în publicaţii care apar peste graniţă (cotidianul Zeri – pagina Kultura (Prishtina) etc.

 

Cărţi de autor:

1997, debut editorial cu volumul Flux şi reflux, editura Argesis, Piteşti (poezie);

 

1999, volumul Şah în trei, editura Pan-Arcadia, Bucureşti (poezie);

 

2004, volumul Identitate de tranzit, editura Paralela 45, Piteşti (poezie);

 

2010, volumul Vânătorul de sacru, editura Limes, Cluj-Napoca (poezie);

 

Prezentă în volumele:

Liviu Rebreanu, volum omagial editat de Fundaţia Culturală ,,Liviu Rebreanu”, 2004, editura Zodia Fecioarei, Piteşti;

 

Poesys 10 Excelsior, antologie de poezie bilingvă , serie editată cu prilejul Festivalului Internaţional Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş, editura Academiei Internaţionale Orient-Occident, 2006;

 

Almanahul revistei Argeş (2006), tipărită de Centrul Cultural Piteşti, editura Pămantul, 2007.

 

Poeţi contemporani – I – Generaţia ’80, autor Mircea Bârsilă, editura Paralela 45, Piteşti, 2006.

 

Dicţionar cultural Destine (mică enciclopedie), editura Destine, îngrijit de scriitorul Victor Stan, Bucureşti, 2007.

 

- Convorbiri fără adiţionale, volum de interviuri realizate de Cornel Galben, editura PIM, Iaşi, 2010.

 

- Rame captive , autor Gheorghe Izbăşescu, editura Limes, Cluj-Napoca, 2009;

 

- Dicţionarul scriitorilor români de azi, editura Porţile Orientului, Iaşi, realizat de Boris Crăciun, 2011; -

 

Distincţii/premii:

Premiul I la Sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice, secţia literatură contemporană, Timişoara, cu lucrarea: O voce în constelaţia de valori a literaturii romăne (nivele didactice, 1981);

Premiul special Nicu Gane la Concursul de limbă şi literatură română, maghiară şi germană, Bistriţa-Năsăud, ediţia 1983 ,,Mihai Eminescu” (nivele didactice)

Premiul I la Sesiunea de comunicări ştiinţifice, secţiunea Literatura română şi comparată (pentru studenţii masteranzi şi doctoranzi, 2006), cu lucrarea: Mitologia morţii în poezia eminesciană, Universitatea Piteşti;

Premiul I, la Sesiunea de cercetare, 2007, Universitatea Piteşti, cu lucrarea : Model feminin în literatura interbelică ;

Premiul Cartea anului 2010, Filiala Piteşti a USR, pentru cartea Vânătorul de sacru, Editura Limes Cluj-Napoca etc.

 

viaţa ca o meditaţie... (interviu):

Poezia unui autor este chiar gândirea lui, felul lui de a se descurca în hăţişul schimbărilor zilnice, epuizante, dialogul între gândirea intrinsecă şi realitatea care îşi urmează căile ei. Aşadar, poezia mea este gândirea mea, nu e în ea nimic histrionic şi e un discurs organizat după retorica modernă pentru că încerc să ţin pasul cu timpul, să mă exprim după stilistica timpului meu, chiar dacă asimilez (şi) timpul altor poeţi, prin lectură. Un discurs melancolic şi elegiac în esenţă, pentru că redă senzaţia (acută) de captivitate, senzaţie care vine spre mine pe multe căi: a timpului, a socialului, a trupului, a relaţiilor interpersonale. De aici tonul meu sobru-pesimist, chiar şi-n bucurie.

Am o relaţie strânsă cu poezia, aproape ocultă, descifrez textele pe care le văd cu cel de-al treilea ochi al meu, le aduc la suprafaţă din textura deasă a vieţii. Un fel de arheologii obscure în coala albă de hârtie, de unde recuperez de fapt un limbaj comun al simţirii firii omeneşti. Cuvintele trebuie găsite, curăţate, restaurate, şlefuite. Scriu cu o anumită lentoare, nu cred în cariera poetică, nu cred în premii de tot felul, în concursuri de cartier sau de gaşcă, dar cred în virtuţile vindicative ale textului, în exorcizarea daimonului prin textul scris şi în calităţile soteriologice ale poeziei. Nu cred că poezia mea sau a altora vindecă neajunsurile vieţii sau carenţele umane, poezia nu învinge răul sau moartea, lucrurile mari cu care ne luptăm de fapt, poezia e doar un lamento al trăirii, un puls auctorial, crescut în faţa/în preajma lor, conştientizându-le; un cântec de întâmpinare (o variantă) a destinului (aşa cum este el şi cum spun toţi că este: implacabil). Uneori poezia are accente de revoltă, una expresivă, o revoltă estetică, dacă putem spune aşa. În poezia mea fac front comun realul şi fictivul, existentul şi aparentul. Nu decupez niciodată în textele mele secvenţe ale realului vulgar, cred că arta în sine trebuie să igienizeze realul pe cât posibil, arta face parte din frumuseţea acestei lumi. Eu încerc să răresc textura vieţii, să măresc anumite detalii care mi se par semnificative la nivel sufletesc sau/şi psihologic, să semnalez unele recverberaţii ale valorilor fundamentale. Textul poetic e un fel de zoom, o fereastră în labirintul ontologic. E şi o strategie de resuscitare a respirării sufleteşti individuale, prin actul artistic avem acces la misterul esenţial-universal.

Textul meu sunt eu: neîmpăcat(ă) metafizic, singur(ă) prin în-singurare, împovărat(ă) de spaime tanatice care ne sunt de multe ori mai aproape ca pielea. N-am o poezie descriptivă, nici epică, textele sunt flash-uri meditative, dileme, îndoieli – dovezi vii ale existenţei mele vii! Mă bucur de toată poezia bună, indiferent cine este autorul ei, caut prin lectură să recunosc gândirea cuiva, să văd cu ideile lui, să împrumut simţirea aceluia, cu toate poverile ei – acestea fiind lucrurile pe care le aştept şi eu de la cititorii mei, un schimb secvenţial deimpresii/de personalitate, ceea ce ne îmbogăţeşte fiecăruia potenţialul şi disponibilitatea în faţa vieţii (darurile lecturii). Sunt conştientă de abundenţa materiei poetice şi cred că poeţii descoperă mici fărâme din salba poeziei acestei lumi, fără să o reîntregească vreodată. Vieţii îi lipseşte perfecţiunea, şi nouă la fel, dar acesta este farmecul. Căutarea este rostul nostru, textele sunt transfigurări ale unor taine bătrâne, amintiri divizate şi încă divizibile pe care le trecem prin vitraliile noastre sufleteşti şi ele împrumută culorile noastre. Poezia este, de fapt, pentru mine, bulgărele lui Sisif. Temele mele predilecte sunt temele majore şi grave ale existenţei, dar şi enigme care trec printre noi. Viaţa mea spirituală este un privilegiu al unei poveşti ontologice. Poeziei adevărate îi lipseşte orgoliul şi n-are ostentaţie, pentru că a trăi nu se compară cu a scrie, verbele acestea nu se pot înlocui, cei care cred că scrisul e totul încă n-au cunoscut viaţa concretă, nici situaţiile limită, nici magia ei inconfundabilă, nici motivaţia, nici sensul. Ofertele poeziei se dovedesc perdante în faţa măreţiei vieţii, iar decadenţa vieţii o estompează oricum, o face de nerecunoscut.

I s-a reproşat poeziei mele de câteva ori absenţa sentimentalismului, a intimităţii. Am preferat forma voalată, deductibilă, confesiunea ascunsă, discretă şi declaraţia indirectă. În general o luciditate sâcâitoare mă stăpâneşte şi-n viaţa de toate zilele... Scrisul o să-mi însoţească însă viaţa definitiv. Rămâne o predispoziţie constantă pe care încerc s-o fac folositoare şi să-mi ajute, epistemologic vorbind, în dezvoltarea şi devenirea fiinţei interioare. Poezia nu e pentru mine un spectacol, e (auto)cunoaştere.

Ştiu că scriitorii rămân şi în secolul XXI nişte idealişti care vor să schimbe lumea şi să (re)formeze omul după chipul şi asemănarea unor idei. Probabil de aceea dorea Platon să-l alunge pe poet din cetate. Dar eu numesc asta o utopie necesară. Scriitorul adevărat luptă cu singurătatea omenească şi cu propria perfecţionare, cu bunătatea şi cu iertarea – toate îi sunt necesare pentru al (re)vedea pe Dumnezeu, luptă cu propria neputinţă de a înţelege lume în care trăieşte şi toate mecanismele ei, de multe ori absurde. Scriitorul (adevărat) e dezinteresat şi perfecţionist (vorbesc de principiu), pariul lui e mai degrabă cu el însuşi. Munca trebuie să-i fie susţinută cel puţin prin admiraţie publică şi solidaritate, prin respect social, pentru că el înlesneşte circulaţia ideilor şi poate/vrea/speră să impună o morală ontologică. Poetul poate energiza orice societate. Poeţii sunt ca nişte fântâni care se primenesc permanent prin exerciţiul de aducerea la suprafaţă, din ei înşişi, a ideilor, credinţelor, afectelor. Sunt singurii în stare de o igienă conceptuală a lumii. O societate din care el ar lipsi, ar fi o societate mutilată, desvrăjită. Fără el nu se poate, aşadar Platon a fost mai idealist în dorinţa lui decât poetul. ca personaj social. Un poet trăieşte mai mult imaginar, mai ales în acest secol al degringoladei de mondenităţi şi de vendentism mediatic. Politicul vremii noastre sleieşte însă în modernitate energia creatoare. Politicienii, de exemplu, dacă au nevoie unul de altul trec uşor peste graniţele ideologice, peste războaie, scriitorii însă nu pot trece adesea nici de graniţa propriilor singurătăţi. Ei se confruntă, se stimulează reciproc, se iubesc sau se duşmănesc, dar construiesc împreună o lume virtuală mult mai atractivă decât cea în care trăim.

Scriitorul are o străveche aură carismatică. Din păcate, rolul său ar fi mai uşor vizibil într-o societate care şi-a găsit nimbul de linişte şi de firesc, dacă şi-ar pune omul potrivit la locul potrivit, dar nu suntem noi atât de norocoşi, hic et nunc, în această viaţă. De aceea scriitorul ar fi bine să fie (mai) implicat, să se revolte împotriva nedreptăţilor, a orbirii, să ia atitudine şi să spună lucrurilor pe nume. E absolut necesar să-şi păstreze statutul real şi imaginea de totdeauna – să aibă ca deviză în viaţă un vers al lui Vegilius (folosit şi de Freud ca epigraf la Interpretarea viselor): „dacă nu pot îndupleca pe zei, cel puţin voi răscoli fluviul Infernului”!

 

Magda Grigore

 


 

Referinţe critice (selectiv)

 

Gheorghe Grigurcu: Nu mai puţin decît o ambiţioasă confruntare cu lumea îşi propune în versurile d-sale Magda Grigore. Cu „o lume îmbibată de sensuri”, cu „o lume gravidă”, care, departe de-a favoriza integrarea armonioasă a contemplaţiei, iscă tensiuni, o trepidaţie morală continuă. 
Drept partener al discursului problematizat poeta îl alege pe wagnerianul Parsifal, cu scopul de-a căuta împreună „Graal-ul Cuvînt”, entitate care se află „la mare distanţă”. Să fie acesta un criteriu al iubirii? Oricum, Simone Weil socotea că dragostea se măsoară nu prin convenţionala apropiere, ci prin depărtarea faţă de fiinţa iubită. De bună seamă ca un obstacol în măsură a-i marca natura sacrificială. E vorba de un Parsifal fantomatic, care umblă „fără trup printre noi”, audibil doar „prin ochiul minţii care n-are trecut”, deci cu atît mai îmbietor experienţei empatice. Desigur e un personaj faustic, al cunoaşterii îmbelşugate dar contradictorii, complexate de sine: „Mi-e milă că-n adîncul tău, Parsifal/ stau amestecate literele alfabetului sacru,/ cunoaşterea magică,/ mecanismele lumii, toate vechi,/ atît de vechi încît le-au ruginit lacătele,/ le-au ruginit orologiile astrologice/ şi cîntă stins secunda lor/ căpătînd mai multe înţelesuri./ Mă uit la tine, Parsifal,/ văd cum ţi se strînge în jurul gîtului/ sfoara neîncheiată a cunoaşterii;/ dar vorbesc cu tine/ ca şi cum tu nu ştii, nu simţi”. Neînstare a opta pentru o anume formulă a înţelegerii existenţei, răspunzînd la „chemările rafinate ale cărărilor toate”, Parsifal aspiră în esenţă la o evaziune din cercul fenomenal, un cerc vicios al factorilor aleatorii. Întrucît „rostuirea” sa „e legată/ de ceva înstrăinat şi mult mai înalt”. Proiectat spre a avea un numitor comun cu autoarea, acest protagonist visează la o substituţie a lumii „anxioase” prin reconstituirea „legăturilor sacre”, care să-i îngăduie a pluti solitar „pe apa verbelor”. A reconstitui lumea prin verb, a da realului o replică vizionară: „Tăcut recompui poveştile,/ fiecare cuvînt are închisă în el o lume/ pui sunetele în ordinea căutării”. Mirabilul rezultat posibil al inspiraţiei fulgurante ar putea fi o sosie a realului înrobitor: „Printr-o minune clipa poate lua chipul/ şi asemănarea celor din jur”. Ia naştere astfel un lirism cosmic, impersonal prin mortificare: „Trupul tău gol stă întins/ pe catafalcul memoriei lumii./ Nu mi-e frică de tine, Parsifal,/ mi-e frică de mine, de prezentul prea strîmt,/ prin care sîngerează neoprit primăvara./ Tu eşti rece, dar umanizat ca orice mort”. Drept urmare constatăm o sistematică lepădare de balastul mundan. Căutătorul Graalului ţinteşte o intemporalitate care deocamdată se arată în curs de elaborare, de-o nervozitate tectonică, „Într-un tărîm misterios de dedesubt/ sau poate, cine ştie, de deasupra”. Eliberate de senzaţia realului, elementele universului se predau fantasmagoriei, amestecînduse, interpenetrîndu-se frenetic. Ziua se reduce pînă poate încăpea într-un singur punct, versetele mişună ca şerpii zornăitori, întrebările încep a umbla aidoma statuilor. Sufletul aleargă slobod precum „neastîmpărul luminos al zilei”. Dar e repudiată şi lumina în favoarea întunericului, mai propice percepţiei lucrurilor în enigmatica lor identitate: „Ziua lucrurile toate parcă orbesc,/ soarele ia în stăpînire lumea/ într-un fel misterios, ascunzînd-o”. Situat în unghiul unei perspective apofatice, Parsifal caută increatul drept o dramatică probă a „distanţei”: Mă uit după tine şi văd/ echilibrul dinaintea începutului,/ căldura soarelui incognoscibil/ care-mi face viaţa contemplativă”. Individuaţia însăşi se dovedeşte iluzorie. Contopindu-se eul liric cu actantul proiecţiei sale, apare aidoma unui impuls spre originar, arhetipul androgin: „Parsifal, altundeva, altcîndva,/ noi doi am fi fost unul, fără îndoială,/ altfel n-am căuta împreună/ din timp în timp/ să aflăm aceleaşi înţelesuri/ ascunse în lumile acestea/ crescute una peste alta”. Dar în acest vîrtej al detaşării de contingent, al restabilirii înfrigurate a primordialităţilor îşi face loc şi o mărturie nemijlocită a feminităţii. Precum un ADN moral. Magda Grigore nu ezită a-l aborda pe Parsifal cu o tandreţe maternă, formă supremă de ataşament prin instinctuală motivare: „Iubirea e vulnerabilă, Parsifal, ca malul,/ fragilă, concesivă,/ sfîrşeşte prin a fi ruptă-n bucăţi -/ iubirea femeii găseşte în închipuire/ mai mult decît îi poate aduce cu sine/ bărbatul, la care se uită/ ca la copilul ei”. Ca şi: „Măcar pe tine te pot păstra/ să te pot înveli cu propria-mi umbră,/ copilul meu cu plete însorite”. „Orice bărbat adevărat ascunde-ntrînsul un copil care iubeşte jocul. Haideţi, femeilor, descoperiţi copilul din bărbat!”. Nietzsche dixit.
 

