×

Warning

JUser: :_load: Unable to load user with ID: 558

Categories 1 Layout

Numele şi prenumele: Constantinescu S. Amalia Elena

 

Data şi locul naşterii: 25 iulie 1975, Piteşti.

 

Studii:

1982 – 1990 – Şcoala Generală Nr. 10 – „Marin Preda” – Piteşti;

1990 – 1994 – Liceul Teoretic „Ion Barbu” din Piteşti;

1995 – 1999 – Facultatea de Teologie Ortodoxă, Secţia: Teologie – Litere, Universitatea din Piteşti;

1999 – 2003 – Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative, Universitatea din Piteşti;

2001 – 2003 – Masterat în Teologie (Istoria și Filosofia Religiilor), Universitatea din Piteşti;

2004 – Studii de Integrare Europeană – Jean Monet, Universitatea din Piteşti;

2004 – Cursuri de biblioteconomie, CCCD Argeș;

2005 – 2008 – Facultatea de Ştiinţe Socio–Umane, Secţia: Psihologie, Universitatea din Piteşti;

2006 – 2008 – Studii de formare profesională în domeniul psihologiei, în cadrul SPER, Bucureşti;

2009 – 2010 – Studii postuniversitare: Managementul Informării şi Documentării – CFCM – Universitatea din Piteşti;

2010 – 2014 – Doctorand în Filologie cu teza: Ionel Teodoreanu și medelenismul, conduc. şt. prof. univ. dr. Nicolae Oprea – Şcoala Doctorală a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Piteşti;

2015 – Februarie – Doctor în Filologie.

 

Debut în proză:

1992 – Ziarul Tineretul liber, Bucureşti.

 

Debut în poezie:

1993 – Revista Show – Şoc, Bucureşti.

 

Volume publicate:

 

Timpul unei flori (versuri), Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 1995

Comercianţii de cuvinte (versuri), Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 1996

Durere în Paradis (versuri), Editura Paralela 45, Piteşti, 2000

Clipe şi gânduri (publicistică), Editura Tiparg, Geamăna, 2009

Sayuri (versuri), Editura Tipo Moldova, Iași, 2013

 

Volume colective şi cărţi în care a fost menţionată:

 

– Traian Gărduş, Caleidoscop epigramatic, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 2000;

– Marin Ioniță, Roata lumii – romane de buzunar, vol. I, Editura Tiparg, Geamăna, 2000;

– Mircea Meleşteu, Parodii din dragoste, Editura Paralela 45, Piteşti 2000;

– Emil Constantinescu, Timpul dărâmării, timpul zidirii, vol. III – Lumea în care trăim, Cap. I – UNIVERSITATEA CA PATRIE INTELECTUALĂ: PENTRU CA TIMPUL SĂ SUNE A PLIN – Un echilibru al încrederii și al speranței, Editura Universalia, București, 2002;

Almanahul Lumina Divină, Timişoara, 2002;

Cenaclul Liviu Rebreanu la 55 de ani, Volum omagial, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 2004;

Juventiada 3, Antologie de poezie, Editura Juventus, Piteşti, 2007;

Mărire-ntru cele-nalte !, Antologie de poezie, proză şi muzică religioasă, Editura Sieben Publishing, Bucureşti, 2007;

Denisa Popescu, Cele mai frumoase depresii, Editura Tiparg, Piteşti, 2007;

Silvia Petre – Grigore, Fâşii de suflet, Editura Carminis, Piteşti, 2010;

Boris Crăciun, DICŢIONARUL SCRIITORILOR ROMÂNI DE AZI, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2011;

POESYS 15 – ZEI ŞI ZILE ( plurilingv II ) – ANTOLOGIA FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL NOPŢILE DE POEZIE DE LA CURTEA DE ARGEŞ 2011, FUNDAŢIA ŞI ORGANIZAŢIA CULTURALĂ ACADEMIA INTERNAŢIONALE ORIENT – OCIDENT, EDITURA ACADEMIEI INTERNAŢIONALE ORIENT – OCIDENT, IERTARE PENTRU PĂCATUL FIRII – FORGIVING FOR MY INWARD NATURE’S SIN;

Antologiile de poezie „Vama literară”: Al treilea val, a şaptea poartă, a 11 – a poruncă, generaţia aşteptismului, Vol. I, Proiect / supliment al revistei „Vama literară”, Editura Agentpress, Bucureşti, 2012;

Consiliul Judeţean Argeş & Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Fiii Argeşului – Dicţionar de personalităţi – Ediţia a V-a – Cultură, Mass-media, Sport, 4 septembrie 2011, Goleşti, Editura Tiparg, Geamăna, 2012;

Sergiu I. Nicolaescu, Dicționar subiectiv de literatură Argeș, Editura Ordessos, Muzeul Județean Argeș, Pitești, 2012;

Gheorghe Aștileanu, Modele asociative de factură suprarealistă în exercițiul creativ contemporan – Teză de doctorat, Cluj – Napoca, 2012;

Microantologie de poezie urbană contemporană, Editura Ștef, Iași, 2013;

Antologia scriitorilor piteșteni, Editura Tiparg, Piteşti, 2013;

Preot Iconom Stavrofor Nicolae N. Barbu, 150 de predici și cuvântări cu materiale folositoare în alcătuirea acestora. Anexă DVD cu poezii și nuvele în interpretarea autorului – Preot Nicolae N. Barbu și cântări religioase interpretate de prezbitera Aurelia Barbu, Tipărită de S. C. Copy Net Maf S.R.L. București, 2013;

Ion C. Hiru, Neosteniți întru lumină – Musceleni și argeșeni, vol. III, Editura Alfa, Iași, 2014;

Antologie de poezie română contemporană, Anthologie de poésie roumaine contemporaine, Contemporary romanian poetry anthology, Anthologie der heutigen rumänischen dichtung, vol. III, Editura Tipo Moldova, Iași, 2014;

NICOLAE OPREA – 65 Un critic exigent și liber, Editura Tracus Arte, București, 2015.

 

Colaborări şi apariţii în ordine cronologică:

 

Ziarul „Tineretul Liber”, Revista „Show – Şoc”, Revista „Noi”, Revista „Salut”, Suplimentul literar „Săgetătorul”, Suplimentul literar al Ziarului „Curierul Zilei”, Revista studenţească „Cocktail”, Revista „Calende”, Revista „Aripi”, Revista „Argeş” – revistă de cultură, Ziarul „Argeşul”, Ziarul „Dimineaţa”, Suplimentul literar „ABC” al cotidianului independent „Azi”, „Trimbulinzii” – revista tinerilor talentaţi, „Buletin informativ cultural”, „La Timp” – publicaţie de cultură şi informaţie politică, „Almanahul Lumină Divină al Cenaclului Lumină Divină din Timişoara”, „Lumină Divină” – revistă religioasă şi culturală editată de Parohia Timişoara”, „Familia” – revistă de cultură din Oradea, Revista „Satul Natal” – revistă de cultură editată de A.N.I., „Societatea Literară” – supliment de cultură, „Argeşul Ortodox” – săptămânal, teologic, bisericesc şi de atitudine al Episcopiei Argeşului şi Muscelului, „Cotidianul Viitorul”, „Jurnal Artistic Rebreanu” – revistă a Fundaţiei Culturale Liviu Rebreanu Piteşti – Editată de Fundaţia Culturală Liviu Rebreanu Piteşti şi Asociaţia Culturală Prietenii lui Eliade, „AG PE RIME”, „Jurnalul de Priboieni”, „Speranţa”, „Obiectiv argeşean studenţesc”, „Informaţia piteştenilor” – publicaţie lunară, „Ziarul de Argeş”, „Zigzag român-canadian” – primul ziar color pentru românii din Montreal • Quebec, Ontario, Albena (Toronto şi Ottawa, Calgary şi Edmonton), „Cafeneaua literară”, „Amurg sentimental” – Bucureşti, Diverse publicaţii on-line din ţară şi de peste hotare, Revista „Ramuri”, Revista „Vama Literară”, „Cluj – AM.ro”, Revista „Dor de Dor”, Revista „Nomen Artis – Dincolo de tăcere.

 

 

În primii ani ai studenţiei reprezintă Fundaţia Naţională Speranţa – redacţia Publicaţiilor Show Şoc, în calitate de redactor; începând din 10 martie 2006 reprezintă săptămânalul teologic Argeşul Ortodox în calitate de colaborator. Membră şi membră fondatoare a mai multor cenacluri din judeţul Argeş.

 

 

Premii, diplome, distincţii:

 

Premiul I la concursul Triunghiularul de literatură Ion Barbu;

Premiul special al Juriului pentru Creativitate la concursul naţional de poezie;

Premiul special al Juriului la Concursul naţional de Creaţie Literară pentru Tineret Mircea Eliade;

Locul 18 pe ţară din 9000 de participanţi la concursul de poezie „Pepiniera cu genii”;

Diplomă pentru meritul cultural şi Diplomă de Excelenţă, acordate de Centrul Cultural Piteşti şi Clubul AMA;

Diplomă acordată de Fundaţia Culturală Liviu Rebreanu pentru contribuţia la activitatea culturală a Cenaclului Liviu Rebreanu, Piteşti;

Diferite premii şi diplome la sesiunile de comunicării ştiinţifice din cadrul Universităţii Piteşti (în domeniile: literatură română, literatură universală, teologie, pedagogie, drept constituţional, strategii politice şi politici economice, psihologia personalităţii, psihologie clinică şi psihologie experenţială), burse de merit şi de performanţă, participări la coferinţe şi miniworkshop-uri;

Premiul D.J.T. la Concursul Naţional de Poezie „Juventus” 8 martie 2007;

Diplomă acordată de conducerea Liceului Teoretic „Ion Barbu” şi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş pentru participarea la Simpozionul Interjudeţean „Tradiţie – eficienţă – modernizare”, organizat în cadrul Concursului Interjudeţean de Limba Română şi Matematică „Ion Barbu – Dan Barbilian”, ediţia a XVII-a;

Diplomă de Excelenţă, acordată de Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” Argeş la împlinirea a 130 de ani de lectură publică în Municipiul Piteşti, pentru prezenţa constantă, erudită şi activă în spaţiul de creaţie argeşean, precum şi pentru colaborarea permanentă cu instituţia Bibliotecii – 2.09.2010;

Diplomă şi Titlul de Fiică a Argeşului pentru prestigiul moral, social şi civic, cu prilejul Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului, ediţia a V – a 2011, la secţiunea: Cultură, în temeiul hotărârii Consiliului Judeţean Argeş nr. 156 din data de 25.08.2011 – Goleşti, 3 septembrie 2011;

Diplomă de Excelenţă, acordată de conducerea Liceului Teoretic „Ion Barbu” pentru contribuţia adusă la creşterea prestigiului unităţii de învăţământ, cu ocazia aniversării a 40 de ani de la înfiinţarea liceului (1971 – 2011);

Diplomă de Excelenţă, acordată de conducerea Liceului Teoretic „Ion Barbu” pentru contribuţia adusă la creşterea prestigiului unităţii de învăţământ, cu ocazia aniversării a 41 de ani de la înfiinţarea liceului (1971 – 2012);

Diplomă de Excelenţă în Educație și Cercetare, acordată de conducerea Centrului de Cercetări, Resurse și Studii Europene și Asociația Europeană pentru Promovarea Excelenței în Educație și Cercetare (2013);

În cadrul Premiilor Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013: Premiul special al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului pentru volumul Sayuri (27 noiembrie 2014).

