BIO-BIBLIOGRAFIE

Aurel Sibiceanu s-a născut într-o frumoasă zi de vară – 1 iunie 1955. Copilăria şi-o petrece în mai multe locuri din România, funcţie de capriciile politice ale vremii, care se răsfrângeau asupra părinţilor săi. Sunt ani de pribegie involuntară prin zona Câmpulungului de Muscel, prin mai multe locuri din Dobrogea - Hârşova, Saraiu, Ghindăreşti, Ciobanu -, reveniri în Argeş, iar plecări de aici. O foarte mare parte a copilăriei şi-o petrece la bunica sa, Ana Samur, de la care învaţă multe. Printre aceste învăţături putem enumera persiflarea unui real neprietenos, trăirea bucuriilor simple, apropierea de minunile naturii şi, nu în ultimul rând, apropierea de carte ca de o lume alternativă a omului. Atunci i se naşte pasiunea pentru citit şi dorinţa de a scrie Tot de la bunica sa mai învaţă să depăşească, şi cu ajutorul umorului sănătos, anii grei, de suspiciune şi teroare politică.

La vârsta de 15 ani, Aurel Sibiceanu se trezeşte în mijlocul vieţii de oraş. Oraşul îl sperie, oarecum, percepându-l, la început, ca fiind neprietenos, închizător de orizonturi. Numai lectura şi întâlnirea cu delicatul dascăl şi poet Ion Cincă reuşesc să-i uşureze adaptarea la urbe. Distinsul şi exigentul poet Ion Cincă îl introduce în lumea cenaclului.

Se cuvine să amintim că un mare rol în viaţa şi evoluţia literară a lui A. Sibiceanu a avut şi poetul Virgil Diaconu, de care este legat cu o prietenie de aproape 35 de ani.

Tot în acei ani de formare, descoperă boema piteşteană, alcătuită din minunaţi oameni de cultură. Boema este trăită intens. Lectura, exerciţiile spirituale şi libaţiile bahice se întrepătrund şi au ca finalitate creaţii minunate, de literatură, pictură şi actorie. Boema produce şi evenimente mai mult decât supărătoare pentru conformiştii şi susţinătorii regimului comunist. Nu puţine sunt şi întâmplările picante, farsele de mare clasă. Din păcate, grosul acestei boeme s-a strămutat în Lumea de Dincolo, lăsându-i poetului un ciudat sentiment de zădărnicie şi neputinţă, mai ales în anii de pe urmă, în care locul dictaturii politice a fost ocupat copios de dictatura economică.

Trăim o vreme strepezită, în care prietenia parcă a devenit un rudiment, o slăbiciune mortală, în care comuniunea umană este în curs de dezintegrare. Omul ultimelor două decenii trăieşte o singurătate ne-iniţiatică, se cheltuieşte pe nimicuri, este, la rândul lui cheltuit de alţii fără nici un câştig pentru umanitate.


***

În anul 1977, Aurel Sibiceanu publică volumul de poeme Aflările. În 1979 tipăreşte cartea Ziua Cuvântului. Aceasta este urmată, la distanţă de opt ani, de Cartea Făpturii. Cu toată deschiderea oferită de Evenimentele Ceţoase din Decembrie 1989, pomenitul autor mai reuşeşte să publice o carte abia în 2001 – Cartea Făpturii, ediţie completă. În cartea de faţă, Priveliştile Scribului, cetitorul are în faţă ultima carte scrisă de autor înainte de 1989. Dacă realul şi norocul nu vor fi tot atâta de capricioase, Aurel Sibiceanu mai are de dat publicităţii şi din truda sa post-decembristă.

După 1989, a scris, şi mai scrie sporadic, în mai multe ziare şi periodice, cu mâhnirea că presa nu poate decât să identifice nişte neajunsuri ale corpului social-politic-economic, nicicum să le schimbe. Rolul acesta, de schimbare, îi revine clasei politice, din păcate, imatură, îndoielnică şi alunecoasă, păguboasă chiar, mai ales pentru viitorul acestei naţii.

****

Aurel Sibiceanu, ca orice om, a fost şi în situaţii limită, în neajunsuri, a fost bolnav, singur, disperat. S-au găsit, totuşi, oameni care să-i ofere sprijin. Prietenii, familia. A trecut şi prin momente-cheie, aproape de ne-depăşit. Dar omul nu este singur. Se cade să pomenim că în astfel de momente a primit sprijin de la minunaţii oameni care sunt: Bogdan Ezechil, vechi prieten şi autorul a două minunate cărţi apărute, şi a altora in curs de apariţie, Nicolae Folea, John Brănescu, Liviu Bănică, dr. Marian Iacob, Emanuel Marinescu, Vernel Crăciunescu şi Domnul Relu, în cafeneaua căruia se mai strâng şi iubitori de carte şi duh. În momente de foarte mare cumpănă la avut aproape pe fratele său Geoge IACOB. Autorul le aduce mulţumire pe această cale.

***

Dincolo de toate neajunsurile omeneşti, de bucuria dată de creaţie şi lectură, A. Sibiceanu cunoaşte şi alte bucurii, menite să-i cumpănească mai cumsecade viaţa – este tată şi bunic.

***

…Toate au fost şi sunt posibile pentru că Cel de Sus Este în Preajmă şi Este Milostiv. Fie-I Numele Lăudat!



 








Uniunea Scriitorilor Pitesti © 2015 Toate drepturile rezervate

We use cookies to improve our website. Cookies used for the essential operation of this site have already been set. For more information visit our Cookie policy. I accept cookies from this site. Agree