 

*

 

 

 

Mircea Petean: „ Căutare, o neostoită căutare a luminii rădăcinilor lumii este poezia Magdei Grigore. Invocarea lui Parsifal devine o tentativă de refacere, de recompunere şi, în final, de identificare cu legendarul căutător al Sfântului Graal, perceput ca mijloc ideal de atingere a grundului de sacralitate al acestei lumi cu totul lipsite de har. E, în fond, o temerară tentativă de refacere a unităţii, plenitudinii şi armoniei primordiale. Regimul nocturn în care se desfăşoară ea este în deplin acord cu muzicalitatea gravă, profundă a rostirii oraculare”.

*

Dumitru M. Ion: „ De la bun început trebuie să spunem că poezia Magdei Grigore e a unui poet împlinit; şi, pentru a salva fraza de la banalitate, să adăugăm că, lecturându-i versurile, ochiul ni s-a îmbuibat de imagini ce se reţin parcă fără nici un efort; periplul, turistic în sine, se transformă fără voie în încântare; de remarcat aici ştiinţa organizării versului, cenzurarea abia simţită a fluxului inspiraţiei, responsabilitatea în faţa uneltelor. Interesantă e senzaţia rămasă după lectură: poeziile Magdei Grigore nu cad mai niciodată sub incidenţa calmului plat; e un semn nu numai al harului, ci şi al disciplinei de creaţie. Am putea cita, pentru a ne arăta „pe faţă” încântarea, poezii întregi.[…] Măsura e cuvântul de ordine în tot ce întreprinde Magda Grigore; din această îngemănare între pasiune şi farmecul ei măsurat se nasc, cu străluciri bruşte, poeme….[…] Magda Grigore este o poetă care are deja un timbru personal, fraza lirică, muzicalitatea ei au ceva de veşmânt de sărbătoare; dramatismul e al unui trup fragil ce vibrează sub acest veşmânt”.

*

Oana Rusu: ,,Volumul Magdei Grigore se circumscrie […] căutării sacrului, sinteză de blagianism şi mitologic specific lui Doinaş, aduce un suflu nou în tratarea temei căutătorului de divinitate prin identificare progresivă a eului în derivă identitară cu personajul mitologic al lui Parsifal, căutătorul Graalului. Simbolistica personajului e îmbogăţită prin imaginile drumului spinos in căutarea cuvântului primordial, a structurilor esenţiale ascunse sub straturile haotice ale lumii lipsite de spirit, pentru găsirea originii lumilor multiplicate monstrous, ale lumilor ,,crescute” unele peste altele”. Vânătoarea de sacru devine vânătoare a cuvântului primordial: ,,să vânezi cuvântul dintâi, cuvântul celest”. Căutarea e însă împiedicată de obstacolele lumii cotidiene, dar şi de deschiderea lumilor la infinit, deschidere provocată de căutarea neobosită, frumoasă metaforă pentru perpetuarea la infinit a încercărilor de regăşire a primordialităţii. Vocaţia drumului şi a descifrării se hrăneşte chiar din lumea din care a pierit sacrul, exerciţiul căutării transformându-se în neostoită încercare de a-şi apropia această lume, care conţine subliminal semnele şi urmele divinului […] …volumul surprinde prin această identificare identitară concepută ca evadare din angoasa existenţială a absenţei sacrului şi prin noutatea imaginilor care reconstruiesc inedit spaţiul şi timpul, dar mai ales convergenţa dintre timpul legendar şi cel al prezentului”…

*

 Nicolae Oprea: „ Poeta cu vârstă incertă mizează mai mult pe atributele sensibilităţii (feminine) decât pe imaginarul şocant şi pe un discurs irizat de ironie sau livresc. Întrucât poemele sale încrustate cu dileme existenţiale transmit un fior autentic, în măsura în care „sufletul” devine emblemă a confesiunii lirice. Un noian de căutări tensionate, eşecuri, incertitudini şi ezitări (în enunţul poetei: „ezitări hamletiene”) marchează pendularea între concret şi abstract. Motivul ordonator devine astfel drumul cu dublu sens: ucenicie, călătorie iniţiatică sau rătăcire în labirint în căutarea identităţii, a eului profund. O fiinţă visătoare încearcă să menţină echilibrul între real şi ireal sub auspiciile lucidităţii care tinde să anihileze sentimentul, într-un gen de melancolie strunită prin intermediul expresiei căutate”.

*

 Mircea Bârsilă: ,,Poeta a evoluat de la un volum la altul sub ambele aspecte: cel stilistic şi cel al imaginarului. De la poezia cuminte din primele două volume, o poezie marcată de o concepţie indecisă asupra poeziei şi care nu anticipa saltul valoric realizat în Identitate de tranzit, Magda Grigore a trecut la formulă lirică nouă. De data aceasta atitudinea faţă de actul liric este întru totul actuală, iar discursul a dobândit o autentică forţă lirică şi o pregnanţă remarcabilă (cronologic, poeta face din ultimul val al generaţiei `80) […]…poeta îşi ordonează mesajul pe principiul „ căii de mijloc” al poeziei moderne, dezinteresată de facilele soluţii şocante de limbaj şi, deopotrivă, de agasantele exhibiţionisme specifice modernismului ca forţă extremă – şi chiar caricaturală – a modernităţii în poezie. Ceea ce o interesează, în primul rând, vizează armonizarea gândului (a stării) cu expresia, iar acest lucru se realizează în termenii unui discurs temperat (echilibrat), a cărui ţesătură transcrie o minuţioasă stare de nelinişte care oscilează între resemnare şi insurgenţă”.

*

Mioara Bahna: ,,...poezia Magdei Grigore e gravă, orientată spre cunoaştere, spre înţelegerea şi fixarea locului eului în contextul amplu al lumii, pentru care sacrul este corolarul spre care, conştient sau nu, tinde aproape oricine.[...] Este vorba de o poezie introspectivă, în care autoarea parcurge distanţa de la lume spre sine printr-o confesiune calmă. [...] De remarcat estre şi că, în arhitectura poemelor sale, Magda Grigore este preocupată să aducă mai ales chintesenţele, începând cu Geneza, – de când lumea era un simplu ghem de aur/ pe care Dumnezeu, la amiază/ îl lovea uşor cu piciorul/ şi din el se destrămau subţiri, secundele/ gata oricând să rupă firul invizibil/ ce leagă între ele lumile toate – trecând, apoi, prin episoade esenţiale care gravitează în jurul conştiinţei, şi ajungând să educe vieţuirea directă şi pe cea mediată de cultură, spre a-şi limpezi, în cele din urmă, perspectiuva asupra propriei fiinţe”.

*

Radu Cange : Magda Grigore scrie o poezie inspirată, cultă, cu destule întrebări, care de care mai interesante...[...]. Avem nevoie de indivizi pregătiţi care privesc cu seriozitate harul şi care, pe deasupra, îşi dublează talentul cu o solidă cultură. Avem în faţa productele unui asemenea exemplar şi, aceasta şi-a găsit, în închipuitul dialog cu Parsifal, Graalul poeziei.

Obsedată de sacralitate – poate, într-un fel, locuind în ea, poeta spune: ,,Va mai îngădui Dumnezeu/ ca el să se întoarcă acasă/ din lumea hoinară/ schimbându-se în alta mereu -/ sau casa aceasta e şubredă/ şi plină de minciună,/ iar golul scurmă în tăcere pereţii”.

Întrebarea, cunoaşterea de sine, cunoaşterea prin celălalt sunt teme majore ale poeziei Magdei Grigore. La un moment dat, poeta nu mai este femeie, ci Femeia – aceea care simte: ,,Mângâierea ţi-e ca nisipul de râu/ alunecând de-a lungul/ secolelor mele de femeie continuă.” – metaforă cuprinsă parcă în textile biblice. Realizarea lui Parsifal ar fi, pe de o parte, în găsirea Graalului, însuşi realizarea poetei în poezie, iar pe de altă parte, aşteptarea ca împlinire. Discursul poetic este la ştachetă înaltă, poeta nu coboară inspiraţia sau, cu alte cuvinte, probabil că numai poemele izbutite au fost inserate în volum. Pe măsură ce înaintezi în poem şi în înţelesul lui, satisfacţia spirituală este deplină.

*

Niculina Oprea: „Magda Grigore este o poetă a stărilor interioare.[…]…defineşte anumite stări cu o nonşalanţă surprinzătoare, dar şi cu multă siguranţă, stări pe care le-am întâlnit şi în poezia Ioanei Dinulescu. Poeta spune: ,,Singurătate / înseamnă a te uni cu nimicul, / a creşte cu hrana pustiei, / a locui într-o spaimă continuă. / Singurătatea e casa adumbrită / a omenescului. Pământul sterp şi disperat / al condiţiei umane, amestec / plămădit din moarte şi viaţă. // Din ce în ce mai greu de îndurat, / ea te înfruntă într-o zi / ca un destin complet. / Singurătatea e o greşeală originară, / o perpetuă izgonire din grădinile paradisului, / din adăposturile fertilităţii, / o uscăciune a ochilor interiori / care eşuează contemplând raiul. / Singurătate înseamnă a te uni / cu nimicul…” (In nuce) Identitate de tranzit este o călătorie printr-un univers poetic încărcat de angoase şi de nelinişti, de întrebări fără un răspuns uşor de anticipat şi concluzii care-ţi taie respiraţia: „Întortocheat, geometrizat / - ispitit de ilimitate -, / labirintul constitutiv e deja trasat. / Orizontalizăm. Născuţi cu respiraţii / centrifugale. / Înaintarea devine doar un pretext / al îndepărtării de centrul / pe care nu=l putem supune. Inima / e chiar lampa neîncrederii / cu care ne mişcăm / sub lumina malignă. Orizontalizăm / ca fluturii orbi în transcendenţă. / Cu presiunea unui instinct / de căutare perpetuă în devălmăşie / prin insolenţa vremii.” (Labirintul constitutiv).”

 

Numele: Şindrilaru Florin

Data naşterii: 1942, iunie, 8

Locul naşterii: Comuna Cislău, Judeţul Buzău, România

Domiciliul: 2200 Braşov, str. Mircea cel Bătrân nr. 41, bloc 50, sc. A, apart. 8, cod poştal 500193, tel. 0368/456706; 0744/314949; e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.">florinThis email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.; This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it..

 

STUDII

Liceul „Andrei Şaguna“ din Braşov, în perioada 1956 – 1960.

Facultatea de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii Bucureşti, 1960 – 1965.