 

 

Activitate profesională și științifică:

 

A înfiinţat Cenaclul literar – artistic Timpul unei flori.

 

A scris rubrica de cronică literară Timpul unei flori (găzduită întâi de Revista Argeş şi apoi de suplimentul literar Săgetătorul) şi pe cea cu specific religios Poeţi la ceas de rugăciune în Săptămânalul teologic Argeşul Ortodox (ambele rubrici aparţinându-i în exclusivitate din punctul de vedere al formatului, al ideii şi al structurii).

 

Face parte din colectivul de redacţie al revistei de creaţie literară „Şoaptele Viselor”, Editura şi tipografia Europroduct, 2009.

 

– Cărţile sale au fost trimise în SUA, Canada, Australia şi Belgia pentru comunităţile de români din ţările respective.

 

– În luna iunie 2007 devine membră titulară a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Piteşti.

– Poeziile sale sunt traduse în engleză, franceză şi italiană.

 

– Face parte din juriu în cadrul diverselor concursuri de poezie şi proză.

 

– Participă la numeroase emisiuni TV în cadrul posturilor locale şi naţionale.

 

Participări la sesiuni de comunicări, conferinţe şi colocvii naționale și internaţionale1:

 

– Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: TEOLOGIE – LITERE, secţiunea: PEDAGOGIE, 9 mai 1997, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: LITERE, secţiunea: TEOLOGIE, 23 mai 1998, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: TEOLOGIE – LIMBĂ ROMÂNĂ, secţiunea: TEOLOGIE, 15 mai 1999, PITEŞTI;

– Conferinţa Naţională de Psihologie, 18 – 21 mai 2006, Cluj – Napoca;

– Sesiunea de Referate şi Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti, secţiunea: PSIHOLOGIE, 26 mai 2006, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti „Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umaniste”, secţiunea: PSIHOLOGIE, 18 mai 2007, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti „Studii şi cercetări actuale în ştiinţele socio-umane”, secţiunea: PSIHOLOGIE, 16 – 17 mai 2008, PITEŞTI ;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice pe PRObleme de BIBlioteconomie – PROBIB 9 – 10 aprilie 2009, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice pe PRObleme de BIBlioteconomie – PROBIB 16 – 17 aprilie 2010, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice pe PRObleme de BIBlioteconomie – PROBIB 20 – 21 mai 2011, PITEŞTI;

– Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice pe PRObleme de BIBlioteconomie – PROBIB 18 – 19 mai 2012, PITEŞTI;

– Sesiunea Anuală de Comunicări Ştiinţifice ale Studenţilor, Masteranziilor şi Doctoranziilor 27 aprilie 2012, PITEŞTI;

– International Conference: LANGUAGE AND LITERATURE EUROPERAN LANDMARKS OF IDENTITY 8th – 10th of June, 2012, PITEŞTI;

– 4th Annual International Colloquium: MODERN TRENDS IN COMMUNICATION, EDUCATION AND INTERDISCIPLINARY. CHALLENGES IN TRANSLATOIN AND INTERPRETATION 15th – 16th of June, 2012, BUCUREŞTI;

Proiectul „Oportunităţi de dezvoltare profesională a bibliotecarilor argeşeni” – septembrie – octombrie 2012, organizat de C.C.D. Argeş;

EDITORIAL COORDINATOR: LECTURER SEBASTIAN CHIRIMBU, PHD, MODERN APPROACHES TO… LINGUISTICS, LITERATURE AND CULTURAL STUDIES, 2nd volume, Collection: INTERDISCIPLINARY RESEARCHES IN THE 21st CENTURY, ECKO HOUSE ACADEMIC PUBLISHING, 2012;

5th International Colloquium: PPFIR2012 PAST, PRESENT and FUTURE. Interdisciplinary Researches – a key to the Future European Cultural Space 8th – 10th of October, 2012 Peer Exchange Expertise Workshops 8th – 10th of November, 2012, BUCUREŞTI;

Conferința Internațională „Provocări ale societății contemporane: Educație, Valori, Calitate, Interdisciplinaritate” – PSC 2013, 22 – 23 martie, Buftea.

 

 

Lucrări prezentate (susținute) în cadrul sesiunilor de comunicări, conferinţe şi colocvii naționale și internaţionale:

 

Pedagogia lui Jan Amos Comenius, Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: TEOLOGIE – LITERE, secţiunea: PEDAGOGIE, 9 mai 1997, PITEŞTI;

Bucuria rugăciunii, Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: LITERE, secţiunea: TEOLOGIE, 23 mai 1998, PITEŞTI;

Cântec de lebădă (despre Ionel Teodoreanu), Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: LITERE, secţiunea: LITERE, 23 mai 1998, PITEŞTI;

Clocot în veșnicie (despre Liviu Rebreanu), Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia & secţiunea: LITERE, 23 mai 1998, PITEŞTI;

Perechea adamică într-un paradis terestru (eseu despre romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda), Sesiunea de Comunicări a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, secţia: TEOLOGIE – LIMBĂ ROMÂNĂ, secţiunea: TEOLOGIE, 15 mai 1999, PITEŞTI;

Psihologia traumei și talentul ca remediu al durerii, Sesiunea de Referate şi Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti, secţiunea: PSIHOLOGIE, 26 mai 2006, PITEŞTI;

Osho – un cântec de viață rostogolit încet spre moarte, Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti „Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umaniste”, secţiunea: PSIHOLOGIE, 18 mai 2007, PITEŞTI;

Distressul în pragul examenului de bacalaureat (Aplicație pe un eșantion de 60 de elevi), Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti „Studii şi cercetări actuale în ştiinţele socio-umane”, secţiunea: PSIHOLOGIE, 16 – 17 mai 2008, PITEŞTI;

Parteneriatele bibliotecii – o cale de comunicare intra și interculturală, Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice pe PRObleme de BIBlioteconomie – PROBIB 9 – 10 aprilie 2009, PITEŞTI;

The universal symbol of fish from faith to dreamery, Comunicare susținută în cadrul simpozionului „Perspectivie contemporane asupra lumii medievale”, Centru de Studii Medievale și Premoderne și Centrul de Limbi Străine Logos al Facultății de Litere, Universitatea din Pitești – 30 ianuarie 2012, PITEŞTI;

Poetul de „La porțile nopții” între psihanaliză și vis (despre Ionel Teodoreanu), Sesiunea Anuală de Comunicări Ştiinţifice ale Studenţilor, Masteranziilor şi Doctoranziilor 27 aprilie 2012, PITEŞTI;

The dream – imagination and mistery message from the world beyond, International Confercence: LANGUAGE AND LITERATURE EUROPERAN LANDMARKS OF IDENTITY 8th – 10th of June, 2012, PITEŞTI;

The poetic genesis between the pre-christianity and christiendom, 4th Annual International Colloquium: MODERN TRENDS IN COMMUNICATION, EDUCATION AND INTERDISCIPLINARY. CHALLENGES IN TRANSLATOIN AND INTERPRETATION 15th – 16th of June, 2012, BUCUREŞTI;

Extinderea bibliotecii școlare prin accesarea fonduilor nerambursabile (portofoliu, pliant), Proiectul „Oportunităţi de dezvoltare profesională a bibliotecarilor argeşeni” – septembrie – octombrie 2012, organizat de C.C.D. Argeş;

Esoteric structures of Lancrăm poet for theologhy to metaphor, EDITORIAL COORDINATOR: LECTURER SEBASTIAN CHIRIMBU, PHD, MODERN APPROACHES TO… LINGUISTICS, LITERATURE AND CULTURAL STUDIES, 2nd volume, Collection: INTERDISCIPLINARY RESEARCHES IN THE 21st CENTURY, ECKO HOUSE ACADEMIC PUBLISHING, 2012;

La guerra mediatica della tangibilita, 5th International Colloquium: PPFIR2012 PAST, PRESENT and FUTURE. Interdisciplinary Researches – a key to the Future European Cultural Space 8th – 10th of October, 2012 Peer Exchange Expertise Workshops 8th – 10th of November, 2012, BUCUREŞTI;

The Venetian mask of the doctor for the plague, Conferința Internațională „Provocări ale societății contemporane: Educație, Valori, Calitate, Interdisciplinaritate” – PSC 2013, 22 – 23 martie, Buftea.

 

 

Lucrări științifice publicate în volum:

 

2012 – Poetul de „La porțile nopții” între vis și psihanaliză, în „Studii și cercetări filologice” – seria masteranzi și doctoranzi, Nr. 4/2012, Editura Universității din Pitești, 2012, p. 95 – 100.

2012 – The poetic genesis between the pre-christianty and christiendom, în „Modern approaches to... linguistics, literature and cultural studies” 2nd volume, Collection: Interdisciplinary researches in 21st century, Ed. Ecko academic publishing house, Sandy, Utah (USA), 2012, Editorial coordinator: Lecturer Sebastian Chirimbu, Phd, p. 650 – 654.

2012 – The dream – imagination and mistery message from the world beyond, International Confercence: LANGUAGE AND LITERATURE EUROPERAN LANDMARKS OF IDENTITY 8th – 10th of June, 2012, Nr. 11/2012, Editura Universității din Pitești, 2012, p. 160 – 163.

2013 – The Tangent Media War, în Conferința internațională a cadrelor didactice: „Provocări ale societății contemporane: Educație, Valori, Calitate, Interdisciplinaritate – Challengers of contemporary society: Education, Values, Quality, Interdisciplinarity” – Book of Abstracts, Editura Ștef, Iași, 2013, p. 38.