 

ACTIVITATEA PROFESIONALĂ

 

Anii universitari 2006-2008 – cadru didactic asociat la Universitatea Transilvania Braşov, Facultatea de Litere, secţia Biblioteconomie şi Ştiinţa Informaţiei, studii de zi: cursuri şi seminarii de Teoria şi practica presei, Concepţie editorială şi realizare de carte, Istoria scrisului, cărţii şi bibliotecilor, Introducere în sistemele comunicării;

 

Anii universitari 2002-2003 şi 2003-2004 – cadru didactic asociat la Universitatea Transilvania Braşov, Facultatea de Litere, secţia de zi şi studii postuniversitare: cursuri şi seminarii de Teoria şi practica presei, Concepţie editorială şi realizare de carte, Istoria scrisului, cărţii şi bibliotecilor, Introducere în sistemele comunicării;

 

Septembrie 2007 – august 2008 – profesor de limba şi literatura română la Colegiul de Ştiinţe ale Naturii „Emil Racoviţă” din Braşov;

Septembrie 2005 – februarie 2007 – profesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală din comuna Sînpetru, judeţul Braşov;

1999 → sept. 2005 – redactor coordonator de filială la filiala din Braşov a Editurii „Paralela 45“ Piteşti;

1978 – 1999 – profesor la Liceul de Ştiinţe ale Naturii din Braşov;

1970 – 1978 – profesor la Liceul Pedagogic din Braşov;

1965 – 1970 – profesor, apoi director şi director coordonator la Şcoala Generală din comuna Biertan, Judeţul Sibiu;

 

Gradul didactic II (1974) şi I (1979) în învăţământ, specialitatea limba şi literatura română.

Titlul onorific de profesor evidenţiat ( 1985) şi Diploma de excelenţă „Gheorghe Lazăr“ în învăţământ (2008), acordată de MEC.

 

LUCRĂRI PUBLICATE:

 

1982: antologia de poezie Excelsior, vizând două motive lirice, denumite Între stele şi lut şi Excelsior, la Editura „Minerva“;

1983: antologia de poezie Arta poetică, vizând alte două motive lirice, denumite Arta poetică şi Non omnis moriar, la Editura „Minerva“;

1987: antologia Poezia, izvor de frumuseţe, un florilegiu liric, la Editura „Minerva“;

1987: Dicţionar de personaje literare, (coautor, alături de alţi colegi braşoveni), editat de Societatea de Ştiinţe Filologice din România;

1988: Dicţionar de proză românească, (coautor, alături de alţi colegi braşoveni), editat de Societatea de Ştiinţe Filologice din România;

1995: Excursiunile noastre în literatură, artă, filosofie, (coordonator principal), carte conţinând lucrări, comentarii, eseuri, pe teme de literatură şi filosofie, scrise de elevii Liceului de Ştiinţe ale Naturii din Braşov – ceea ce reprezintă, cred, o premieră naţională;

1997: Dicţionar de personaje literare (coordonator), Editura „Paralela 45“, Piteşti – ediţia a II-a în 1998; ediţia a III-a în 1999; ediţia a IV-a, continuată cu alte ediţii;

1998: Antologia poeziei româneşti culte, de la Dosoftei până în 1993, Editura „Teora“, Bucureşti;

1999: Literatura română. Dicţionar de texte literare pentru clasele V-VIII (coordonator, împreună cu Steluţa Pestrea Suciu), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2000: Mari teme literare. Dicţionar-antologie de texte pentru clasa a IX-a, vol. I-III, (coordonator, împreună cu Gheorghe Crăciun şi Ramona Lapoviţă Jugureanu), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2000: Literatura română. Dicţionar de texte literare pentru clasele V-VIII, ediţia a II-a revizuită şi completată, (coordonator, împreună cu Steluţa Pestrea Suciu şi Mircea Moţ), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2000: coautor la lucrarea Istoria literaturii române din perspectivă didactică, vol. I, Proza, (coordonatori: Gabriela Dinu, Caius Dobrescu, Nicoale Oprea), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2002: Dicţionar de personaje literare din proza şi dramaturgia românească, două volume, (coordonator), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2004: Limba şi literatura română pentru bacalaureat şi admitere, vol. I-II, (coordonator, împreună cu Nicolae Manolescu, Gheorghe Crăciun, Mircea Moţ), editura „Paralela 45“, Piteşti. Cartea a cunoscut numeroase reeditări;

2004: Cele 77 de lecturi ale copilăriei, (coordonator, împreună cu Liviu Ioani şi Adina Sasu), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2005: Mari teme literare. Dicţionar-antologie de texte pentru clasa a IX-a, (coordonator, împreună cu Gheorghe Crăciun), ediţie revizuită şi completată, Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2005: Dicţionar de personaje literare din proza şi dramaturgia românească, pentru clasele IX-XII, coordonator, ediţie revizuită şi completată, Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2006: Mari teme literare. Dicţionar-antologie de texte pentru clasa a IX-a, (coordonator, împreună cu Gheorghe Crăciun), ediţia a II-a revizuită şi completată, Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2006: Dicţionar de personaje literare din proza şi dramaturgia românească, pentru clasele IX-XII, coordonator, ediţia a II-a revizuită şi completată, Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2006: Poezia românească. Antologie de comentarii literare şi aprecieri critice, pentru clasele IX-XII, (coordonator, împreună cu Cezar Boghici şi Gabriela Dinu), Editura „Paralela 45”, Piteşti;

2007: Literatura română. Dicţionar de texte literare pentru clasele V-VIII, ediţia a VII-a revizuită, (coordonator, împreună cu Steluţa Pestrea Suciu şi Mircea Moţ), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2011: O istorie a prozei şi dramaturgiei româneşti. Perspectiva personajului literar, vol. I-II (coordonator), Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca;

2012: Poet, poezie, destin, un florilegiu din lirica românească dedicat destinului poetului şi al poeziei, Editura „Arania”, Braşov;

în pregătire (urmează să apară în anul viitor, 2015, la o editură braşoveană), volumul de cronici, eseuri, comentarii intitulat provizoriu Chiriaşul secundei.

 

Am susţinut, din anul 2007, până la desfiinţarea ei, în cadrul revistei de cultură ASTRA, pagina de receptare critică intitulată Poemul comentat. Am colaborat şi colaborez la reviste culturale de interes naţional sau regional.

 

Membru al Uniunii Scriitorilor (filiala Piteşti) din 2008.

 

Şi-au exprimat părerea despre lucrările mele: Şerban Cioculescu, Gheorghe Grigurcu, Ştefan Augustin Doinaş, Alexandru Lungu, Dumitru Micu, Luminiţa Stoie, Nicolae Stoie, Anatol Ghermanschi, Ion Drăgănoiu, Magda Cârneci, Constantin Valer Necula, Ruxandra Ivăncescu, Ovidiu Pecican şi alţii.

Braşov, 2012

 

COMUNICATUL DIN 6 IANUARIE 2016

Comunicat al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România

Urmare a înmulţirii atacurilor de tot felul, a calomniilor şi dezinformărilor din spaţiul public la adresa Uniunii Scriitorilor din România şi a conducerii ei, facem cunoscute următoarele:

Conform Art. 9 b), Cap. 3 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România, calitatea de membru U.S.R. încetează în următoarele cazuri: prin excludere, pentru încălcarea prevederilor Statutului prin fapte care au adus U.S.R. prejudicii materiale, morale şi de imagine grave”.

Conform Anexei 4, Art. 6 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România, Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere poate propune sancţionarea sau excluderea din U.S.R. a unui membru pentru încălcări grave ale prevederilor prezentului Statut din Cap. 1, Art. 2, care au adus prejudicii materiale, morale şi de imagine U.S.R. De asemenea, CSME poate propune sancţionarea sau excluderea din U.S.R. a unui membru pentru atac la persoană/ denigrare/ injurii la adresa U.S.R”.

Conform Art. 9 b), Cap. 3 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România, Deciziile de suspendare sau excludere sunt luate de Consiliul U.S.R. la propunerea Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, care funcţionează conform Regulamentului propriu”.

Consiliul Uniunii Scriitorilor din România a decis în reuniunea din 10 decembrie 2015 să fie publicat următorul avertisment: în cazul în care un membru al U.S.R. va ataca neîntemeiat U.S.R. ca instituţie sau va aduce atingere demnităţii colegilor lui din U.S.R., prin atac la persoană, denigrare, injurie în spaţiul public, asociere la campanii denigratoare, Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere va propune, conform Statutului, sancţionarea sau excluderea sa din U.S.R.

În loc de C.V.

Am venit pe lume din interes: interesul tatălui meu pentru o casă bătrână pe care o avea mama în moştenire şi interesul mamei care se temea să nu fie alungată dacă rămâne cu pântecul sterp. Ţărani semianalfabeţi – dar nu aveau nevoie de mai mult – economie de subzistenţă – dar dacă nu aveam prinos, nici nu muream de foame.

Şcoala primară în sat, în vremea războiului, cu o învăţătoare la şapte clase. Dar încă din primele zile, ştiinţa m-a dezechilibrat punându-mi problema raportului dintre realitate şi aparenţă. Ştiam că pot să existe şi lucruri pe care nu le văd (îngeri, fantome, diavoli) dar aflam pentru prima dată că ceea ce văd poate să nu existe. Şi nu există nici locul în care se întâlneşte cerul cu pământul, nici bolta cerească, toate acestea erau simple aparenţe şi ni se părea nouă că soarele şi luna merg de la răsărit la apus căci, în realitate, pământul este cel care se învârteşte ca un titirez în jurul său.

La paisprezece ani, când am devenit elev al şcolii profesionale de agricultură din Armăşeşti, judeţul Ialomiţa, nu aveam citite nici măcar o singură carte. Dar am avut noroc să dau peste o bibliotecă universitară evacuată din Bucureşti de teama bombardamentelor şi de un pedagog înţelegător care să-mi îngăduie să citesc la lumina cărbunilor din sobă după darea stingerii la internat. Mai târziu, la şcoala Tehnică Zootehnică din Găeşti, unde nici acolo nu avea prioritate cultura generală, am avut şansa să fiu luat sub ocrotirea poetului Aurel Iordache, dascălul care mi-a îndrumat primii paşi pe calea literaturii. Armata m-a recrutat de pe băncile şcolii, ca să nimeresc într-o şcoală de ofiţeri de rezervă, unde a pus ochii pe mine consilierul sovietic, încântat că am citit foarte multă literatură rusă, şi care îşi pusese în gând să mă trimită la studii militare în ţara lui. Am scăpat direct în Şcoala de Literatură şi Critică Literară “Mihai Eminescu” din Bucureşti, unde l-am avut coleg pe Nicolae Labiş, socotit cel mai de seamă poet al generaţiei, şi nu lipseau comparaţiile că aş fi aproape egalul său în domeniul prozei. Dar dat afară după doi ani de zile din motive neprecizate, fără dreptul de a lucra în domeniu, am pierdut toate trenurile timpului de afirmare. La facultatea de filologie a Universităţii din Bucureşti, nu am fost un student strălucit.

Profesiile mele, multe şi mărunte: agent agricol comunal, lucrător în fermă, ofiţer, învăţător, profesor de şcoală elementară şi de liceu, mai târziu în învăţământul superior la Universitatea de Stat din Piteşti, director de cămin cultural, de club muncitoresc, de bibliotecă raională, ziarist, realizator de emisiuni tv. Locuri de muncă: Gherăseni, judeţul Buzău, Hanul lui Pală, Croitori, Miuleşti, Mătăsaru, Găesti, în judeţul Dâmboviţa, Berindeşti, Corbeni, Piteşti, in judeţul Argeş, Oradea, Timişoara, Ploieşti, Bucureşti.

În aprecierea mea, am fost un profesor de mare succes, un ziarist bun şi un scriitor cu operă modestă.

La această vârstă, mai ţin o pagină săptămânală de ziar si una lunară de revistă, coordonez un cenaclu literar şi o emisiune tv şi mai scriu şi literatură – două cărţi publicate în ultimul an, ”Cuibul cu Năpârci” şi ”Intersecţia Lupului”.

Cetăţean de onoare al oraşului, membru al Uniunii Scriitorilor din România, aştept să se împlinească făgăduinţa primarului de a mă înzestra cu un loc de veci. Poate să nu mai fie vorba de o amăgire, de un joc al aparenţelor.

Să nu uit, m-am născut la 10 iulie 1929 în comuna Ulieşti, judeţul Dâmboviţa. Şi dacă am rămas necunoscut în ţară, în schimb sunt autorul cu cele mai multe cărţi din satul meu din întreaga sa istorie. Dar ăia nu au timp să numere cărţi, nicicum să le mai şi citească...

 

Volume publicate

Rădiţa, Editura Tineretului, 1955.

Sile voiajorul, Editura Tineretului, 1966.

Cine ştie mortul? Editura Albatros, 1970.

Un şlep în derivă, Editura Albatros, 1978.

Soldatul ca soldaţii, Editura Militară, 1978.

Rugurile din zori, Editura Albatros, 1982.

Bătrânul şi umbra, Editura Eminescu, 1984.

Capul lui Decebal, Editura Albatros, 1985.

Vatra de la răscruce, Editura Ion Creangă, 1986.

Povestiri din ţara de cremene, Editura Ion Creangă, 1988.

Detronarea familiei regale, Editura Exas, 1992.

Os de domn, Editura Brio Star, 1995.

Hotel Boccaccio, Editura ArgeşPress, 1995.

Amurgul zeilor, Editura Intact, 1996.

Legende biblice. Lacrima de gheaţă, Editura Zodia Fecioarei, 1997.

Spioana cheală, Editura ArgeşPress, 1998.

Legende biblice. Floarea Paştelui, Editura ArgeşPress, 1998.

Hotel Tranzit. Turnul Babel, Editura Cultura, 1999.

Roata lumii. Romane de buzunar, vol. I, Editura Tiparg, 2000.

Pasărea cu clonţul de oţel, Editura Tiparg, 2001.

Colivia cu maimuţe, Editura Tiparg, 2002.

Kisselef 10. Fabrica de scriitori, Editura Paralela 45, 2003.

Nu trageţi în dinozauri. Pricaciu, vol. I, Editura Paralela 45, 2004.

Cuibul cu năpârci (coautor I.M. Nedelea), Editura Tiparg, 2007.

Intersecţia lupului, Editura Tiparg, 2007.

1. DIACONU VIRGIL s-a născut la 28.XI.1948 în Râmnicu Sărat, judeţul Buzău.

2. Este fiul lui Gheorghe Diaconu şi al Elisabetei.

3. În anul 1952 întreaga familie se stabileşte în oraşul Piteşti.

4. A lucrat ca proiectant principal la Arpechim Piteşti (1972-1989). În perioada 1990-1998 este şomer. Din 1999 lucrează, ca redactor presă, la Centrul Cultural Piteşti.

5. Între anii 1965-1985 a participat, sporadic, la şedinţele Cenaclului literar „Liviu Rebreanu” al Casei de Cultură Piteşti, iar în perioada 1965-1972 la şedinţele Cenaclului literar „Albaştri” al Casei de Cultură a Studenţilor din Piteşti. În anul 2005 a citit la Cenaclul „Euridice” din Bucureşti, condus de Marin Mincu, iar din 2003 conduce Clubul Cafeneaua literară”, pe care l-a înfiinţat în cadrul Centrului Cultural Piteşti, unde lucrează.

6. Debut absolut în poezie: revista Argeş nr. 10/1968.

7. A colaborat la aproape toate revistele literare importante: Vatra, Familia, Convorbiri literare, Poezia, Hyperion, Poesis, Contemporanul, Arca, Dacia literară, Luceafărul, Calende, Echinox, Tribuna, Argeş, Litere, Reflex, Bucovina literară, Revista nouă, Banat, Ardealul literar şi artistic, Provincia Corvina, Axioma, Spiritul critic, Pro saeculum, Antares, Porto Franco, Suplimentul literar al Scânteii tineretului, Universitas, Săgetătorul, Societatea literară, Criterii literare etc.

În antologia de eseuri dedicate operei lui Mihai Eminescu, Chipurile poetului, Editura Carminis, Piteşti, 2001, coordonator M.M. Bădescu, a publicat eseul „Receptarea actuală şi destinul poeziei lui Mihai Eminescu. Celălalt Eminescu” (pp. 42-49), unde semnează şi cuvântul înainte al volumului. A mai publicat poezie în antologia Ultima generaţie, primul val, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2006, în Pagini literare.ro, Editura Forumului European al Revistelor Literare, 2007, Bucureşti.

 

OPERA

8. A debutat în volum cu placheta de poezie Departele Epimenides, Ed. Litera, Bucureşti, 1976.

9. În afara volumului de debut, a editat următoarele nouă cărţi:

Depărtarea lăuntrică (poeme), Editura Litera, Bucureşti, 1980, cu o notă critică pe coperta a patra semnată de Gh. Tomozei;

Călătorie spre sine (poeme), Editura Albatros, Bucureşti, 1984, cu o notă critică pe coperta a patra semnată de Mircea Ciobanu;

Discurs despre linişte (poeme), Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1989, cu o notă critică pe coperta a patra semnată de Al. Protopopescu;

Deasupra tenebrelor (poeme), Editura Paralela 45, Piteşti, 2001;

Opium (poeme), Editura Paralela 45, Piteşti, 2002, cu o serie de referinţe critice la finele volumului semnate de Alex Ştefănescu, Laurenţiu Ulici, Gh. Tomozei, Mircea Ciobanu, Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Al. Protopopescu, Marian Barbu ş. a.

Dimineţile Domnului” (poeme), Editura Paralela 45, Piteşti, 2004, cu mai multe referinţe critice în finalul volumului;

Libertate şi destin, eseuri filozofice, Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 2005, cu o referinţă critică pe coperta a IV-a semnată de Constantin Noica;

Jurnal erotic (poeme), Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 2006, cu prefaţa „Eros şi polemică” semnată de Gheorghe Grigurcu şi 34 de referinţe critice în finalul volumului.

Lepre şi sfinţi (poeme), Editura Revistei Convorbiri literare, Iaşi, 2007, care se „închide” cu eseul Poezia modernă şi destinul ei.

 

10. REFERINŢE CRITICE ÎN VOLUME ŞI REVISTE LITERARE

Referinţe critice în volume: Laurenţiu ULICI, Virgil Diaconu:

Departele Epimenides, în „Prima verba”, vol. II, Editura Albatros, Bucureşti, 1978.

Referinţe critice în revistele literare (selectiv):

Nicolae OPREA, Şapte cărţi de poezie, cotidianul „Argeşul“ din 6.02.2001; Mircea BÂRSILĂ, Sub semnul virtuozităţii, cotidianul Argeşul“ din 12.06.2001; Gheorghe MOCUŢA, Virgil Diaconu, „Deasupra tene­brelor“, „Arca“, nr. 7-8-9/2001; Nicolae OPREA, „Tratatul despre întunerical poetului, „Calende“, nr. 3-4-5/2002; Ioan MOLDOVAN, Opium-ul poemelor, „Familia“, nr. 6/iunie 2002; Nicolae PRELIPCEANU, Retorică şi mister, „România liberă“ din 25.07.2002; Tudor CRISTEA, Virgil Diaconu – Opium, „Litere“, nr. 8-9/2002; Lucian VASILIU, „Virgil Diaconu, Opium”, „Convorbiri literare“, nr. 6/iunie 2003; Gheorghe GRIGURCU, Înger şi Demon, „România literară“ nr. 17/5-11 mai 2004. Cronică la volumul Opium; Mircea BÂRSILĂ, Poezia lui Virgil Diaconu, „Cafeneaua literară“, nr. 8/2004; Ioan ŢEPELEA, Zilele melecrescătoare de vrăbii”, revista „Unu”, nr. 4/2004; Marian BARBU, O poezie de excepţie, „Cafeneaua literară”, nr. 2/2005; Ionel BOTA, Acoladă a imaginarului, poezie…, „Reflex”, nr. 1-2-3/2005; Horia DULVAC, Pădurea, cuvânt cu cuvânt, „Mozaicul”, nr. 5-6/2005; Radu CANGE, Carte pentru parlamentari, „Poesis”, nr. 6-7/2005; Florin DOCHIA, Dimineţile Domnului, „Revista nouă” nr. 7/2005; Mihai BORŞOŞ, Aderenţa la firesc, „Semne” nr. 2-3/2005; Rodica MARIN, Opium – riposta lirismului, „Cafeneaua literară” nr. 8/2005; Paul ARETZU, Grădina şi oraşul, „Luceafărul” nr. 34/2005; Rodica MARIN, Dimineţile domnului Virgil Diaconu, „Amfitrion” nr. 4/2005; Niculina OPREA, Nopţile poetului, „Viaţa Românească” nr. 1-2/2006; Dumitru Augustin DOMAN, Un virtuoz al stilului pamfletar, „Argeş” nr. 6/2006; Graţiela BENGA, Poemul, la răspântia dintre zi şi noapte, „Banat” nr. 4-5/2006; Gheorghe Grigurcu, Eros şi polemică, prefaţa la volumul Jurnal erotic, Ed. M.L.R., Bucureşti, 2006, Adrian Alui GHEORGHE, Virgil Diaconu&Lolita, Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 2006, „Convorbiri literare” nr. 5/2007; Adrian Dinu RACHIERU, Despre „poezia carnivoră”, „Convorbiri literare” nr. 6/2007; Horia DULVAC, Ostentaţia eroticului şi onestitate plastică, „Bucovina literară” nr. 5-6/2007; Florin DOCHIA, Virgil Diaconu şi un „Jurnal erotic”, „Axioma” nr. 7/2007; Ion BELDEANU, Virgil Diaconu Jurnal erotic, „Bucovina literară” nr. 7/2007.

 

11. PREMII LITERARE

- Premiul I la „Concursul naţional de poezie“ organizat de Consiliul Local Târgovişte, 1982.

- Premiul I la Concursul de creaţie literară «Tinereţea patriei noastre», Bucureşti, 1985.

- Premiat în cadrul Concursului naţional de eseu «Mihai Eminescu», ediţia a III-a, Cluj, 2003.

- Premiul pentru eseu acordat de revista „Familia”, în cadrul Festivalului internaţional «Lucian Blaga», ediţia a XXIII-a, 2003, Sebeş.

- „Diploma de excelenţă”, acordată în februarie 2004 din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Argeş, pentru activitatea publicistică în domeniul poeziei în anul 2003.

- „Premiul pentru poezie pe anul 2002, pentru volumul Opium, acordat de Filiala Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România, mai 2005.

- „Premiul pentru Eseu”, acordat volumului „Libertate şi destin” în cadrul „Festivalului Internaţional de Poezie Emia”, ediţia a VI-a, Deva, 16-18 decembrie 2005.

- „Premiul pentru volumul Libertate şi destin”, acordat în cadrul „Festivalului naţional de literatură Sensul iubirii”, ediţia a XI-a, Drobeta-Turnu Severin, 7-9 iulie 2006.

- „Premiu pentru cartea de poezie a anului 2006, pentru volumul Jurnal erotic”, acordat de Filiala Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România, octombrie 2007.

 

12. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1990.

13. PREZENT ÎN DICŢIONARE LITERARE

Virgil Diaconu este cuprins în „Dicţionarul general al literaturii române” editat de Academia Română, Bucureşti, 2004, şi în „Dicţionarul biografic al literaturii române” întocmit de Aurel Sasu, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006.

 

14. ACTIVITATE ÎN SUPLIMENTE ŞI REVISTE LITERARE

În ianuarie 1990 editează la Piteşti, împreună cu poeţii Mircea Bârsilă şi Aurel Sibiceanu, revista de cultură „Solstiţiu” (24 p.), din care a apărut un singur număr.

Ianuarie 1997: fondează la Piteşti „Săgetătorul” (8 p.), suplimentul literar-artistic al cotidianului „Argeşul”, cu apariţie săptămânală, la care este redactor responsabil, director Mihai Golescu, la care lucrează până în aprilie 2002. Redacţia: V. D., Toma Biolan şi Marian Barbu.

În ianuarie 2003 fondează la Piteşti revista „Cafeneaua literară” (32 p.), unde deţine funcţia de redactor-şef adjunct, iar din februarie 2004 devine directorul ei. Revista (cu apariţie lunară) este editată de Centrul Cultural Piteşti cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului local Piteşti. Din redacţie au făcut parte la început Magda Grigore, V. Diaconu, Mariana Şenilă Vasiliu, Marian Barbu, Simona Fusaru. Din iunie 2007 redacţia este constituită din V. Diaconu, Marian Barbu, Florian Stanciu, Simona Fusaru.

1 Decembrie 2004-februarie 2006: directorul „Societăţii literare”, suplimentul săptămânal (4 pagini, format A2) al cotidianului piteştean „Societatea argeşeană” condus de Gheorghe Smeoreanu.

 

15. REFERINŢE CRICICE. SELECTIV

Poemele exprimă, aproape în totalitate, setea de aventură într-un univers recunoscut pentru calitatea de a fi mereu unic şi mereu divers, al cuvintelor din care se face poezia. (…). Poeziile sale sunt un fel de iniţiere în dor, de unde şi tonalitatea nostalgică, pe un fond, totuşi, orgolios până la narcisism: «Şi nici o lume trofeu nu mă are,/ci eu port lumea în cântec, cum pe umeri blana de tigru».“

Laurenţiu ULICI, Virgil Diaconu: Departele Epimenides,

în „Prima verba”, vol. II, Editura Albatros, Bucureşti, 1978

 

Deşi ar avea toate mijloacele s-o facă, Virgil Diaconu (aflat acum la a doua apariţie editorială) nu vrea să-şi «captiveze» cititorii practicând o poezie convenient metaforică, lesne de descifrat «prin părţile esenţiale», ci nutreşte ambiţia de a oferi despre sine şi solitara sa trudă o imagine dramatică, abruptă. Cu derogări (căutate) de la tehnica versului «alb-libero-modern», cu încifrări (adesea necăutate), poetul rosteşte un discurs monoton (dar ţinând de monotonia supe­ri­oară a ploii) despre lume, aşa cum ea i se înfăţişează doar lui. Gânditor mai degrabă sceptic, despodobit de atributele tinereţii osten­tative, Diaconu ni se impune ca o prezenţă lirică originală, profund autentică, onorându-se pe sine, dar şi editura ce-l promovează. Virgil Diaconu este numele unui poet.“

Gheorghe TOMOZEI, prezentare pe coperta a IV-a,
Depărtarea lăuntrică, Editura Litera, 1980

 

Lirismul (uneori prea) expert al lui Virgil Diaconu cucereşte începând prin a-şi pune la punct cititorul, asemenea Piramidei care se face populară cu faptul ştiut că nu are decât muchii. Trei volume pu­bli­cate până acum stau mărturie unui îndrăzneţ proces de radicalizare a discursului poetic, nu străin de o anumită superbie oraculară, mereu în căutare de itinerare arhetipale, înclinat spre simbol şi primor­dia­litate. Urmare a «inospitalităţii» provocate de elevaţie, această poezie (inclusiv remarcabilul Călătorie spre sine, 1984) e sortită să suporte ceva din anonimatul locului păstrător de comoară. Lipsa podoabei gratuite (poate chiar a capacităţii plastice) răspunde unei stări generale de criză pe care versul său o acuză, refugiindu-se în combinaţii paradoxale, speculative, apodictice. Criză de vizualitate, proprie acelor organisme care, trăind la mare adâncime, nu au nevoie de ochi. E un fel de idilă cu Esenţa sau un mod de a convinge că H2O e formula prin care apa informează că ea susură. Este, oricum, programul unui Poet care demonstrează că singura senzualitate este cea a Ideii.“