 

 

Lucrări științifice în curs de publicare:

 

2012 – The universal symbol of fish from faith to dreamery, Universitatea din Pitești.

2013 – Esoteric structures of Lancrăm poet from theology to metaphor, Universitatea din București.

2014 – Venetian mask plague doctor, Universitatea din București.

 

– Menționăm că a moderat secțiunea „Studii interdisciplinare” (împreună cu Alexandru Burda, Viorica Belu și Ana Cristina Purec) din cadul Conferinței Internațiunale 4th Annual International Colloquium: MODERN TRENDS IN COMMUNICATION, EDUCATION AND INTERDISCIPLINARY. CHALLENGES IN TRANSLATOIN AND INTERPRETATION 15th – 16th of June, 2012, BUCUREŞTI.

 

1 În această listă de lucrări a fost respectată scrierea periodicelor și a volumelor în care au fost publicate lucrările și articolele de față, precum și titulaturile existente pe diplome.

 

Autor de poezie, eseu, critică literară;

*locul naşterii: oraşul Costeşti, jud. Argeş;

 

*studii: Liceu – masterat – doctorat în FILOLOGIE

- membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Piteşti, (din 2003).

 

*activitate culturală actuală:

 

- redactor-şef al revistei Târgoviştea literară din ianuarie 2016;

(în perioada 2012 -2015 redactor al revistei fondate de Eusebiu Platcu profesor şi scriitor bucovinean, stabilit la Vulcana-Băi);

 

- organizatoare a dezbaterilor transdisciplinare Colocviile Argeşului (proiect cultural iniţiat în 2004, constând iniţial în dezbateri săptămânale, pe teme interdisciplinare; după 2007 au devenit dezbateri tematice lunare, cu abordare transdisciplinară – la activitate participă deopotrivă scriitori, ingineri, medici, sociologi, profesori de diverse discipline, psihologi, economişti etc, temele fiind de interes general-uman) ;

 

- colaborator al ziarului local Argeşul, exclusiv jurnalism cultural (în suplimentul cultural săptămânal Săgetătorul);

 

- colaborator, din din 2012 până în prezent, al revistei Litere, cu rubrica lunară (Litero)grafii (critică literară);

 

- colaborator al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş (din 2015);

 

*debut literar în revista Sânziana a Liceului ,,Zinca Golescu”, în anul 1981; (membră a colectivului de redacţie, ca elevă în perioada 1981-1982, grup coordonat de prof. Augustin D. Stoicescu).

-1989 este anul când publică pentru prima dată în presa centrală (– poezie în Scânteia Tineretului).

-colaborator de presă din anul 1990 (în calitate de corespondent pentru evenimente social-politice, economice şi culturale – începând cu anul 1992 doar jurnalism cultural).

 

*activităţi : membră a Cenaclurilor ,,Nicolae Labiş”; ,,Liviu Rebreanu” ,,Juventus” ; membră fondatoare a Cenaclului revistei Argeş;

- membră fondatoare şi redactor-şef al revistei Cafeneaua literară (în perioada 2003-2004, inclusiv a Clubului Scriitorilor din instituţia Casei Cărţii Piteşti.

- redactor al revistei Calende, 2004-2005, revistă a filialei Piteşti a U.S.R. tipărită de editura Paralela 45.

- absolventă a Şcolii de Artă, secţia regie-teatru,

- participare în diferite comisii de jurizare la diferite concursuri literare, în oraşul de reşedinţă, dar şi în alte oraşe din ţară;

- prezentă în mai multe emisiuni radio şi tv, atât în zona locală, cât şi naţională : Antena Piteşti, Alpha tv, TVR 2, tv Cultural, Radio România Cultural.

- participare în cadrul festivalurilor internaţionale de poezie: Printemps des Poètes/ Primăvara poeţilor (în cadrul primei ediţii a acestui festival, martie 2005, autoarea şi-a prezentat volumul de poezie Identitate de tranzit) şi la festivalul Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş (ediţia aX-a, iulie 2006).

- publică în reviste universitare cu circuit naţional şi în diverse reviste literare Revista Studii şi cercetări filologice, Vatra, Familia, România literară, Viaţa românească, Convorbiri literare, Apostrof, Calende, Oglinda literară, Litere, Coloana infinitului, Astra, Baaadul literar, Argeş etc; în publicaţii româneşti cu circuit internaţional (Vitralii, editată de Centrul Cultural „George Apostu, Bacău; revista universitară Langue et littérature - Repères identitaires en contexte europée) şi în publicaţii care apar peste graniţă (cotidianul Zeri – pagina Kultura (Prishtina) etc.

 

Cărţi de autor:

1997, debut editorial cu volumul Flux şi reflux, editura Argesis, Piteşti (poezie);

 

1999, volumul Şah în trei, editura Pan-Arcadia, Bucureşti (poezie);

 

2004, volumul Identitate de tranzit, editura Paralela 45, Piteşti (poezie);

 

2010, volumul Vânătorul de sacru, editura Limes, Cluj-Napoca (poezie);

 

Prezentă în volumele:

Liviu Rebreanu, volum omagial editat de Fundaţia Culturală ,,Liviu Rebreanu”, 2004, editura Zodia Fecioarei, Piteşti;

 

Poesys 10 Excelsior, antologie de poezie bilingvă , serie editată cu prilejul Festivalului Internaţional Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş, editura Academiei Internaţionale Orient-Occident, 2006;

 

Almanahul revistei Argeş (2006), tipărită de Centrul Cultural Piteşti, editura Pămantul, 2007.

 

Poeţi contemporani – I – Generaţia ’80, autor Mircea Bârsilă, editura Paralela 45, Piteşti, 2006.

 

Dicţionar cultural Destine (mică enciclopedie), editura Destine, îngrijit de scriitorul Victor Stan, Bucureşti, 2007.

 

- Convorbiri fără adiţionale, volum de interviuri realizate de Cornel Galben, editura PIM, Iaşi, 2010.

 

- Rame captive , autor Gheorghe Izbăşescu, editura Limes, Cluj-Napoca, 2009;

 

- Dicţionarul scriitorilor români de azi, editura Porţile Orientului, Iaşi, realizat de Boris Crăciun, 2011; -

 

Distincţii/premii:

Premiul I la Sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice, secţia literatură contemporană, Timişoara, cu lucrarea: O voce în constelaţia de valori a literaturii romăne (nivele didactice, 1981);

Premiul special Nicu Gane la Concursul de limbă şi literatură română, maghiară şi germană, Bistriţa-Năsăud, ediţia 1983 ,,Mihai Eminescu” (nivele didactice)

Premiul I la Sesiunea de comunicări ştiinţifice, secţiunea Literatura română şi comparată (pentru studenţii masteranzi şi doctoranzi, 2006), cu lucrarea: Mitologia morţii în poezia eminesciană, Universitatea Piteşti;

Premiul I, la Sesiunea de cercetare, 2007, Universitatea Piteşti, cu lucrarea : Model feminin în literatura interbelică ;

Premiul Cartea anului 2010, Filiala Piteşti a USR, pentru cartea Vânătorul de sacru, Editura Limes Cluj-Napoca etc.

 

viaţa ca o meditaţie... (interviu):

Poezia unui autor este chiar gândirea lui, felul lui de a se descurca în hăţişul schimbărilor zilnice, epuizante, dialogul între gândirea intrinsecă şi realitatea care îşi urmează căile ei. Aşadar, poezia mea este gândirea mea, nu e în ea nimic histrionic şi e un discurs organizat după retorica modernă pentru că încerc să ţin pasul cu timpul, să mă exprim după stilistica timpului meu, chiar dacă asimilez (şi) timpul altor poeţi, prin lectură. Un discurs melancolic şi elegiac în esenţă, pentru că redă senzaţia (acută) de captivitate, senzaţie care vine spre mine pe multe căi: a timpului, a socialului, a trupului, a relaţiilor interpersonale. De aici tonul meu sobru-pesimist, chiar şi-n bucurie.

Am o relaţie strânsă cu poezia, aproape ocultă, descifrez textele pe care le văd cu cel de-al treilea ochi al meu, le aduc la suprafaţă din textura deasă a vieţii. Un fel de arheologii obscure în coala albă de hârtie, de unde recuperez de fapt un limbaj comun al simţirii firii omeneşti. Cuvintele trebuie găsite, curăţate, restaurate, şlefuite. Scriu cu o anumită lentoare, nu cred în cariera poetică, nu cred în premii de tot felul, în concursuri de cartier sau de gaşcă, dar cred în virtuţile vindicative ale textului, în exorcizarea daimonului prin textul scris şi în calităţile soteriologice ale poeziei. Nu cred că poezia mea sau a altora vindecă neajunsurile vieţii sau carenţele umane, poezia nu învinge răul sau moartea, lucrurile mari cu care ne luptăm de fapt, poezia e doar un lamento al trăirii, un puls auctorial, crescut în faţa/în preajma lor, conştientizându-le; un cântec de întâmpinare (o variantă) a destinului (aşa cum este el şi cum spun toţi că este: implacabil). Uneori poezia are accente de revoltă, una expresivă, o revoltă estetică, dacă putem spune aşa. În poezia mea fac front comun realul şi fictivul, existentul şi aparentul. Nu decupez niciodată în textele mele secvenţe ale realului vulgar, cred că arta în sine trebuie să igienizeze realul pe cât posibil, arta face parte din frumuseţea acestei lumi. Eu încerc să răresc textura vieţii, să măresc anumite detalii care mi se par semnificative la nivel sufletesc sau/şi psihologic, să semnalez unele recverberaţii ale valorilor fundamentale. Textul poetic e un fel de zoom, o fereastră în labirintul ontologic. E şi o strategie de resuscitare a respirării sufleteşti individuale, prin actul artistic avem acces la misterul esenţial-universal.