Al. PROTOPOPESCU, prezentare pe coperta a IV-a,
Discurs despre linişte
, Cartea Românească, 1989

 

Poezia lui Virgil Diaconu este substanţială şi novatoare, în sensul evoluţiei poetice. El este adeptul unui lirism sentenţios şi lapidar până la esenţializare. O esenţializare care porneşte, de fapt, de la obsesia tematică şi stilistică a desăvârşirii. În partea a doua a cărţii Deasupra tenebrelor, Virgil Diaconu încearcă şi reuşeşte nişte eseuri lirice, un fel de meditaţii tematice, care sunt expresive din punct de vedere poetic. Poetul ştie să se ferească de ariditatea limbajului atunci când trece către această formulă hibridă de meditaţie poetică. Eseul liric numit Eminescu este, de fapt, un poem cu totul definitoriu pentru ceea ce înseamnă relaţia noastră cu Eminescu, aşa încât, chiar dacă la origine pare un poem encomiastic, Virgil Diaconu ştie să prindă în acest poem tot ceea ce ţine de esenţa eminesciană.“

Nicolae OPREA, Şapte cărţi de poezie,

cotidianul „Argeşul“ din 6.02.2001

 

Virgil Diaconu este poetul care are simţ metafizic. Poezia lui este grea de sens şi mai ales impresionează prin aspiraţia spre altceva, spre ceva mai înalt. Ea impresionează printr-un dramatism al cunoaşterii.“

Alex. ŞTEFĂNESCU, Şapte cărţi de poezie,

cotidianul „Argeşul“ din 6.02.2001

 

 

(…) trăgând linie, vom zice că, mai degrabă, volumul lui Virgil Diaconu (Virgil Diaconu & Lolita, Jurnal erotic, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2006, p.n.) completat cu câteva parabole adunate sub genericul Omului vulnerabil („atinsul de aură”) poate fi citit ca o replică la valul editorial al „cărticelelor fără organ”, vădind inapetenţă metafizică. Cu regretul că „dialogul” auctorial se restrânge la prima secţiune a plachetei, semnalăm acest op, cu speranţa (palidă) că şi „critica mică” (B. Ghiu) îl va zări. Fiindcă, Virgil Diaconu este un nedreptăţit. Într-o vreme în care critificatorii produc, pe bandă, cronici tarifate şi prefeţe comandate, poetul piteştean ar merita, cinstit judecând, o altă vizibilitate literară. Jurnalul erotic („împărţind” gloria cu Lolita) ar fi un îndemn şi o garanţie, ispitind – poate (măcar prin titlu) – critica publicitară, zgomotoasă şi confuză.”

Adrian Dinu RACHIERU, Despre „poezia carnivoră”,

Convorbiri literare” nr. 6/2007

 

Poezia lui Virgil Diaconu îşi trage seva din adâncuri. Preocupat de înţelegerea profunzimilor şi de căutarea sinelui, însoţit de un daimon, sufletul peregrin al poetului îşi caută un sens parcurgând purgatoriul existenţei cu paşi mărunţi, ceea ce nu-l împiedică să se ridice prin parabolă deasupra tenebrelor. Poemele sale măsoară fragilitatea fiinţei şi rezistenţa ei, căutând punctul vulnerabil al creatorului/creaţiei, o natură dublă, Faptul comun şi erezia.“

(Gheorghe MOCUŢA, Virgil Diaconu, „Deasupra tene­brelor“, „Arca“, nr. 7-8-9/2001).

 

Virgil Diaconu, membru titular al Uniunii Scriitorilor, îl surprinde pe cel nefamiliarizat cu lirica primelor sale cinci volume (poetul debutând în 1976) cu acest delicat Opium (Editura Paralela 45, Piteşti, 2002), operă de maturitate artistică deplină. Esenţa liricii bardului constă în neastâmpărul şi îndrăzneala ideii, în tonul sensibil, precum şi în obsedanta muzicalitate a versurilor. Reluarea încăpăţânată a unor construcţii, sensibil ornate cu delicate nuanţe de sens, singularizează această rostire oraculară, de un dramatism şocant. Astfel, poezia devine rugăciune şi spovedanie în acelaşi timp, o căutare permanentă a sinelui, dar şi discurs interiorizat al renunţării şi acceptării demne a spectacolului existenţial.

Virgil Diaconu e un poet al celor mai alese simţiri. Volumul său, o dată citit, îţi va rămâne de-a pururi aproape, existând, de-acum, în biblioteca intimă a sufletului tău.“

Ladislau DARADICI, O carte pentru biblioteca sufletului tău,
„Arhipelag“, nr. 3-4/2002

 

Născut în 1948, Virgil Diaconu poate fi afiliat optzeciştilor numai prin vârstă, nu şi prin tematica poeziei sale. De altfel, dicţionarul emblematic al generaţiei mascat de Ion Bogdan Lefter sub titlul Scriitori români din anii ’80-’90 îl ignoră, din pricini obscure. (…). Nefiind, aşadar, răsfăţat de critica literară, poetul şi-a construit temeinic proiectul personal, ajungând la maturitate deplină cu recentul volum, Opium (Editura Paralela 45, Piteşti, 2002).“

Nicolae OPREA, „Tratatul despre întunerical poetului,
„Calende“, nr. 3-4-5/2002

 

Se pare că principiul plăcerii este din ce în ce mai străin de principiul poetic, în poezia care se scrie acum la noi. (…) În contra direcţiei de azi din poezia română regret acest lucru. Tocmai de aceea, o carte de poezie cum este Opium, o carte de poezie care se citeşte cu cea mai mare plăcere de la un capăt la celălalt, nu poate decât să mă încânte şi să mă facă să cred că, la urma urmelor, poezia se va face iar frumoasă pentru noi.

În orice punct al ei, poezia lui Virgil Diaconu e egală cu ea însăşi – atât în ceea ce priveşte «tema», cât şi realizarea. Aceeaşi demonie erotică şi poetică pusă în slujba Domnului cutreieră lumea ei. Aerul ei e la fel de colorat de misticism peste tot.

Poeţii mistici contemporani sunt tot mai rari. (…). Iată însă că Virgil Diaconu are curajul, nu ingenuu, ci provocator, de a convorbi cu Dumnezeu în afara ironiei. Demonul dionisiac din poezia lui e mai curând un Dionis rugându-se. Cu înfocare, cu o credinţă uluitoare, rugându-se cu fiecare por din carnea, din sufletul şi din poezia lui. (…) Poezia este legată de viaţa noastră întru Cel ce este, pentru un astfel de poet, şi probabil pentru toţi poeţii adevăraţi.“

Radu VANCU, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu,
„Transilvania“, nr. 4/2002

 

Deşi prin vârstă şi prin perioada în care s-a afirmat Virgil Diaconu ar aparţine optzecismului, prin poetică, prin tipul de viziune, prin relaţia cu propriul discurs, el nu prea are de-a face cu optzeciştii. El are o adevărată mistică a «sufletului» şi a «inimii», al căror imaginar liric este de un romantism apăsat. (…). E o singurătate ce plăsmuieşte trăiri compensative (…) într-o retorică din care nu lipsesc nici acum acea «superbie oraculară» şi înclinaţia spre simbol şi arhetip despre care vorbea unul dintre cronicari. (…) În fond, poetul nu vede, căci nu doreşte, concreteţea lumii, nu percepe material existenţa, ci doar reflexele ei sentimentale sau ideatice: «Iată ce căutam eu de atâta timp, iată lumea fără obiect,/lumea dezvelită de cămaşa lucrurilor: sufletul!» (v. poemul final Lumea fără obiect). Acest «suflet» pe care îl supralicitează poetul este tocmai «opium»-ul care excită şi euforizează organele poetice ale lui Virgil Diaconu. Nu-i mai puţin adevărat că poetul e departe de rimbaudiana «distrugere a simţurilor» în vederea accederii la vizionarism, «drogarea» sa fiind una la nivelul bunului simţ poetic şi al unei retorici de tranziţie între clasic şi modern: «de la ghimpi la petale eu trec repede strada/dintre viziunea clasică şi viziunea modernă» (Lumea fără obiect).

Patetic (…) şi larg accesibil, plasticizând comprehensibil noţiunea şi conceptul, poetul «ia note direct pe suflet» din spectacolul imediateţii; e încântat la modul whitmanian de opulenţa, diversitatea şi ciclicitatea naturii, în care citeşte mereu prezenţa zeului; o prezenţă căreia îi opune comedia umană a iluziilor şi diletantismului, faţă de care în poemul Occident dezvoltă un adevărat pamflet liric.“

Ioan MOLDOVAN, Opium-ul poemelor,

Familia“, nr. 6/iunie 2002

 

Poeziile lui Virgil Diaconu se desfăşoară într-o retorică nu întotdeauna cunoscută, bănuită, dezvăluind în paginile cele mai bune ale cărţii un poet autentic, aşa cum observa, acum aproape douăzeci de ani, Mircea Ciobanu; tonul metafizic remarcat de Alex. Ştefănescu anul trecut nu s-a pierdut, el dând adâncime şi mister unor rostiri poetice substanţiale.“

Nicolae PRELIPCEANU, Retorică şi mister,
România liberă“ din 25.07.2002

 

Volumul (Opium) aparţine unui poet deplin, dependent de lirism până într-atât încât nu va putea fi vindecat în nici un centru de dezin­to­xi­care.“

Tudor CRISTEA, Virgil Diaconu – Opium,

Litere“, nr. 8-9/2002

 

N‑am mai parcurs de multă vreme (…) o carte atât de bine gândită, articulată, structurată, semn de înaltă ştiinţă de carte şi de spirit critic aşezat. Aflat la a şasea apariţie editorială, Virgil Diaconu ne oferă poeme confesiv-narative, psalmice, reflexive, în spiritul poeziei lui Mircea Ivănescu, din care lipsesc substraturile polemice, ludice, «apocaliptice». Cartea poate fi citită ca un text diluvian, rafinat, livresc, unitar stilistic şi tematic, fără denivelări valorice, invitaţie indiscutabilă într-un spaţiu poetic ales: «Acum, că zeul doarme, poţi şi tu să te-arăţi…/Şi poţi să fii o victorie într-o ţară pe care/cu bună ştiinţă am pierdut-o…» (Acum, că zeul doarme…).“

Lucian VASILIU, „Virgil Diaconu, Opium”,

Convorbiri literare“, nr. 6/iunie 2003

 

„Pentru Virgil Diaconu lumea pare o fantezie delicată a creatorului său, pe care se străduieşte a o aproxima prin propria-i fantezie lirică, domoală, înduioşată, de-o agreabilă muzicalitate lăuntrică. La antipodul crispării expresioniste, starea d-sale de spirit e, în cele mai numeroase din versurile pe care le semnează, detensionată, gata a accepta, a îmbrăţişa toate cele ce sunt. O uşoară solemnitate ironică nu reprezintă decât distanţa trebuitoare pentru ca sentimentul să nu lunece în sentimentalism, păstrându-se în granula sa imagistică. (…).

Adâncirea acestei sensibilităţi bucuroase de real duce la o comunicare cvasigenerală cu făpturile şi cu lucrurile şi la corolarul firesc al său, la o «fraternizare» franciscană cu ele, care e un mod de integrare în univers, spre deosebire de dezintegrarea atât de frecventă în poezia modernă, încât postura în cauză e subiacent polemică.“

Gheorghe GRIGURCU, Înger şi Demon, „România literară“,
nr. 17/5-11 mai 2004. Cronică la volumul
Opium

 

Domnilor confraţi, citind cartea de poezie Dimineţile Domnului, a lui Virgil Diaconu, poem cu poem (sunt încă 34 de poeme, unul mai frumos şi mai bine construit decât celălalt), veţi putea fi, cred, o clipă mai aproape de adevărata literatură a lumii, veţi înţelege mai uşor viziunea şi unghiul oferite de autor, răscolitoare şi de o simplitate paralizantă, veţi putea apoi urmări în profunzime Adevărul minciunilor despre care ne vorbeşte excelentul prozator Mario Vargas Llosa, dar şi Dimineţile Domnului, oferite chiar de poetul asupra creaţiei căruia facem referire. Această carte ne apare, în conţinut, cu o poezie năucitoare sub raport ideatic, cu o formulă estetică şi morală cuplată sublim la insurgenţele unei firi deschise, penetrante în focarul esenţelor, în dramatica curgere a râului heraclitian.

Virgil Diaconu ne-a demonstrat încă o dată că este, ca să folosesc expresia unui alt confrate, un poet contemporan cu Dumnezeu, într-o biblie a urcării prin zilele sale (şi prin zilele noastre) «crescătoare de vrăbii.»

Ioan ŢEPELEA, Zilele melecrescătoare de vrăbii”,

Unu”, nr. 4/2004

O carte de excepţie este publicată la Editura Paralela 45, Piteşti, 2004 – Dimineţile Domnului. Având această carte în mâini, veţi citi o poezie puternică şi veţi avea prilejul de a constata că păducheriile cotidiene pot fi ocolite orgolios de marele gest proiectiv, regăsit ca fiinţă în intimitatea unui grav, amplu discurs liric.

Această carte va rămâne ca un model, în primul rând de rezistenţă, despre cum se face poezia autentică şi semnificativă într-o prea zgomotoasă superficialitate a manifestelor generaţioniste (…).

Regretul personal pe care îl exprim aici este acela că această carte, foarte probabil, va fi îngropată temporar sub maldărul de maculatură pe care este aşezată jurizarea «competinte» a instanţelor critice înjghebate după principii clientelare statornicite de apucătura balcanică, îndemânatică şi trează atât pe cheiurile Dâmboviţei, cât şi în bălăriile Argeşului.”