Textul meu sunt eu: neîmpăcat(ă) metafizic, singur(ă) prin în-singurare, împovărat(ă) de spaime tanatice care ne sunt de multe ori mai aproape ca pielea. N-am o poezie descriptivă, nici epică, textele sunt flash-uri meditative, dileme, îndoieli – dovezi vii ale existenţei mele vii! Mă bucur de toată poezia bună, indiferent cine este autorul ei, caut prin lectură să recunosc gândirea cuiva, să văd cu ideile lui, să împrumut simţirea aceluia, cu toate poverile ei – acestea fiind lucrurile pe care le aştept şi eu de la cititorii mei, un schimb secvenţial deimpresii/de personalitate, ceea ce ne îmbogăţeşte fiecăruia potenţialul şi disponibilitatea în faţa vieţii (darurile lecturii). Sunt conştientă de abundenţa materiei poetice şi cred că poeţii descoperă mici fărâme din salba poeziei acestei lumi, fără să o reîntregească vreodată. Vieţii îi lipseşte perfecţiunea, şi nouă la fel, dar acesta este farmecul. Căutarea este rostul nostru, textele sunt transfigurări ale unor taine bătrâne, amintiri divizate şi încă divizibile pe care le trecem prin vitraliile noastre sufleteşti şi ele împrumută culorile noastre. Poezia este, de fapt, pentru mine, bulgărele lui Sisif. Temele mele predilecte sunt temele majore şi grave ale existenţei, dar şi enigme care trec printre noi. Viaţa mea spirituală este un privilegiu al unei poveşti ontologice. Poeziei adevărate îi lipseşte orgoliul şi n-are ostentaţie, pentru că a trăi nu se compară cu a scrie, verbele acestea nu se pot înlocui, cei care cred că scrisul e totul încă n-au cunoscut viaţa concretă, nici situaţiile limită, nici magia ei inconfundabilă, nici motivaţia, nici sensul. Ofertele poeziei se dovedesc perdante în faţa măreţiei vieţii, iar decadenţa vieţii o estompează oricum, o face de nerecunoscut.

I s-a reproşat poeziei mele de câteva ori absenţa sentimentalismului, a intimităţii. Am preferat forma voalată, deductibilă, confesiunea ascunsă, discretă şi declaraţia indirectă. În general o luciditate sâcâitoare mă stăpâneşte şi-n viaţa de toate zilele... Scrisul o să-mi însoţească însă viaţa definitiv. Rămâne o predispoziţie constantă pe care încerc s-o fac folositoare şi să-mi ajute, epistemologic vorbind, în dezvoltarea şi devenirea fiinţei interioare. Poezia nu e pentru mine un spectacol, e (auto)cunoaştere.

Ştiu că scriitorii rămân şi în secolul XXI nişte idealişti care vor să schimbe lumea şi să (re)formeze omul după chipul şi asemănarea unor idei. Probabil de aceea dorea Platon să-l alunge pe poet din cetate. Dar eu numesc asta o utopie necesară. Scriitorul adevărat luptă cu singurătatea omenească şi cu propria perfecţionare, cu bunătatea şi cu iertarea – toate îi sunt necesare pentru al (re)vedea pe Dumnezeu, luptă cu propria neputinţă de a înţelege lume în care trăieşte şi toate mecanismele ei, de multe ori absurde. Scriitorul (adevărat) e dezinteresat şi perfecţionist (vorbesc de principiu), pariul lui e mai degrabă cu el însuşi. Munca trebuie să-i fie susţinută cel puţin prin admiraţie publică şi solidaritate, prin respect social, pentru că el înlesneşte circulaţia ideilor şi poate/vrea/speră să impună o morală ontologică. Poetul poate energiza orice societate. Poeţii sunt ca nişte fântâni care se primenesc permanent prin exerciţiul de aducerea la suprafaţă, din ei înşişi, a ideilor, credinţelor, afectelor. Sunt singurii în stare de o igienă conceptuală a lumii. O societate din care el ar lipsi, ar fi o societate mutilată, desvrăjită. Fără el nu se poate, aşadar Platon a fost mai idealist în dorinţa lui decât poetul. ca personaj social. Un poet trăieşte mai mult imaginar, mai ales în acest secol al degringoladei de mondenităţi şi de vendentism mediatic. Politicul vremii noastre sleieşte însă în modernitate energia creatoare. Politicienii, de exemplu, dacă au nevoie unul de altul trec uşor peste graniţele ideologice, peste războaie, scriitorii însă nu pot trece adesea nici de graniţa propriilor singurătăţi. Ei se confruntă, se stimulează reciproc, se iubesc sau se duşmănesc, dar construiesc împreună o lume virtuală mult mai atractivă decât cea în care trăim.

Scriitorul are o străveche aură carismatică. Din păcate, rolul său ar fi mai uşor vizibil într-o societate care şi-a găsit nimbul de linişte şi de firesc, dacă şi-ar pune omul potrivit la locul potrivit, dar nu suntem noi atât de norocoşi, hic et nunc, în această viaţă. De aceea scriitorul ar fi bine să fie (mai) implicat, să se revolte împotriva nedreptăţilor, a orbirii, să ia atitudine şi să spună lucrurilor pe nume. E absolut necesar să-şi păstreze statutul real şi imaginea de totdeauna – să aibă ca deviză în viaţă un vers al lui Vegilius (folosit şi de Freud ca epigraf la Interpretarea viselor): „dacă nu pot îndupleca pe zei, cel puţin voi răscoli fluviul Infernului”!

 

Magda Grigore

 


 

Referinţe critice (selectiv)

 

Gheorghe Grigurcu: Nu mai puţin decît o ambiţioasă confruntare cu lumea îşi propune în versurile d-sale Magda Grigore. Cu „o lume îmbibată de sensuri”, cu „o lume gravidă”, care, departe de-a favoriza integrarea armonioasă a contemplaţiei, iscă tensiuni, o trepidaţie morală continuă. 
Drept partener al discursului problematizat poeta îl alege pe wagnerianul Parsifal, cu scopul de-a căuta împreună „Graal-ul Cuvînt”, entitate care se află „la mare distanţă”. Să fie acesta un criteriu al iubirii? Oricum, Simone Weil socotea că dragostea se măsoară nu prin convenţionala apropiere, ci prin depărtarea faţă de fiinţa iubită. De bună seamă ca un obstacol în măsură a-i marca natura sacrificială. E vorba de un Parsifal fantomatic, care umblă „fără trup printre noi”, audibil doar „prin ochiul minţii care n-are trecut”, deci cu atît mai îmbietor experienţei empatice. Desigur e un personaj faustic, al cunoaşterii îmbelşugate dar contradictorii, complexate de sine: „Mi-e milă că-n adîncul tău, Parsifal/ stau amestecate literele alfabetului sacru,/ cunoaşterea magică,/ mecanismele lumii, toate vechi,/ atît de vechi încît le-au ruginit lacătele,/ le-au ruginit orologiile astrologice/ şi cîntă stins secunda lor/ căpătînd mai multe înţelesuri./ Mă uit la tine, Parsifal,/ văd cum ţi se strînge în jurul gîtului/ sfoara neîncheiată a cunoaşterii;/ dar vorbesc cu tine/ ca şi cum tu nu ştii, nu simţi”. Neînstare a opta pentru o anume formulă a înţelegerii existenţei, răspunzînd la „chemările rafinate ale cărărilor toate”, Parsifal aspiră în esenţă la o evaziune din cercul fenomenal, un cerc vicios al factorilor aleatorii. Întrucît „rostuirea” sa „e legată/ de ceva înstrăinat şi mult mai înalt”. Proiectat spre a avea un numitor comun cu autoarea, acest protagonist visează la o substituţie a lumii „anxioase” prin reconstituirea „legăturilor sacre”, care să-i îngăduie a pluti solitar „pe apa verbelor”. A reconstitui lumea prin verb, a da realului o replică vizionară: „Tăcut recompui poveştile,/ fiecare cuvînt are închisă în el o lume/ pui sunetele în ordinea căutării”. Mirabilul rezultat posibil al inspiraţiei fulgurante ar putea fi o sosie a realului înrobitor: „Printr-o minune clipa poate lua chipul/ şi asemănarea celor din jur”. Ia naştere astfel un lirism cosmic, impersonal prin mortificare: „Trupul tău gol stă întins/ pe catafalcul memoriei lumii./ Nu mi-e frică de tine, Parsifal,/ mi-e frică de mine, de prezentul prea strîmt,/ prin care sîngerează neoprit primăvara./ Tu eşti rece, dar umanizat ca orice mort”. Drept urmare constatăm o sistematică lepădare de balastul mundan. Căutătorul Graalului ţinteşte o intemporalitate care deocamdată se arată în curs de elaborare, de-o nervozitate tectonică, „Într-un tărîm misterios de dedesubt/ sau poate, cine ştie, de deasupra”. Eliberate de senzaţia realului, elementele universului se predau fantasmagoriei, amestecînduse, interpenetrîndu-se frenetic. Ziua se reduce pînă poate încăpea într-un singur punct, versetele mişună ca şerpii zornăitori, întrebările încep a umbla aidoma statuilor. Sufletul aleargă slobod precum „neastîmpărul luminos al zilei”. Dar e repudiată şi lumina în favoarea întunericului, mai propice percepţiei lucrurilor în enigmatica lor identitate: „Ziua lucrurile toate parcă orbesc,/ soarele ia în stăpînire lumea/ într-un fel misterios, ascunzînd-o”. Situat în unghiul unei perspective apofatice, Parsifal caută increatul drept o dramatică probă a „distanţei”: Mă uit după tine şi văd/ echilibrul dinaintea începutului,/ căldura soarelui incognoscibil/ care-mi face viaţa contemplativă”. Individuaţia însăşi se dovedeşte iluzorie. Contopindu-se eul liric cu actantul proiecţiei sale, apare aidoma unui impuls spre originar, arhetipul androgin: „Parsifal, altundeva, altcîndva,/ noi doi am fi fost unul, fără îndoială,/ altfel n-am căuta împreună/ din timp în timp/ să aflăm aceleaşi înţelesuri/ ascunse în lumile acestea/ crescute una peste alta”. Dar în acest vîrtej al detaşării de contingent, al restabilirii înfrigurate a primordialităţilor îşi face loc şi o mărturie nemijlocită a feminităţii. Precum un ADN moral. Magda Grigore nu ezită a-l aborda pe Parsifal cu o tandreţe maternă, formă supremă de ataşament prin instinctuală motivare: „Iubirea e vulnerabilă, Parsifal, ca malul,/ fragilă, concesivă,/ sfîrşeşte prin a fi ruptă-n bucăţi -/ iubirea femeii găseşte în închipuire/ mai mult decît îi poate aduce cu sine/ bărbatul, la care se uită/ ca la copilul ei”. Ca şi: „Măcar pe tine te pot păstra/ să te pot înveli cu propria-mi umbră,/ copilul meu cu plete însorite”. „Orice bărbat adevărat ascunde-ntrînsul un copil care iubeşte jocul. Haideţi, femeilor, descoperiţi copilul din bărbat!”. Nietzsche dixit.
 

 

*

 

 

 

Mircea Petean: „ Căutare, o neostoită căutare a luminii rădăcinilor lumii este poezia Magdei Grigore. Invocarea lui Parsifal devine o tentativă de refacere, de recompunere şi, în final, de identificare cu legendarul căutător al Sfântului Graal, perceput ca mijloc ideal de atingere a grundului de sacralitate al acestei lumi cu totul lipsite de har. E, în fond, o temerară tentativă de refacere a unităţii, plenitudinii şi armoniei primordiale. Regimul nocturn în care se desfăşoară ea este în deplin acord cu muzicalitatea gravă, profundă a rostirii oraculare”.

*

Dumitru M. Ion: „ De la bun început trebuie să spunem că poezia Magdei Grigore e a unui poet împlinit; şi, pentru a salva fraza de la banalitate, să adăugăm că, lecturându-i versurile, ochiul ni s-a îmbuibat de imagini ce se reţin parcă fără nici un efort; periplul, turistic în sine, se transformă fără voie în încântare; de remarcat aici ştiinţa organizării versului, cenzurarea abia simţită a fluxului inspiraţiei, responsabilitatea în faţa uneltelor. Interesantă e senzaţia rămasă după lectură: poeziile Magdei Grigore nu cad mai niciodată sub incidenţa calmului plat; e un semn nu numai al harului, ci şi al disciplinei de creaţie. Am putea cita, pentru a ne arăta „pe faţă” încântarea, poezii întregi.[…] Măsura e cuvântul de ordine în tot ce întreprinde Magda Grigore; din această îngemănare între pasiune şi farmecul ei măsurat se nasc, cu străluciri bruşte, poeme….[…] Magda Grigore este o poetă care are deja un timbru personal, fraza lirică, muzicalitatea ei au ceva de veşmânt de sărbătoare; dramatismul e al unui trup fragil ce vibrează sub acest veşmânt”.

*

Oana Rusu: ,,Volumul Magdei Grigore se circumscrie […] căutării sacrului, sinteză de blagianism şi mitologic specific lui Doinaş, aduce un suflu nou în tratarea temei căutătorului de divinitate prin identificare progresivă a eului în derivă identitară cu personajul mitologic al lui Parsifal, căutătorul Graalului. Simbolistica personajului e îmbogăţită prin imaginile drumului spinos in căutarea cuvântului primordial, a structurilor esenţiale ascunse sub straturile haotice ale lumii lipsite de spirit, pentru găsirea originii lumilor multiplicate monstrous, ale lumilor ,,crescute” unele peste altele”. Vânătoarea de sacru devine vânătoare a cuvântului primordial: ,,să vânezi cuvântul dintâi, cuvântul celest”. Căutarea e însă împiedicată de obstacolele lumii cotidiene, dar şi de deschiderea lumilor la infinit, deschidere provocată de căutarea neobosită, frumoasă metaforă pentru perpetuarea la infinit a încercărilor de regăşire a primordialităţii. Vocaţia drumului şi a descifrării se hrăneşte chiar din lumea din care a pierit sacrul, exerciţiul căutării transformându-se în neostoită încercare de a-şi apropia această lume, care conţine subliminal semnele şi urmele divinului […] …volumul surprinde prin această identificare identitară concepută ca evadare din angoasa existenţială a absenţei sacrului şi prin noutatea imaginilor care reconstruiesc inedit spaţiul şi timpul, dar mai ales convergenţa dintre timpul legendar şi cel al prezentului”…

*

 Nicolae Oprea: „ Poeta cu vârstă incertă mizează mai mult pe atributele sensibilităţii (feminine) decât pe imaginarul şocant şi pe un discurs irizat de ironie sau livresc. Întrucât poemele sale încrustate cu dileme existenţiale transmit un fior autentic, în măsura în care „sufletul” devine emblemă a confesiunii lirice. Un noian de căutări tensionate, eşecuri, incertitudini şi ezitări (în enunţul poetei: „ezitări hamletiene”) marchează pendularea între concret şi abstract. Motivul ordonator devine astfel drumul cu dublu sens: ucenicie, călătorie iniţiatică sau rătăcire în labirint în căutarea identităţii, a eului profund. O fiinţă visătoare încearcă să menţină echilibrul între real şi ireal sub auspiciile lucidităţii care tinde să anihileze sentimentul, într-un gen de melancolie strunită prin intermediul expresiei căutate”.

*

 Mircea Bârsilă: ,,Poeta a evoluat de la un volum la altul sub ambele aspecte: cel stilistic şi cel al imaginarului. De la poezia cuminte din primele două volume, o poezie marcată de o concepţie indecisă asupra poeziei şi care nu anticipa saltul valoric realizat în Identitate de tranzit, Magda Grigore a trecut la formulă lirică nouă. De data aceasta atitudinea faţă de actul liric este întru totul actuală, iar discursul a dobândit o autentică forţă lirică şi o pregnanţă remarcabilă (cronologic, poeta face din ultimul val al generaţiei `80) […]…poeta îşi ordonează mesajul pe principiul „ căii de mijloc” al poeziei moderne, dezinteresată de facilele soluţii şocante de limbaj şi, deopotrivă, de agasantele exhibiţionisme specifice modernismului ca forţă extremă – şi chiar caricaturală – a modernităţii în poezie. Ceea ce o interesează, în primul rând, vizează armonizarea gândului (a stării) cu expresia, iar acest lucru se realizează în termenii unui discurs temperat (echilibrat), a cărui ţesătură transcrie o minuţioasă stare de nelinişte care oscilează între resemnare şi insurgenţă”.

*

Mioara Bahna: ,,...poezia Magdei Grigore e gravă, orientată spre cunoaştere, spre înţelegerea şi fixarea locului eului în contextul amplu al lumii, pentru care sacrul este corolarul spre care, conştient sau nu, tinde aproape oricine.[...] Este vorba de o poezie introspectivă, în care autoarea parcurge distanţa de la lume spre sine printr-o confesiune calmă. [...] De remarcat estre şi că, în arhitectura poemelor sale, Magda Grigore este preocupată să aducă mai ales chintesenţele, începând cu Geneza, – de când lumea era un simplu ghem de aur/ pe care Dumnezeu, la amiază/ îl lovea uşor cu piciorul/ şi din el se destrămau subţiri, secundele/ gata oricând să rupă firul invizibil/ ce leagă între ele lumile toate – trecând, apoi, prin episoade esenţiale care gravitează în jurul conştiinţei, şi ajungând să educe vieţuirea directă şi pe cea mediată de cultură, spre a-şi limpezi, în cele din urmă, perspectiuva asupra propriei fiinţe”.

*

Radu Cange : Magda Grigore scrie o poezie inspirată, cultă, cu destule întrebări, care de care mai interesante...[...]. Avem nevoie de indivizi pregătiţi care privesc cu seriozitate harul şi care, pe deasupra, îşi dublează talentul cu o solidă cultură. Avem în faţa productele unui asemenea exemplar şi, aceasta şi-a găsit, în închipuitul dialog cu Parsifal, Graalul poeziei.

Obsedată de sacralitate – poate, într-un fel, locuind în ea, poeta spune: ,,Va mai îngădui Dumnezeu/ ca el să se întoarcă acasă/ din lumea hoinară/ schimbându-se în alta mereu -/ sau casa aceasta e şubredă/ şi plină de minciună,/ iar golul scurmă în tăcere pereţii”.

Întrebarea, cunoaşterea de sine, cunoaşterea prin celălalt sunt teme majore ale poeziei Magdei Grigore. La un moment dat, poeta nu mai este femeie, ci Femeia – aceea care simte: ,,Mângâierea ţi-e ca nisipul de râu/ alunecând de-a lungul/ secolelor mele de femeie continuă.” – metaforă cuprinsă parcă în textile biblice. Realizarea lui Parsifal ar fi, pe de o parte, în găsirea Graalului, însuşi realizarea poetei în poezie, iar pe de altă parte, aşteptarea ca împlinire. Discursul poetic este la ştachetă înaltă, poeta nu coboară inspiraţia sau, cu alte cuvinte, probabil că numai poemele izbutite au fost inserate în volum. Pe măsură ce înaintezi în poem şi în înţelesul lui, satisfacţia spirituală este deplină.

*

Niculina Oprea: „Magda Grigore este o poetă a stărilor interioare.[…]…defineşte anumite stări cu o nonşalanţă surprinzătoare, dar şi cu multă siguranţă, stări pe care le-am întâlnit şi în poezia Ioanei Dinulescu. Poeta spune: ,,Singurătate / înseamnă a te uni cu nimicul, / a creşte cu hrana pustiei, / a locui într-o spaimă continuă. / Singurătatea e casa adumbrită / a omenescului. Pământul sterp şi disperat / al condiţiei umane, amestec / plămădit din moarte şi viaţă. // Din ce în ce mai greu de îndurat, / ea te înfruntă într-o zi / ca un destin complet. / Singurătatea e o greşeală originară, / o perpetuă izgonire din grădinile paradisului, / din adăposturile fertilităţii, / o uscăciune a ochilor interiori / care eşuează contemplând raiul. / Singurătate înseamnă a te uni / cu nimicul…” (In nuce) Identitate de tranzit este o călătorie printr-un univers poetic încărcat de angoase şi de nelinişti, de întrebări fără un răspuns uşor de anticipat şi concluzii care-ţi taie respiraţia: „Întortocheat, geometrizat / - ispitit de ilimitate -, / labirintul constitutiv e deja trasat. / Orizontalizăm. Născuţi cu respiraţii / centrifugale. / Înaintarea devine doar un pretext / al îndepărtării de centrul / pe care nu=l putem supune. Inima / e chiar lampa neîncrederii / cu care ne mişcăm / sub lumina malignă. Orizontalizăm / ca fluturii orbi în transcendenţă. / Cu presiunea unui instinct / de căutare perpetuă în devălmăşie / prin insolenţa vremii.” (Labirintul constitutiv).”

 

Numele: Şindrilaru Florin

Data naşterii: 1942, iunie, 8

Locul naşterii: Comuna Cislău, Judeţul Buzău, România

Domiciliul: 2200 Braşov, str. Mircea cel Bătrân nr. 41, bloc 50, sc. A, apart. 8, cod poştal 500193, tel. 0368/456706; 0744/314949; e-mail: florinThis email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.; This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it..