Marian BARBU, O poezie de excepţie,

Cafeneaua literară”, nr. 2/2005.

 

Virgil Diaconu face dovada predilecţiei sale pentru pamfletul necruţător, intervenţiile de această natură relevând calităţile excelente de care dispune. Volumul Jurnal erotic propune ipostazele iubirii frenetice căreia autorul îi conferă atributele scenariului vivant de care nu se poate lipsi. (…).

Numai o astfel de iubire acaparatoare care poate da substanţă existenţei pare să fie sensul întregului Jurnal erotic.

Numai ea îşi dezveleşte picioarele în poemele mele,

aleargă desculţă într-un vers,

bate din palme într-o metaforă,

intangibilă şi nesfârşită în propria ei frumuseţe.”

Ion BELDEANU, Virgil Diaconu Jurnal erotic,

Bucovina literară” nr. 7/2007

 

 

Mă numesc, din mila Domnului, Calinic Constantin Argatu, născut în satul Cracăul-Negru, comuna Crăcăoani, judeţul Neamţ, la 6 iunie 1944, din părinţi ortodocşi români: Elena şi Haralambie.

După absolvirea Şcolii Generale în satul Cracăul-Negru şi comuna Bălţăteşti, am urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, pe care l-am absolvit în anul 1964 de la Hristos.

Mi-am continuat studiile la Institutul Teologic Universitar Sibiu, pe care le-am absolvit în anul 1968 cu teza „Lupta profeţilor împotriva formalismului”, susţinută la catedra de Vechiul Testament, cu profesorul Nicolae Neaga.

Am fost hirotonit diacon celib la 6 septembrie 1964, iar preot la 8 septembrie 1964 de către Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului.

De la 1 octombrie 1964 la 1 septembrie 1966, am slujit ca preot paroh la parohia Tioltiur din protopopiatul Gherla, şi apoi, prin transfer în interesul serviciului, la parohia Inău, protoieria Târgu Lăpuş, de la 1 septembrie 1966, până la 1 noiembrie 1971.

În cele două parohii am construit şi restaurat biserici.

La cerere, dorind să intru în viaţa monahală, am fost închinoviat la Mănăstirea Căldăruşani din cuprinsul Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, unde am stat din noiembrie 1971 până la 1 ianuarie 1974, îndeplinind diferite ascultări administrative.

Aici am fost tuns în monahism de actualul Mitropolit al Ardealului, Dr. Antonie Plămădeală, la 31 decembrie 1972, primind numele Calinic.

De la 1 ianuarie 1974 am fost transferat la Mănăstirea Cernica cu binecuvântarea Patriarhului Justinian, rămânând aici până la 1 august 1977. Încredinţările primite au fost de: muzeograf, secretar şi preot slujitor.

La 27 septembrie 1975 am fost hirotesit protosinghel de Prea Sfinţitul Roman Ialomiţeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

La 1 august 1977 mi s-a încredinţat conducerea ca stareţ al Mănăstirii Sinaia, judeţul Prahova, rămânând aici până la 1 martie 1981.

În acest timp mi s-a conferit de către Sfântul Sinod distincţia de arhimandrit pentru merite deosebite, hirotesia fiind săvârşită de P.S. Roman Ialomiţeanul, episcopul vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor.

De la 1 martie 1981, Patriarhul Iustin mi-a încredinţat conducerea Mănăstirii Cernica în calitate de stareţ.

În timpul ascultării de stareţ la cele două obşti monahale, s-au făcut lucrări de restaurare integrală a complexelor muzeale prin consolidările monumentelor istorice în urma cutremurului din 1977, restaurări de picturi murale, reînnoirea personalului monahal atât de greu încercat, gospodărind, de bună seamă, şi averea mănăstirilor încredinţate. În această perioadă de stricteţe şi sărăcie, Mănăstirea Cernica, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi a Sfântului Calinic, a putut să sprijine: restaurarea bisericilor din Baloteşti – Ilfov, mănăstirile: Pasărea, Ciorogârla, Suzana, Zamfira, Sinaia, Polovragi, Govora, Topliţa şi alte schituri din ţară s-au bucurat de roua binefăcătoare a Cernicăi, noi dând cu îmbelşugare daruri din buzunarul lui Dumnezeu şi al Sfântului Calinic de la Cernica, încât ne mergea vestea că suntem darnici.

În toamna anului 1985, la 30 septembrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, văzând realizările avute, m-a ales arhiereu vicar la Episcopia Râmnicului şi Argeşului, cu titlul de Argeşeanul, stabilindu-se ca reşedinţă Mănăstirea Argeşului, dorinţa de inimă a marelui Patriarh Iustin.

Consacrarea întru arhiereu şi întronizarea au avut loc în ziua de 17 noiembrie 1985, în Catedrala Episcopală de la Curtea de Argeş, confirmare primită şi prin Decretul Prezidenţial 224/28 octombrie 1985.

În perioada 1985-1990, fiind împreună lucrător cu P.S. Episcop Gherasim al Râmnicului şi Argeşului, în cele trei judeţe: Argeş, Vâlcea şi Olt, componentele Eparhiei, s-au desfăşurat vaste lucrări de consolidare şi restaurare a zeci şi sute de mănăstiri şi biserici monumente istorice care au suferit din pricina timpului şi al cutremurelor din 1977 şi 1986, cutremure care ne-au adus pagube enorme.

 

Este greu de descris situaţia în care ne-am aflat, şi forţele morale şi materiale consumate.

Privesc în urmă cu spaimă, dar şi cu bucurie pentru ajutorul dat de Dumnezeu şi hărnicia preoţilor de a tămădui rănile suferite.

Un gând sfânt de recunoştinţă pentru împreună lucrarea cu P.S. Episcop Gherasim, şi pentru aleasa cooperare cu Părinţii slujitori ai Sfintelor Altare. A fost cea mai fructuoasă colaborare!

După mutaţiile social politice din 1989, gândul mai vechi şi stăruitor al Patriarhului Justin se împlineşte în 1990, când Sfântul Sinod a aprobat reînfiinţarea Episcopiei Argeşului, iar la 4 aprilie 1990, Patriarhul Teoctist, prin Decret Patriarhal, mi-a încredinţat organizarea, după legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, a Episcopiei reînfiinţate, cuprinzând două judeţe: Argeş şi Teleorman.

La 27 septembrie 1990, Adunarea Naţional Bisericească, întrunită în Colegiu Electoral, m-a ales, prin vot secret, episcop titular al Episcopiei Argeşului şi Teleormanului, obţinând 74 de voturi din 91 posibile.

În primăvara democratică a României, argeşenii mi-au dat votul pentru a fi deputat independent în Parlamentul României, în prima legislatură, în cei doi ani şi jumătate lucrând cu colegii deputaţi la legi noi, încununându-se cu elaborarea Constituţiei României democratice. Şi acum am vie în minte grija cu care se lucra şi marea responsabilitate de a pune Ţara pe noi temelii democratice, exprimând omagiul Nostru tuturor colegilor din Parlamentul României!

Văzând greutăţile mari în păstorirea Eparhiei, care se întindea din Carpaţi la Dunăre, Duhul Sfânt mi-a poruncit să propun Sfântului Sinod înfiinţarea Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului în limitele administrative ale judeţului Teleorman.

Părintele Patriarh Teoctist a îmbrăţişat cu căldură ideea, şi a propus Sfântului Sinod aprobarea noii Eparhii. Tot prin Decret Patriarhal mi s-a încredinţat organizarea structurii Eparhiei Alexandriei şi Teleormanului, în calitate de episcop locţiitor până la alegerea actualului titular, P.S. Galaction Stângă, care a fost întronizat ca episcop la 1 septembrie 1996, spre marea bucurie a minunaţilor oameni de soare ai Teleormanului, fiind şi eu foarte mulţumit de acest dar al lui Dumnezeu!

În această perioadă am făcut câteva drumeţii în Balcani. Pentru Albania am hirotonit pe Dumitru Tache Veriga care slujeşte în oraşul Korcea şi zideşte o biserică românească, cea mai mare din Balcani, după mărturia ambasadorului României în Albania, Filip Teodorescu. Proiectul gratuit a fost oferit de I.P.J. Argeş.

În grija Noastră au fost şi mai sunt pentru pregătire teologică studenţii din Albania, Macedonia, Basarabia.

Văzând aromânii din Balcani şi din alte părţi ale lumii că am dragoste şi că sprijin cum pot identitatea aromână, m-au ales ca mitropolit al tuturor aromânilor din Balcani, la Congresul aromânilor de la Freiburg, Germania, în iulie 1993.

Pentru pregătirea personalului bisericesc, cu ajutorul lui Dumnezeu şi a oamenilor de bine, am înfiinţat Şcoala de Cântăreţi Bisericesti de la Turnu Măgurele şi Curtea de Argeş, Seminarii Teologice la Turnu Măgurele, Piteşti, Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel, precum şi Facultatea de Teologie „Sfânta Muceniţă Filoteia” – Universitatea Piteşti, Argeş, cu secţiile: Pastorală, Asistenţă Socială, Limbi Străine, Litere, Filozofie, Limbaj Mimico-Gestual şi Artă Sacră. Astfel, învăţământul religios în Şcolile de Stat din cuprinsul Eparhiei Argeşului şi Muscelului a fost acoperit integral cu absolvenţi ai Facultăţii de Teologie din Piteşti – Argeş.

În data de 12 iunie 2000 am primit titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Piteşti.

Din anul 2002 sunt membru de onoare al Societăţii Profesorilor de Muzică şi Desen din România şi vicepreşedinte pe ţară al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român.

Am publicat următoarele cărţi:

Istoria sfintelor mănăstiri Cernica şi Căldăruşani, lucrare diortosită şi transliterată; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988

Bucuria lecturii, Editura Dacia, 1989

Bucuria lecturii, Ediţia a doua, Editura Dacia, 2000

Pace şi bucurie cu Brâncuşi, editura Dacia, 2001 (ediţii în limbile română, engleză şi franceză)

Întrebări profane, lămuriri duhovniceşti, Întrebări cu Prea Sfinţitul Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2001

Frumuseţea lumii văzute, editura Dacia, 2002

Brâncuşi şi Psalmul creaţiei (română, italiană, franceză şi engleză), editura Anastasia, 2003

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare între Cer şi genune, Editura Eikon, Cluj, 2004

Albinele fac politică, Editura Dacpress, 2004

Patriarhul biblic (română, italiană şi engleză), Editura Episcopiei Argeşului şi Muscelului, 2005

Gurie Grosu, Jurnalul unui Mitropolit, Editura Dacpress, 2005

Traista cu stele, Editura Episcopiei Argeşului şi Muscelului, 2005

Veşnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, 2006

Biserica Neamului în pumnii tiranului, Editura Dacpress, 2006

Să ne salvăm de la un nou holocaust asupra libertăţilor românilor, Editura Dacpress, 2006

Fereastra lui Iorga, Editura Episcopiei Argeşului şi Muscelului, 2007

Mersul printre stele, Editura Episcopiei Argeşului şi Muscelului, 2007

În curs de apariţie:

Adevăratul Cioran

Un bob de înţelepciune

Portrete

 

Am coordonat în numele Eparhiei Argeşului şi Muscelului editarea primei ediţii a operei integrale a Patriarhului Iustin Moisescu din care au apărut în decursul anului 2003, la editura Anastasia, următoarele cărţi:

Ierarhia bisericească în epoca apostolică

Evagrie din Pont

Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom

Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena

Dosoftei Mitropolitul şi alte scrieri

Hr. Andruţos – Simbolica

Omilii arhiereşti

Cuvântări ecumenice

Am publicat studii, interviuri, recenzii şi articole în reviste bisericeşti şi publicaţii laice: Telegraful Român, Luceafărul, Almanahul Vestitorul, Almanah estival Luceafărul, Steaua, Tribuna României, Familia, Scânteia tineretului. Supliment literar artistic, Romanian Orthodox Church News, Îndrumător Pastoral (Episcopia Râmnicului şi Argeşului), Argeş, Biserica Ortodoxă Română, Magazin Istoric, Ortodoxia, Tomis, Astra, Manuscriptum, Secolul XX, Îndrumător Bisericesc (Episcopia Râmnicului şi Argeşului), Convorbiri literare, Amfiteatru, Cronica Fundaţiilor, Lumină Lină, Păstorul Ortodox, Iisus Biruitorul, Societatea Argeşeană, Lumina, Evenimentul Zilei, Viitorul, Argeş expres, Curierul zilei, Ziarul de Azi, Muscelul, Jurnalul de Argeş, Impact.

Din anul 2001, pentru nevoile spirituale ale clerului şi credincioşilor Eparhiei argeşului şi Muscelului am înfiinţat Săptămânalul de informare bisericească, teologie şi spiritualitate al Episcopiei Argeşului şi Muscelului Argeşul Ortodox şi publicaţiile Lumină lină şi Păstorul Ortodox, serie nouă.

Din anul 2006 am fost ales membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Totodată, în ultimii ani de episcopat, am elaborat pastorale de Sfintele Sărbători care au fost trimise preoţilor şi credincioşilor păstoriţi.

În decursul timpului, am făcut diverse călătorii în străinătate pentru documentare.

Calinic

Episcop al Argeşului şi Muscelului

Aurel Sibiceanu s-a născut într-o frumoasă zi de vară – 1 iunie 1955. Copilăria şi-o petrece în mai multe locuri din România, funcţie de capriciile politice ale vremii, care se răsfrângeau asupra părinţilor săi. Sunt ani de pribegie involuntară prin zona Câmpulungului de Muscel, prin mai multe locuri din Dobrogea - Hârşova, Saraiu, Ghindăreşti, Ciobanu -, reveniri în Argeş, iar plecări de aici. O foarte mare parte a copilăriei şi-o petrece la bunica sa, Ana Samur, de la care învaţă multe. Printre aceste învăţături putem enumera persiflarea unui real neprietenos, trăirea bucuriilor simple, apropierea de minunile naturii şi, nu în ultimul rând, apropierea de carte ca de o lume alternativă a omului. Atunci i se naşte pasiunea pentru citit şi dorinţa de a scrie Tot de la bunica sa mai învaţă să depăşească, şi cu ajutorul umorului sănătos, anii grei, de suspiciune şi teroare politică.

La vârsta de 15 ani, Aurel Sibiceanu se trezeşte în mijlocul vieţii de oraş. Oraşul îl sperie, oarecum, percepându-l, la început, ca fiind neprietenos, închizător de orizonturi. Numai lectura şi întâlnirea cu delicatul dascăl şi poet Ion Cincă reuşesc să-i uşureze adaptarea la urbe. Distinsul şi exigentul poet Ion Cincă îl introduce în lumea cenaclului.

Se cuvine să amintim că un mare rol în viaţa şi evoluţia literară a lui A. Sibiceanu a avut şi poetul Virgil Diaconu, de care este legat cu o prietenie de aproape 35 de ani.

Tot în acei ani de formare, descoperă boema piteşteană, alcătuită din minunaţi oameni de cultură. Boema este trăită intens. Lectura, exerciţiile spirituale şi libaţiile bahice se întrepătrund şi au ca finalitate creaţii minunate, de literatură, pictură şi actorie. Boema produce şi evenimente mai mult decât supărătoare pentru conformiştii şi susţinătorii regimului comunist. Nu puţine sunt şi întâmplările picante, farsele de mare clasă. Din păcate, grosul acestei boeme s-a strămutat în Lumea de Dincolo, lăsându-i poetului un ciudat sentiment de zădărnicie şi neputinţă, mai ales în anii de pe urmă, în care locul dictaturii politice a fost ocupat copios de dictatura economică.

Trăim o vreme strepezită, în care prietenia parcă a devenit un rudiment, o slăbiciune mortală, în care comuniunea umană este în curs de dezintegrare. Omul ultimelor două decenii trăieşte o singurătate ne-iniţiatică, se cheltuieşte pe nimicuri, este, la rândul lui cheltuit de alţii fără nici un câştig pentru umanitate.


***

În anul 1977, Aurel Sibiceanu publică volumul de poeme Aflările. În 1979 tipăreşte cartea Ziua Cuvântului. Aceasta este urmată, la distanţă de opt ani, de Cartea Făpturii. Cu toată deschiderea oferită de Evenimentele Ceţoase din Decembrie 1989, pomenitul autor mai reuşeşte să publice o carte abia în 2001 – Cartea Făpturii, ediţie completă. În cartea de faţă, Priveliştile Scribului, cetitorul are în faţă ultima carte scrisă de autor înainte de 1989. Dacă realul şi norocul nu vor fi tot atâta de capricioase, Aurel Sibiceanu mai are de dat publicităţii şi din truda sa post-decembristă.

După 1989, a scris, şi mai scrie sporadic, în mai multe ziare şi periodice, cu mâhnirea că presa nu poate decât să identifice nişte neajunsuri ale corpului social-politic-economic, nicicum să le schimbe. Rolul acesta, de schimbare, îi revine clasei politice, din păcate, imatură, îndoielnică şi alunecoasă, păguboasă chiar, mai ales pentru viitorul acestei naţii.

****

Aurel Sibiceanu, ca orice om, a fost şi în situaţii limită, în neajunsuri, a fost bolnav, singur, disperat. S-au găsit, totuşi, oameni care să-i ofere sprijin. Prietenii, familia. A trecut şi prin momente-cheie, aproape de ne-depăşit. Dar omul nu este singur. Se cade să pomenim că în astfel de momente a primit sprijin de la minunaţii oameni care sunt: Bogdan Ezechil, vechi prieten şi autorul a două minunate cărţi apărute, şi a altora in curs de apariţie, Nicolae Folea, John Brănescu, Liviu Bănică, dr. Marian Iacob, Emanuel Marinescu, Vernel Crăciunescu şi Domnul Relu, în cafeneaua căruia se mai strâng şi iubitori de carte şi duh. În momente de foarte mare cumpănă la avut aproape pe fratele său Geoge IACOB. Autorul le aduce mulţumire pe această cale.

***

Dincolo de toate neajunsurile omeneşti, de bucuria dată de creaţie şi lectură, A. Sibiceanu cunoaşte şi alte bucurii, menite să-i cumpănească mai cumsecade viaţa – este tată şi bunic.

***

…Toate au fost şi sunt posibile pentru că Cel de Sus Este în Preajmă şi Este Milostiv. Fie-I Numele Lăudat!



 








S-a născut la 19 octombrie 1952, în satul Cârciu, comuna Văgiuleşti, judeţul Gorj.Are un frate şi două surori. Mircea şi Sofia sunt gemeni. A absolvit Liceul teoretic „Traian Doda” din Caransebeş. A debutat cu poezie, în ziarul judeţean „Flamura” din Caraş-Severin. În primii doi ani de liceu a fost coleg – de internat - cu poetul Octavian Doclin. A făcut armata la grăniceri . În l978 a absolvit cursurile ( la zi) ale Facultăţii de Filologie a Universităţii din Timişoara, secţia Română- Latină. Vreme de doi ani ( 1976-1078) a fost preşedintele Cenaclului literar „Pavel Dan” al Centrului Universitar Timişoara.A fost prieten la cataramă cu poetul Ion Monoran ( cel care a aprins scânteia Revoluţiei, oprind tramvaiele, în Piaţa Maria). Împreună cu Ion Monoran şi Adrian Derlea a întemeiat, în cadrul opzecismului încă incipient pe atunci, o efemeră mişcare literară numită „ Monodersilism”. Deşi a terminat Facultatea cu media 9,30, a fost repartizat ca profesor – dată fiind criza de posturi mediul urban - în localitatea Independenţa, Judeţul Călăraşi. În l982, pe cînd era profesor aici, i-a apărut volumul de debut Obrazul celălalt al Lunii ( în urma câştigării concursului de debut organizat de Editura „Albatros”) În aceeasşi zonă făceau naveta - de la Bucureşti – poeţii Matei Vişniec şi Mariana Marin. Spre a se muta în Argeş ( de unde era soţia sa ) , Mircea Bârsilă a fost nevoit să-şi caute, în 1985, o slujbă care nu avea nici o tangenţă cu învăţământul . Mai exact, cei din conducerea Inspectoratului de Învăţământ Argeş i-au spus că nu-i poate primi în sistemul judeţean al învăţămîntului pe amândoi : şi pe el , şi pe soţia sa. Aşa a ajuns Mircea Bârsilâ în funcţia de Şef al Inspectoratului Piteşti al Uniunii Compozitorilor din Romania, o funcţie bănoasă, dar care implica faptul că în cartea sa de muncă apăreau cuvintele : lucrător gestionar”. Din 1991, a fost , vreme de doi ani, director al Casei de Cultură din Curtea de Argeş. Alte slujbe: redactor la revista „Calende”, secretar literar al Teatrului „Al.Davila”. A obţinut Doctoratul în Literatură, în anul 2000. În prezent este Profesor universitar dr. la Facultatea de Litere a Universităţii Piteşti , unde a susţinut încă din 1994 cursuri şi seminarii. Are un copil eminent (Claudiu), care este student la Medicină. Mircea Bârsilă nu a fost membru al P.C.R şi nici informator.


Cărţi publicate :

Obrazul celălalt al Lunii, Ed. Albatros, Bucureşti, l982 ;

Argint galben, Ed. Albatros, Bucureşti, l988;

Scutul lui Perseu, Ed. Vlasie, Piteşti, 1993;

Fecioara divină şi cerbul, Ed. Calende, Piteşti, l994;

O linie aproape neagră, Ed AMB, Bucureşti,2000;

Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2001,

Lecturi, Ed. Calende, Piteşti,3001;

Acordeonul soarelui, Ed. Paralela 45, Piteşti,2001;

Anotimpurile unui cătun, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2003;

Introducere în poetica lui Nichita Stănescu, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2006;

Poeţi contemporani. Generaţia 80 (I), Ed. Paralela 45, Piteşti, 2006;

Vârsta de fier „ în viziunea lirică a lui Al. Philippide, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2007.


Premii .

2004 : Premiul Flialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din Romania, pentru e Anotimpurilunui cătun ; carte nominalizată la Premiile ASPRO şi ale Uniunii Scriitorilor.

2001:

Premiul Asociaţiei Bucureşti a Uniunii Scriitorilor din România, pentru O linie aproape neagră. Premiul „Cea mai bună carte de poezia a anului „ pentru aceeaşi carte, la Festivalul Naţional de Literatură „Poesis” , Satu Mare . Respectiva carte a fost nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor.

2002 :„Premiul pentru eseu ” ( Fecioara divină şi cerbul) la Festivalul „Al. Odobescu”, Călăraşi.

Marele Premiu la „Atelierul Naţional de Poezie”, Târgu Jiu, ediţia a VI-a.

1989 : Premiul revistei „Argeş” pentru Argint galben

1980 : Premiul I la Festivalul Naţional al Cenaclurilor Lirerare organizat de Uniunea Scriitorilor, Focşani;

1078 : Premiul I , la secţia Poezie, Festivalul Naţional al Artei Studenţeşti, Craiova.

 

Antologii : Este prezent în antologia poeziei româneşti postbelice apărută, în limba germană, la Berlin, în 1999, cu titlul Serpentine periculoase şi în antologia de poezie română contemporană Grădina, apărută în limba sârbă, la Belgrad, în 2006, Antologia poeţilor tinerii, Ed. Muzeului Literaturii Române, 2005, realizată de Laurenţiu Ulici Zone. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 – ’90, Ed. Marineasa, 1997 , Fluturi, păsări, cai, antologie realizată de Petre Stoica , Bucureşti 1983, Zoocalomnii, de Aristide N. Popescu, Ed. Albatros, 1985, Cântecul patriei, Ed. Albatros, 1986.

 

Traduceri:

Poeme traduse în limbile germană, sârbă, franceză, engleză şi italiană


Referinţe critice în volume ( eseuri, dicţionare, istorii literare ) :

Alex Ştefănescu, Istoria literaturii Române 1941- 2000 Ed. Maşina de scris, Bucureşti, 2005; Gheorghe Grigurcu, Poezie româneasă contemporană, vol I , Ed revistei „Convorbiri literare”, Iaşi,2000; Radu G. Ţeposu, Istoria întunecatului şi grotescului deceniu literar nouă, Ed. Eminescu, Laurenţiu Ulici, Prima verba, IV, Ed. Muzeului Literaturii Române 2004 Bucureşti, 1993: Dicţionarul General al Literaturii române editat de Academia Română, vol .I, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004; Aurtel Sasu, Dicţionarul biografic al literaturii române, voil I. Ed. Paealela 45, Piteşti, 2006; Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii 80 – 90, vol .I, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2000: Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Ed Dacia, Cluj-Napoca,2002: Gheorghe Mocuţa, Sistemul modei optzeciste, Ed, Cartea Românească, Bucureşti, 2005:. Dumitru Chioaru, Developări în perspectivă, Ed. Cartea Românească, 2005, LaurenţIU Ulici, Prima verba (IV). Ed. MuzeUului Literaturii române, Bucureşti,2004 ; Geo Vasile, Poezia română între milenii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Constantin Stan, Viaţa ca literatură, Ed. Pro, Bucureşti, 2001; Paul Aretzu, Viziuni critice, Ed. Ramuri, Craiova, 2005; Radu Voinescu, Printre primejdiile criticii, Ed. Pontica, Constanţa, 2004;, Nicolae Diaconu, În voia literaturii, Ed. Fundaţiei „ Constantin Brâncuşţi”, Tg. Jiu, 2000,George Vulturescu, Cronicar pe frontiera Poesis, Princeps Edit, Iaşi, 2006 Florea Firan, Profiluri şi structuri literare, Ed. Scrisul românesc, Craiova 2003.

 

Au scris favorabil despre cărţile sale : Alex Ştefănescu, Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Dan Cristea, Laurenţiu Ulici, Cornel Ungureanu, Constatin Hârlav, Valentin F. Mihăescu, Constanţa Buzea, George Alboiu, Adrian Păunescu, Al. Piru, Al. Cistelecan, Mircea Mihăieş, Nicolae Oprea, Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Gheorghe Mocuţa, Nicolae Coande, Alexandru Condeescu, Marian Drăghici, Niculina Oprea, Nicolae Diaconu, Radu Voinescu, Geo Vasile, Lazăr Popescu, Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Tudor Creţu, Bucur Demetrian, G. Vancu, Lucian Scurtu, Octavian Soviany, Daniel Vighi, Marin Ioniţă, Ion Popescu- Brădiceni şi alţii .


Au scris nefavorabil ( tendenţios, urât): Adina Diniţoiu şi Ştefania Ciurea.

 

Privirea criticii literare

Fragmente

„ Poetul şi-a găsit identitatea lirică încă de la prima lui carte şi a rămas în continuare el însuşi, cu o consecvenţă numai aparent contrazisă de mişcarea de flux şi reflux a inspiraţiei. Volumele sale au o impresionantă unitate stilistică şi formează un tot, fără să sufere de manierism. Cele mai multe dintre poeme sunt descrieri ale unor peisaje rustice şi aduc aminte prin concreteţe, prin crearea unei admosfere lirice încă de la primele versuri de priveliştile lui Fundoianu. Aceleaşi poeme însă îi pot evoca unui critic literar jocul de limpezimi din poezia lui Blaga, întrucât peisajele descrise lasă să se vadă prin ele, ca şi cum ar fi radiografiate de sensibilitatea mistică a poetului. Combinaţia de realism şi spirit vizionar, de pictură (terestră) şi muzică (celestă) conferă o ireductibilă originaliltate poeziei lui Mircea Bârsilă”.