 

STUDII

Liceul „Andrei Şaguna“ din Braşov, în perioada 1956 – 1960.

Facultatea de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii Bucureşti, 1960 – 1965.

 

ACTIVITATEA PROFESIONALĂ

 

Anii universitari 2006-2008 – cadru didactic asociat la Universitatea Transilvania Braşov, Facultatea de Litere, secţia Biblioteconomie şi Ştiinţa Informaţiei, studii de zi: cursuri şi seminarii de Teoria şi practica presei, Concepţie editorială şi realizare de carte, Istoria scrisului, cărţii şi bibliotecilor, Introducere în sistemele comunicării;

 

Anii universitari 2002-2003 şi 2003-2004 – cadru didactic asociat la Universitatea Transilvania Braşov, Facultatea de Litere, secţia de zi şi studii postuniversitare: cursuri şi seminarii de Teoria şi practica presei, Concepţie editorială şi realizare de carte, Istoria scrisului, cărţii şi bibliotecilor, Introducere în sistemele comunicării;

 

Septembrie 2007 – august 2008 – profesor de limba şi literatura română la Colegiul de Ştiinţe ale Naturii „Emil Racoviţă” din Braşov;

Septembrie 2005 – februarie 2007 – profesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală din comuna Sînpetru, judeţul Braşov;

1999 → sept. 2005 – redactor coordonator de filială la filiala din Braşov a Editurii „Paralela 45“ Piteşti;

1978 – 1999 – profesor la Liceul de Ştiinţe ale Naturii din Braşov;

1970 – 1978 – profesor la Liceul Pedagogic din Braşov;

1965 – 1970 – profesor, apoi director şi director coordonator la Şcoala Generală din comuna Biertan, Judeţul Sibiu;

 

Gradul didactic II (1974) şi I (1979) în învăţământ, specialitatea limba şi literatura română.

Titlul onorific de profesor evidenţiat ( 1985) şi Diploma de excelenţă „Gheorghe Lazăr“ în învăţământ (2008), acordată de MEC.

 

LUCRĂRI PUBLICATE:

 

1982: antologia de poezie Excelsior, vizând două motive lirice, denumite Între stele şi lut şi Excelsior, la Editura „Minerva“;

1983: antologia de poezie Arta poetică, vizând alte două motive lirice, denumite Arta poetică şi Non omnis moriar, la Editura „Minerva“;

1987: antologia Poezia, izvor de frumuseţe, un florilegiu liric, la Editura „Minerva“;

1987: Dicţionar de personaje literare, (coautor, alături de alţi colegi braşoveni), editat de Societatea de Ştiinţe Filologice din România;

1988: Dicţionar de proză românească, (coautor, alături de alţi colegi braşoveni), editat de Societatea de Ştiinţe Filologice din România;

1995: Excursiunile noastre în literatură, artă, filosofie, (coordonator principal), carte conţinând lucrări, comentarii, eseuri, pe teme de literatură şi filosofie, scrise de elevii Liceului de Ştiinţe ale Naturii din Braşov – ceea ce reprezintă, cred, o premieră naţională;

1997: Dicţionar de personaje literare (coordonator), Editura „Paralela 45“, Piteşti – ediţia a II-a în 1998; ediţia a III-a în 1999; ediţia a IV-a, continuată cu alte ediţii;

1998: Antologia poeziei româneşti culte, de la Dosoftei până în 1993, Editura „Teora“, Bucureşti;

1999: Literatura română. Dicţionar de texte literare pentru clasele V-VIII (coordonator, împreună cu Steluţa Pestrea Suciu), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2000: Mari teme literare. Dicţionar-antologie de texte pentru clasa a IX-a, vol. I-III, (coordonator, împreună cu Gheorghe Crăciun şi Ramona Lapoviţă Jugureanu), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2000: Literatura română. Dicţionar de texte literare pentru clasele V-VIII, ediţia a II-a revizuită şi completată, (coordonator, împreună cu Steluţa Pestrea Suciu şi Mircea Moţ), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2000: coautor la lucrarea Istoria literaturii române din perspectivă didactică, vol. I, Proza, (coordonatori: Gabriela Dinu, Caius Dobrescu, Nicoale Oprea), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2002: Dicţionar de personaje literare din proza şi dramaturgia românească, două volume, (coordonator), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2004: Limba şi literatura română pentru bacalaureat şi admitere, vol. I-II, (coordonator, împreună cu Nicolae Manolescu, Gheorghe Crăciun, Mircea Moţ), editura „Paralela 45“, Piteşti. Cartea a cunoscut numeroase reeditări;

2004: Cele 77 de lecturi ale copilăriei, (coordonator, împreună cu Liviu Ioani şi Adina Sasu), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2005: Mari teme literare. Dicţionar-antologie de texte pentru clasa a IX-a, (coordonator, împreună cu Gheorghe Crăciun), ediţie revizuită şi completată, Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2005: Dicţionar de personaje literare din proza şi dramaturgia românească, pentru clasele IX-XII, coordonator, ediţie revizuită şi completată, Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2006: Mari teme literare. Dicţionar-antologie de texte pentru clasa a IX-a, (coordonator, împreună cu Gheorghe Crăciun), ediţia a II-a revizuită şi completată, Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2006: Dicţionar de personaje literare din proza şi dramaturgia românească, pentru clasele IX-XII, coordonator, ediţia a II-a revizuită şi completată, Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2006: Poezia românească. Antologie de comentarii literare şi aprecieri critice, pentru clasele IX-XII, (coordonator, împreună cu Cezar Boghici şi Gabriela Dinu), Editura „Paralela 45”, Piteşti;

2007: Literatura română. Dicţionar de texte literare pentru clasele V-VIII, ediţia a VII-a revizuită, (coordonator, împreună cu Steluţa Pestrea Suciu şi Mircea Moţ), Editura „Paralela 45“, Piteşti;

2011: O istorie a prozei şi dramaturgiei româneşti. Perspectiva personajului literar, vol. I-II (coordonator), Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca;

2012: Poet, poezie, destin, un florilegiu din lirica românească dedicat destinului poetului şi al poeziei, Editura „Arania”, Braşov;

în pregătire (urmează să apară în anul viitor, 2015, la o editură braşoveană), volumul de cronici, eseuri, comentarii intitulat provizoriu Chiriaşul secundei.

 

Am susţinut, din anul 2007, până la desfiinţarea ei, în cadrul revistei de cultură ASTRA, pagina de receptare critică intitulată Poemul comentat. Am colaborat şi colaborez la reviste culturale de interes naţional sau regional.

 

Membru al Uniunii Scriitorilor (filiala Piteşti) din 2008.

 

Şi-au exprimat părerea despre lucrările mele: Şerban Cioculescu, Gheorghe Grigurcu, Ştefan Augustin Doinaş, Alexandru Lungu, Dumitru Micu, Luminiţa Stoie, Nicolae Stoie, Anatol Ghermanschi, Ion Drăgănoiu, Magda Cârneci, Constantin Valer Necula, Ruxandra Ivăncescu, Ovidiu Pecican şi alţii.

Braşov, 2012

 

COMUNICATUL DIN 6 IANUARIE 2016

Comunicat al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România

Urmare a înmulţirii atacurilor de tot felul, a calomniilor şi dezinformărilor din spaţiul public la adresa Uniunii Scriitorilor din România şi a conducerii ei, facem cunoscute următoarele:

Conform Art. 9 b), Cap. 3 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România, calitatea de membru U.S.R. încetează în următoarele cazuri: prin excludere, pentru încălcarea prevederilor Statutului prin fapte care au adus U.S.R. prejudicii materiale, morale şi de imagine grave”.

Conform Anexei 4, Art. 6 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România, Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere poate propune sancţionarea sau excluderea din U.S.R. a unui membru pentru încălcări grave ale prevederilor prezentului Statut din Cap. 1, Art. 2, care au adus prejudicii materiale, morale şi de imagine U.S.R. De asemenea, CSME poate propune sancţionarea sau excluderea din U.S.R. a unui membru pentru atac la persoană/ denigrare/ injurii la adresa U.S.R”.

Conform Art. 9 b), Cap. 3 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România, Deciziile de suspendare sau excludere sunt luate de Consiliul U.S.R. la propunerea Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, care funcţionează conform Regulamentului propriu”.

Consiliul Uniunii Scriitorilor din România a decis în reuniunea din 10 decembrie 2015 să fie publicat următorul avertisment: în cazul în care un membru al U.S.R. va ataca neîntemeiat U.S.R. ca instituţie sau va aduce atingere demnităţii colegilor lui din U.S.R., prin atac la persoană, denigrare, injurie în spaţiul public, asociere la campanii denigratoare, Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere va propune, conform Statutului, sancţionarea sau excluderea sa din U.S.R.

În loc de C.V.

Am venit pe lume din interes: interesul tatălui meu pentru o casă bătrână pe care o avea mama în moştenire şi interesul mamei care se temea să nu fie alungată dacă rămâne cu pântecul sterp. Ţărani semianalfabeţi – dar nu aveau nevoie de mai mult – economie de subzistenţă – dar dacă nu aveam prinos, nici nu muream de foame.

Şcoala primară în sat, în vremea războiului, cu o învăţătoare la şapte clase. Dar încă din primele zile, ştiinţa m-a dezechilibrat punându-mi problema raportului dintre realitate şi aparenţă. Ştiam că pot să existe şi lucruri pe care nu le văd (îngeri, fantome, diavoli) dar aflam pentru prima dată că ceea ce văd poate să nu existe. Şi nu există nici locul în care se întâlneşte cerul cu pământul, nici bolta cerească, toate acestea erau simple aparenţe şi ni se părea nouă că soarele şi luna merg de la răsărit la apus căci, în realitate, pământul este cel care se învârteşte ca un titirez în jurul său.

La paisprezece ani, când am devenit elev al şcolii profesionale de agricultură din Armăşeşti, judeţul Ialomiţa, nu aveam citite nici măcar o singură carte. Dar am avut noroc să dau peste o bibliotecă universitară evacuată din Bucureşti de teama bombardamentelor şi de un pedagog înţelegător care să-mi îngăduie să citesc la lumina cărbunilor din sobă după darea stingerii la internat. Mai târziu, la şcoala Tehnică Zootehnică din Găeşti, unde nici acolo nu avea prioritate cultura generală, am avut şansa să fiu luat sub ocrotirea poetului Aurel Iordache, dascălul care mi-a îndrumat primii paşi pe calea literaturii. Armata m-a recrutat de pe băncile şcolii, ca să nimeresc într-o şcoală de ofiţeri de rezervă, unde a pus ochii pe mine consilierul sovietic, încântat că am citit foarte multă literatură rusă, şi care îşi pusese în gând să mă trimită la studii militare în ţara lui. Am scăpat direct în Şcoala de Literatură şi Critică Literară “Mihai Eminescu” din Bucureşti, unde l-am avut coleg pe Nicolae Labiş, socotit cel mai de seamă poet al generaţiei, şi nu lipseau comparaţiile că aş fi aproape egalul său în domeniul prozei. Dar dat afară după doi ani de zile din motive neprecizate, fără dreptul de a lucra în domeniu, am pierdut toate trenurile timpului de afirmare. La facultatea de filologie a Universităţii din Bucureşti, nu am fost un student strălucit.

Profesiile mele, multe şi mărunte: agent agricol comunal, lucrător în fermă, ofiţer, învăţător, profesor de şcoală elementară şi de liceu, mai târziu în învăţământul superior la Universitatea de Stat din Piteşti, director de cămin cultural, de club muncitoresc, de bibliotecă raională, ziarist, realizator de emisiuni tv. Locuri de muncă: Gherăseni, judeţul Buzău, Hanul lui Pală, Croitori, Miuleşti, Mătăsaru, Găesti, în judeţul Dâmboviţa, Berindeşti, Corbeni, Piteşti, in judeţul Argeş, Oradea, Timişoara, Ploieşti, Bucureşti.

În aprecierea mea, am fost un profesor de mare succes, un ziarist bun şi un scriitor cu operă modestă.

La această vârstă, mai ţin o pagină săptămânală de ziar si una lunară de revistă, coordonez un cenaclu literar şi o emisiune tv şi mai scriu şi literatură – două cărţi publicate în ultimul an, ”Cuibul cu Năpârci” şi ”Intersecţia Lupului”.

Cetăţean de onoare al oraşului, membru al Uniunii Scriitorilor din România, aştept să se împlinească făgăduinţa primarului de a mă înzestra cu un loc de veci. Poate să nu mai fie vorba de o amăgire, de un joc al aparenţelor.

Să nu uit, m-am născut la 10 iulie 1929 în comuna Ulieşti, judeţul Dâmboviţa. Şi dacă am rămas necunoscut în ţară, în schimb sunt autorul cu cele mai multe cărţi din satul meu din întreaga sa istorie. Dar ăia nu au timp să numere cărţi, nicicum să le mai şi citească...

 

Volume publicate

Rădiţa, Editura Tineretului, 1955.

Sile voiajorul, Editura Tineretului, 1966.

Cine ştie mortul? Editura Albatros, 1970.

Un şlep în derivă, Editura Albatros, 1978.

Soldatul ca soldaţii, Editura Militară, 1978.

Rugurile din zori, Editura Albatros, 1982.

Bătrânul şi umbra, Editura Eminescu, 1984.

Capul lui Decebal, Editura Albatros, 1985.

Vatra de la răscruce, Editura Ion Creangă, 1986.

Povestiri din ţara de cremene, Editura Ion Creangă, 1988.

Detronarea familiei regale, Editura Exas, 1992.

Os de domn, Editura Brio Star, 1995.

Hotel Boccaccio, Editura ArgeşPress, 1995.

Amurgul zeilor, Editura Intact, 1996.

Legende biblice. Lacrima de gheaţă, Editura Zodia Fecioarei, 1997.

Spioana cheală, Editura ArgeşPress, 1998.

Legende biblice. Floarea Paştelui, Editura ArgeşPress, 1998.

Hotel Tranzit. Turnul Babel, Editura Cultura, 1999.

Roata lumii. Romane de buzunar, vol. I, Editura Tiparg, 2000.

Pasărea cu clonţul de oţel, Editura Tiparg, 2001.

Colivia cu maimuţe, Editura Tiparg, 2002.

Kisselef 10. Fabrica de scriitori, Editura Paralela 45, 2003.

Nu trageţi în dinozauri. Pricaciu, vol. I, Editura Paralela 45, 2004.

Cuibul cu năpârci (coautor I.M. Nedelea), Editura Tiparg, 2007.

Intersecţia lupului, Editura Tiparg, 2007.

1. DIACONU VIRGIL s-a născut la 28.XI.1948 în Râmnicu Sărat, judeţul Buzău.

2. Este fiul lui Gheorghe Diaconu şi al Elisabetei.

3. În anul 1952 întreaga familie se stabileşte în oraşul Piteşti.

4. A lucrat ca proiectant principal la Arpechim Piteşti (1972-1989). În perioada 1990-1998 este şomer. Din 1999 lucrează, ca redactor presă, la Centrul Cultural Piteşti.

5. Între anii 1965-1985 a participat, sporadic, la şedinţele Cenaclului literar „Liviu Rebreanu” al Casei de Cultură Piteşti, iar în perioada 1965-1972 la şedinţele Cenaclului literar „Albaştri” al Casei de Cultură a Studenţilor din Piteşti. În anul 2005 a citit la Cenaclul „Euridice” din Bucureşti, condus de Marin Mincu, iar din 2003 conduce Clubul Cafeneaua literară”, pe care l-a înfiinţat în cadrul Centrului Cultural Piteşti, unde lucrează.

6. Debut absolut în poezie: revista Argeş nr. 10/1968.

7. A colaborat la aproape toate revistele literare importante: Vatra, Familia, Convorbiri literare, Poezia, Hyperion, Poesis, Contemporanul, Arca, Dacia literară, Luceafărul, Calende, Echinox, Tribuna, Argeş, Litere, Reflex, Bucovina literară, Revista nouă, Banat, Ardealul literar şi artistic, Provincia Corvina, Axioma, Spiritul critic, Pro saeculum, Antares, Porto Franco, Suplimentul literar al Scânteii tineretului, Universitas, Săgetătorul, Societatea literară, Criterii literare etc.

În antologia de eseuri dedicate operei lui Mihai Eminescu, Chipurile poetului, Editura Carminis, Piteşti, 2001, coordonator M.M. Bădescu, a publicat eseul „Receptarea actuală şi destinul poeziei lui Mihai Eminescu. Celălalt Eminescu” (pp. 42-49), unde semnează şi cuvântul înainte al volumului. A mai publicat poezie în antologia Ultima generaţie, primul val, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2006, în Pagini literare.ro, Editura Forumului European al Revistelor Literare, 2007, Bucureşti.

 

OPERA

8. A debutat în volum cu placheta de poezie Departele Epimenides, Ed. Litera, Bucureşti, 1976.

9. În afara volumului de debut, a editat următoarele nouă cărţi:

Depărtarea lăuntrică (poeme), Editura Litera, Bucureşti, 1980, cu o notă critică pe coperta a patra semnată de Gh. Tomozei;

Călătorie spre sine (poeme), Editura Albatros, Bucureşti, 1984, cu o notă critică pe coperta a patra semnată de Mircea Ciobanu;

Discurs despre linişte (poeme), Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1989, cu o notă critică pe coperta a patra semnată de Al. Protopopescu;

Deasupra tenebrelor (poeme), Editura Paralela 45, Piteşti, 2001;

Opium (poeme), Editura Paralela 45, Piteşti, 2002, cu o serie de referinţe critice la finele volumului semnate de Alex Ştefănescu, Laurenţiu Ulici, Gh. Tomozei, Mircea Ciobanu, Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Al. Protopopescu, Marian Barbu ş. a.

Dimineţile Domnului” (poeme), Editura Paralela 45, Piteşti, 2004, cu mai multe referinţe critice în finalul volumului;

Libertate şi destin, eseuri filozofice, Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 2005, cu o referinţă critică pe coperta a IV-a semnată de Constantin Noica;

Jurnal erotic (poeme), Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 2006, cu prefaţa „Eros şi polemică” semnată de Gheorghe Grigurcu şi 34 de referinţe critice în finalul volumului.

Lepre şi sfinţi (poeme), Editura Revistei Convorbiri literare, Iaşi, 2007, care se „închide” cu eseul Poezia modernă şi destinul ei.

 

10. REFERINŢE CRITICE ÎN VOLUME ŞI REVISTE LITERARE

Referinţe critice în volume: Laurenţiu ULICI, Virgil Diaconu:

Departele Epimenides, în „Prima verba”, vol. II, Editura Albatros, Bucureşti, 1978.

Referinţe critice în revistele literare (selectiv):

Nicolae OPREA, Şapte cărţi de poezie, cotidianul „Argeşul“ din 6.02.2001; Mircea BÂRSILĂ, Sub semnul virtuozităţii, cotidianul Argeşul“ din 12.06.2001; Gheorghe MOCUŢA, Virgil Diaconu, „Deasupra tene­brelor“, „Arca“, nr. 7-8-9/2001; Nicolae OPREA, „Tratatul despre întunerical poetului, „Calende“, nr. 3-4-5/2002; Ioan MOLDOVAN, Opium-ul poemelor, „Familia“, nr. 6/iunie 2002; Nicolae PRELIPCEANU, Retorică şi mister, „România liberă“ din 25.07.2002; Tudor CRISTEA, Virgil Diaconu – Opium, „Litere“, nr. 8-9/2002; Lucian VASILIU, „Virgil Diaconu, Opium”, „Convorbiri literare“, nr. 6/iunie 2003; Gheorghe GRIGURCU, Înger şi Demon, „România literară“ nr. 17/5-11 mai 2004. Cronică la volumul Opium; Mircea BÂRSILĂ, Poezia lui Virgil Diaconu, „Cafeneaua literară“, nr. 8/2004; Ioan ŢEPELEA, Zilele melecrescătoare de vrăbii”, revista „Unu”, nr. 4/2004; Marian BARBU, O poezie de excepţie, „Cafeneaua literară”, nr. 2/2005; Ionel BOTA, Acoladă a imaginarului, poezie…, „Reflex”, nr. 1-2-3/2005; Horia DULVAC, Pădurea, cuvânt cu cuvânt, „Mozaicul”, nr. 5-6/2005; Radu CANGE, Carte pentru parlamentari, „Poesis”, nr. 6-7/2005; Florin DOCHIA, Dimineţile Domnului, „Revista nouă” nr. 7/2005; Mihai BORŞOŞ, Aderenţa la firesc, „Semne” nr. 2-3/2005; Rodica MARIN, Opium – riposta lirismului, „Cafeneaua literară” nr. 8/2005; Paul ARETZU, Grădina şi oraşul, „Luceafărul” nr. 34/2005; Rodica MARIN, Dimineţile domnului Virgil Diaconu, „Amfitrion” nr. 4/2005; Niculina OPREA, Nopţile poetului, „Viaţa Românească” nr. 1-2/2006; Dumitru Augustin DOMAN, Un virtuoz al stilului pamfletar, „Argeş” nr. 6/2006; Graţiela BENGA, Poemul, la răspântia dintre zi şi noapte, „Banat” nr. 4-5/2006; Gheorghe Grigurcu, Eros şi polemică, prefaţa la volumul Jurnal erotic, Ed. M.L.R., Bucureşti, 2006, Adrian Alui GHEORGHE, Virgil Diaconu&Lolita, Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 2006, „Convorbiri literare” nr. 5/2007; Adrian Dinu RACHIERU, Despre „poezia carnivoră”, „Convorbiri literare” nr. 6/2007; Horia DULVAC, Ostentaţia eroticului şi onestitate plastică, „Bucovina literară” nr. 5-6/2007; Florin DOCHIA, Virgil Diaconu şi un „Jurnal erotic”, „Axioma” nr. 7/2007; Ion BELDEANU, Virgil Diaconu Jurnal erotic, „Bucovina literară” nr. 7/2007.