Alex Ştefănescu, Istoria literaturii române contemporane, 1941- 2000, Ed. Maşina de Scris, Bucureşti, 2005

 

„ Cu o intuiţie sigură a echilibrului dintre monoptonie şi tensiune, cu o ştiinţă naturală ( dar, în realitate, de mare rafinament ) a proiectării misterului,niciodată devenit straniu, în orizontul rustic, poetul acvesta întrevede printre detaliile concrete ale vieţii şi identitatzea mistică a lumii, şi perspectiva trecerii.Neclare, imprecise, echivoce, semnele pe care le citeşte poetul în lume transfigurează, în reaitate, propriul declin, o existenţă devenită ,,ostilă”, ,,ştearsă”,nu altceva decât ,, o linie aproape neagră”. O candoare mitică face ca poemele să fie în cele din jurmă nişte imnuri agonice închinate mamei, iubitei, nopţii, toate aceste ipostaze ale mamei universale, moartea. Aligiozitatea instinctivă şi subconştientă a poetului percepe ritualic semnele care relevă comunicarea tainică dintre faptele lumii şi tocmai de aceea, dintr-o perspectivă aproape panteistă, tonul vag ironic,de rugăciune ori de caldă interogaţie sceptică, ascunde o tristeţe metafizică.

Există în această poezie care mizează din plin pe sugestia generată de numirea lucrurilor mărunte, un întreg imaginar al trecerii, care nu se asociază nici vreunei solemnităţi recio,protocolare sau colocviale, nici angoasei teribile, ori sfăşierii damnate. Tnul fastuos, de care a vorbit critica literară, nu se asociază nicicând vreunei unde de idilism ori de teatralitate şi nu înseamnă solemnitate rece, ci un mod de situare în lume. Tensiunea acestei poezii se instituie tocmai din suprapunerea dintre ,,un imaginar protector „ şi o nelinişte a tenebrelor pe care o emană lucrurile înseşi. Trandafirul, noroaiele, hăţişurile, luminile slabe ale felinarelor,,umbrele,tufiţurile,sălbăticiunile, sau tufişurile, toate acestea fac parte dintr-o complecxă ţsătură rural-evocatoare, care funcţionează ca un ,, cal al aheilor” pentru ,,tristele iluminări” ( ....). De fapt citeeşti poezia aceasta cu sentimentul pătrunderii într-un tărâm care nu poate fi perceput decît dintr-o persopectivă mitică şi aurorală „

Mircea A. Diaconu, ,,Convorbiri literare „ nr 7, 2001

Ceea ce se remarcă imediat în versurile lui Mircea Bârsilă este capacitatea de a înregistra materialitatea lumii, în diversitatea ei inepuizabilă, dar nu oricum, nu printr-o simplă enumerare frenetică, cum procedează de obicei poeţii în tinereţe, ci printr-o intelectualizare a observaţiei. Sub raza privirii poetului peisajul devine străveziu sau luminiscent, ca un corp în timpul radiografierii. Rareori frenezia simţurilor s-a mai asociat cu o asemenea putere de spiritualizare. Argint galben va fi o carte de referinţă în poezia noastră de astăzi.

 

Alex. Ştefănescu,

SLAST, 1985 şi coperta a parta a volumlui Argint galben.

„Din lectura cărţii Argint galben este evident un lucru esenţial: Bârsilă continuă experienţa poetică a anilor 1960- 1970 şi-i demonstrează, de la o înăţime maximă, vitalitatea. Poezia lui ne aminteşte de un fenomen pe care, din zece în zece ani, ne facem că-l uităm: apariţia unui poet de excepţie are darul să modifice un peisaj literar constituit.”

George Alboiu, Luceafărul, 1989

„Între cele câteva cărţi de poezie tânără cu totul remarcabile şi impunându-se, în ultimii ani, cu o irepresibilă vigoare, într-un peisaj din păcate deconcertant, suprasaturat de mediocritate, iată una despre care aş dori să se scrie cu toată atenţia pe care o merită. (...). Toate poemele cărţii fac dovada unui admirabil har comunicativ, al unei puteri aparte de a transfigura, de a conduce insuportabilul către ultima sa consecinţă. Toate poemele poartă în ele splendoarea tristeţii asumate, înţelese, mărturisite. Ele rabdă să spună totul, cu o cutremurătoare simplitate, eficienţă, nobleţe, despre fiinţa noastră fără sfârşit. Argint galben este cartea unei singure întâmplări, a celei mai vaste întâmplări, care este viaţa” (...).

Constanţa Buzea, Amfiteatru, 1989

„Dincolo de un sarcasm şi de un cinism mai degrabă al retoricii decât al existenţei se întrevede o sensibilitate ultragiată. Tentativa de a suprima rigoarea scenariului anamnetic conduce la crearea unui plan paralel, în care proiecţiile lumii arhaice au pătruns în vidul amintirii, devenind, aşadar, imagini şi cuvinte. Familiaritatea cu practicile magice şi ritualuri arhaice formează un cerc hermeneutic care transformă poemul într-o interpretare şi ilustrare a unei mitologii a senzualităţii dezlănţuite”.

Mircea Mihăieş, Orizont, 1989

„Jumătate din viaţa tăinuită a poemelor lui Mircea Bârsilă se desfăşoară sublunar sau subteran, clocotind de energii ascunse sau ajunse pe punctul de a face implozie din cauza presiunii exercitate de memoria afectivă.

Acesta este obrazul celălalt al poeziei care intră în rezonanţă cu acel paysage d’ame pe al cărui efect mizează de obicei poetul; este în acelaşi timp simbolul central al germinaţii oarbe, al senzualităţii nereţinute, al bărăganului selenar, al tablourilor austere, al duhului şerpesc din primul volum (Obrazul celălalt al lunii, Albatros, 1982), al zestrei materne sau al cântăririi seminţelor din Argint galben ( Albatros, 1988), dar şi al unduirilor tot mai elegiace ce susţin mitografia structurilor antropologice din universul poetic al recentului volum. E de mirare cât de puţin circulă numele lui Mircea Bârsilă în gura colegilor de generaţie chiar dacă până acum criticii i-au consemnat corect căutările”.

Gheorghe Mocuţa, Sistemul poziei optezeciste, Ed C.R. 2005

„De la expresioniştii rurali importanţi ai generaţiei *60 (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe Pituţ) n-am mai întâlnit, în poezia românească, versuri mai substanţiale, ţâşnite direct din izvorul tainei poporane, decât cele semnate de Mircea Bârsilă.”

Gheorghe Grigurcu, Poezia română contemporană, Vol. I, Ed. Revistei Convorbiri literare 2000 , 1995

 „Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relaţia cu universul este una predominant erotică, precum o proiecţie a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiileor, se reîntorc, reverberând asupra subiectului emitent. Femeia e resimţită ca o plăsmuire telurică după cum pământul roditor însuşi nu e decât o femeie famuloasă, Geia (...).

Din suprapunerea peisajelor cu simţământul erotic – raporul nupţial dintre cer şi pământ este mult grăitor- ţâşneşte un asemenea entuziasm auroral”.

Gheorghe Grigurcu, România literară, 2001.

„Poezia, în viziunea lui Mircea Bârsilă, este un tainic amestec de durere şi exaltare care are misiunea de a înnobila realitatea cu imagini sacre, oculte, cereşti (p. 61). Ceea ce rezultă este o poezie care mitologizează elementele, lumea fenomenală sau secvenţele temporale şi deopotrivă supradimensionează, în înţelesul de suprarealitate, înfăţişările cotidianului.(...) Zeităţi şi făpturi mitologice se amestecă în realitate şi o transfigurează, viaţa secretă a lucrurilor, pe de altă parte, se înalţă spre cerul zeilor sau spre bolta lui Dumnezeu. (...). Aceste poeme, cu versuri lungi, fastuoase, în care metafora dă naştere la lanţuri metaforice, şi care amintesc pe alocuri de istoriile lui Gellu Naum, îmbină fericit arhaicul rural cu sacrul creştin, mitologia clasică, greco-romană, cu superstiţia şi alchimia, exprimarea ironic-duioasă cu imaginarul solitudinar suprarealist, totul într-o textură densă şi sugestivă ce cântă, în fond, lumea ca univers real şi nu mai puţin misterios. Această lume este una de concentrări şi depuneri, de încrengături şi refracţii.”

Dan Cristea, Luceafărul, 1995

„ Mircea Bârsilă desacralizează doar până la un punct lumea satului. Mai bine zis, desacralizează imaginea consacrată de o tradiţie poetică, ale cărei ecouri au răzbătut până mai încoace, până la Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe. Viziunea domoală, sămănătoristă, sau cea aspră până la atrocitate, expresionistă, sunt pulverizate, mitul rămânând însă, spuneam, intact”.

Daniel Dimitriu, Convorbiri literare, 1989.

„ Mircea Bârsilă face parte din familia ,, sentimentalilor rafinaţi ” , cum îl clasifică – parţial adecvat – Radu G. Ţeposu în istoria literară a generaţiei (...). El adoptă, în fond, linia clasicizantă a lirismului abstract, redescoperind în mitologia antică şi în mithosul auitohton resorturile intime ale creaţiei. In sensul acesta, l-aş considera ca un neo-parnasian obseda de ideea pwerfecţiunii, dar fără a respecta normele clasice ale artei pure. Întrucât se vădeşte un constructor exersat de universuri, un explorator asiduu al fondului arhaic, în ipostaza mitografului şi liricului expresionist.Nostalgia spaţiului originar se traduce printr-o serie de imagini bucolic pastelate, îngemănate cu viziuni hipnografice uşor tenebroase. Percepţia alienării prin ruperea de matcă creează în lirica lui Mircea Bârsilă o mare tensiune poetică pe tema eşecului, derivând în negaţie şi disperare lucid controlate

Nicolae Oprea, Timpul lecturii. Selecţie de cronicar,,2002

„Mircea Bârsilă scrie o poezie ca un curs de apa adâncă, de amplă respiraţie şi temerară imagistică: ţipetele de sabine în clipa răpirii/ ale întâielor raze de soare, vitală: „Primăvara cu toate robinetele deschise/ de parcă nu ar mai fi fost/ de o mie de ani primăvară”, şi în acelaşi timp reflexivă, meditativă, uneori profund melancolică, melancolia trecerii, a extincţiei inevitabile: „îmi miroase viaţa / la fel ca lutul sub roata olarului/ când vasul este spre terminare”, grea de materialitate ca „ pietroiul cât căpăţâna de vacă” legat de un capăt al cumpenei şi totodată subtil intelectualizată prin simboluri: oul, oglinda, corabia, şarpele, vulturul...”

Valeriu Cristea, România literară, 1989

„Deşi discursivă şi cultivând, în spiritul primului val optzecist, notaţia prozaică şi descripţia acumulativă, poezia aceasta tinde să impună o mitologie a câmpiei prin heraldica ei, funcţia simbolică a însemnelor proprii, vegetale sau animale, obiecte sau fenomene (dropia, porumbul, vitele, miriştea, seceta etc.), relevându-se, de regulă, în viziuni grele, apăsătoare, neguroasă sau în confesiuni ce urmăresc reconstituirea unei identităţi pierdute în orizontul unei vârste pe care doar memoria o mai păstrează”.

Laurenţiu Ulici, Contemporanul, 1989

„Materialitatea versurilor, remarcată în primul rând de Alex Ştefănescu, are fluiditate şi transparenţă şi e acţionată într-o manieră electrică, poemele fiind adesea antrenate într-un vertij imaginar pe care retorica îl însoţeşte nu numai fără poticneli, ci şi cu vădită voluptate. Tăietura lor nu e atât de vehementă, Mircea Bârsilă etalând un simţ aparte al apocalipticului şi promovând imaginarul la modul catastrofic. Subtilităţile şi nuanţele îşi pierd delicateţea în limbajul său frust şi imperativ, explodând ca nişte evenimente şi ţinând nervul poetic într-o continuă flamă.”

Al. Cistelecan, Vatra, 1989.

„Mircea Bârsilă este un remarcabil poet al începuturilor, al vieţii care palpită în strălucirea soarelui şi plânsul prigoriilor, în zborul păsărilor sau în mişcarea tandră a şopârlei. Lumea reclădită prin cuvânt comunică stări afective într-un limbaj al invocaţiei imnice, al odei anotimpului solar. În lumea în care poetul descifrează limba păsărilor, zeii şi-au întors faţa către oameni, iar inocenţa mitului poate să vestească un nou început”.

Bucur Demetrian, Ramuri, 2001

„ O linie aproape neagră este o carte remarcabilă, una din cele mai semnificative apariţii din ultimul deceniu, senină, disperată, maiestuaoasă, atât de departe de violenţa tinichelelor ce se agită azi în câmpul poeziei: „Trist, foarte tris, t mai vechi decât mine tristeţile mele/ şi decât punctul în care memoria noastră – a celor vii- / se uneşte cu memoria îngreunată de ploaie a lemnelor./ Nu mai lipsesc decât vânătorii: nişte vânători/ în haine cernite- în robe – veniţi, călare, de departe/ printre liliecii din peşteri. Halucinaţii. Exagerări/ ”.

Constantin Stan, Viaţa ca literatură, 2001

Uniunea Scriitorilor Pitesti © 2015 Toate drepturile rezervate

We use cookies to improve our website. Cookies used for the essential operation of this site have already been set. For more information visit our Cookie policy. I accept cookies from this site. Agree