 

11. PREMII LITERARE

- Premiul I la „Concursul naţional de poezie“ organizat de Consiliul Local Târgovişte, 1982.

- Premiul I la Concursul de creaţie literară «Tinereţea patriei noastre», Bucureşti, 1985.

- Premiat în cadrul Concursului naţional de eseu «Mihai Eminescu», ediţia a III-a, Cluj, 2003.

- Premiul pentru eseu acordat de revista „Familia”, în cadrul Festivalului internaţional «Lucian Blaga», ediţia a XXIII-a, 2003, Sebeş.

- „Diploma de excelenţă”, acordată în februarie 2004 din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Argeş, pentru activitatea publicistică în domeniul poeziei în anul 2003.

- „Premiul pentru poezie pe anul 2002, pentru volumul Opium, acordat de Filiala Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România, mai 2005.

- „Premiul pentru Eseu”, acordat volumului „Libertate şi destin” în cadrul „Festivalului Internaţional de Poezie Emia”, ediţia a VI-a, Deva, 16-18 decembrie 2005.

- „Premiul pentru volumul Libertate şi destin”, acordat în cadrul „Festivalului naţional de literatură Sensul iubirii”, ediţia a XI-a, Drobeta-Turnu Severin, 7-9 iulie 2006.

- „Premiu pentru cartea de poezie a anului 2006, pentru volumul Jurnal erotic”, acordat de Filiala Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România, octombrie 2007.

 

12. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1990.

13. PREZENT ÎN DICŢIONARE LITERARE

Virgil Diaconu este cuprins în „Dicţionarul general al literaturii române” editat de Academia Română, Bucureşti, 2004, şi în „Dicţionarul biografic al literaturii române” întocmit de Aurel Sasu, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006.

 

14. ACTIVITATE ÎN SUPLIMENTE ŞI REVISTE LITERARE

În ianuarie 1990 editează la Piteşti, împreună cu poeţii Mircea Bârsilă şi Aurel Sibiceanu, revista de cultură „Solstiţiu” (24 p.), din care a apărut un singur număr.

Ianuarie 1997: fondează la Piteşti „Săgetătorul” (8 p.), suplimentul literar-artistic al cotidianului „Argeşul”, cu apariţie săptămânală, la care este redactor responsabil, director Mihai Golescu, la care lucrează până în aprilie 2002. Redacţia: V. D., Toma Biolan şi Marian Barbu.

În ianuarie 2003 fondează la Piteşti revista „Cafeneaua literară” (32 p.), unde deţine funcţia de redactor-şef adjunct, iar din februarie 2004 devine directorul ei. Revista (cu apariţie lunară) este editată de Centrul Cultural Piteşti cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului local Piteşti. Din redacţie au făcut parte la început Magda Grigore, V. Diaconu, Mariana Şenilă Vasiliu, Marian Barbu, Simona Fusaru. Din iunie 2007 redacţia este constituită din V. Diaconu, Marian Barbu, Florian Stanciu, Simona Fusaru.

1 Decembrie 2004-februarie 2006: directorul „Societăţii literare”, suplimentul săptămânal (4 pagini, format A2) al cotidianului piteştean „Societatea argeşeană” condus de Gheorghe Smeoreanu.

 

15. REFERINŢE CRICICE. SELECTIV

Poemele exprimă, aproape în totalitate, setea de aventură într-un univers recunoscut pentru calitatea de a fi mereu unic şi mereu divers, al cuvintelor din care se face poezia. (…). Poeziile sale sunt un fel de iniţiere în dor, de unde şi tonalitatea nostalgică, pe un fond, totuşi, orgolios până la narcisism: «Şi nici o lume trofeu nu mă are,/ci eu port lumea în cântec, cum pe umeri blana de tigru».“

Laurenţiu ULICI, Virgil Diaconu: Departele Epimenides,

în „Prima verba”, vol. II, Editura Albatros, Bucureşti, 1978

 

Deşi ar avea toate mijloacele s-o facă, Virgil Diaconu (aflat acum la a doua apariţie editorială) nu vrea să-şi «captiveze» cititorii practicând o poezie convenient metaforică, lesne de descifrat «prin părţile esenţiale», ci nutreşte ambiţia de a oferi despre sine şi solitara sa trudă o imagine dramatică, abruptă. Cu derogări (căutate) de la tehnica versului «alb-libero-modern», cu încifrări (adesea necăutate), poetul rosteşte un discurs monoton (dar ţinând de monotonia supe­ri­oară a ploii) despre lume, aşa cum ea i se înfăţişează doar lui. Gânditor mai degrabă sceptic, despodobit de atributele tinereţii osten­tative, Diaconu ni se impune ca o prezenţă lirică originală, profund autentică, onorându-se pe sine, dar şi editura ce-l promovează. Virgil Diaconu este numele unui poet.“

Gheorghe TOMOZEI, prezentare pe coperta a IV-a,
Depărtarea lăuntrică, Editura Litera, 1980

 

Lirismul (uneori prea) expert al lui Virgil Diaconu cucereşte începând prin a-şi pune la punct cititorul, asemenea Piramidei care se face populară cu faptul ştiut că nu are decât muchii. Trei volume pu­bli­cate până acum stau mărturie unui îndrăzneţ proces de radicalizare a discursului poetic, nu străin de o anumită superbie oraculară, mereu în căutare de itinerare arhetipale, înclinat spre simbol şi primor­dia­litate. Urmare a «inospitalităţii» provocate de elevaţie, această poezie (inclusiv remarcabilul Călătorie spre sine, 1984) e sortită să suporte ceva din anonimatul locului păstrător de comoară. Lipsa podoabei gratuite (poate chiar a capacităţii plastice) răspunde unei stări generale de criză pe care versul său o acuză, refugiindu-se în combinaţii paradoxale, speculative, apodictice. Criză de vizualitate, proprie acelor organisme care, trăind la mare adâncime, nu au nevoie de ochi. E un fel de idilă cu Esenţa sau un mod de a convinge că H2O e formula prin care apa informează că ea susură. Este, oricum, programul unui Poet care demonstrează că singura senzualitate este cea a Ideii.“

Al. PROTOPOPESCU, prezentare pe coperta a IV-a,
Discurs despre linişte
, Cartea Românească, 1989

 

Poezia lui Virgil Diaconu este substanţială şi novatoare, în sensul evoluţiei poetice. El este adeptul unui lirism sentenţios şi lapidar până la esenţializare. O esenţializare care porneşte, de fapt, de la obsesia tematică şi stilistică a desăvârşirii. În partea a doua a cărţii Deasupra tenebrelor, Virgil Diaconu încearcă şi reuşeşte nişte eseuri lirice, un fel de meditaţii tematice, care sunt expresive din punct de vedere poetic. Poetul ştie să se ferească de ariditatea limbajului atunci când trece către această formulă hibridă de meditaţie poetică. Eseul liric numit Eminescu este, de fapt, un poem cu totul definitoriu pentru ceea ce înseamnă relaţia noastră cu Eminescu, aşa încât, chiar dacă la origine pare un poem encomiastic, Virgil Diaconu ştie să prindă în acest poem tot ceea ce ţine de esenţa eminesciană.“

Nicolae OPREA, Şapte cărţi de poezie,

cotidianul „Argeşul“ din 6.02.2001

 

Virgil Diaconu este poetul care are simţ metafizic. Poezia lui este grea de sens şi mai ales impresionează prin aspiraţia spre altceva, spre ceva mai înalt. Ea impresionează printr-un dramatism al cunoaşterii.“

Alex. ŞTEFĂNESCU, Şapte cărţi de poezie,

cotidianul „Argeşul“ din 6.02.2001

 

 

(…) trăgând linie, vom zice că, mai degrabă, volumul lui Virgil Diaconu (Virgil Diaconu & Lolita, Jurnal erotic, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2006, p.n.) completat cu câteva parabole adunate sub genericul Omului vulnerabil („atinsul de aură”) poate fi citit ca o replică la valul editorial al „cărticelelor fără organ”, vădind inapetenţă metafizică. Cu regretul că „dialogul” auctorial se restrânge la prima secţiune a plachetei, semnalăm acest op, cu speranţa (palidă) că şi „critica mică” (B. Ghiu) îl va zări. Fiindcă, Virgil Diaconu este un nedreptăţit. Într-o vreme în care critificatorii produc, pe bandă, cronici tarifate şi prefeţe comandate, poetul piteştean ar merita, cinstit judecând, o altă vizibilitate literară. Jurnalul erotic („împărţind” gloria cu Lolita) ar fi un îndemn şi o garanţie, ispitind – poate (măcar prin titlu) – critica publicitară, zgomotoasă şi confuză.”

Adrian Dinu RACHIERU, Despre „poezia carnivoră”,

Convorbiri literare” nr. 6/2007

 

Poezia lui Virgil Diaconu îşi trage seva din adâncuri. Preocupat de înţelegerea profunzimilor şi de căutarea sinelui, însoţit de un daimon, sufletul peregrin al poetului îşi caută un sens parcurgând purgatoriul existenţei cu paşi mărunţi, ceea ce nu-l împiedică să se ridice prin parabolă deasupra tenebrelor. Poemele sale măsoară fragilitatea fiinţei şi rezistenţa ei, căutând punctul vulnerabil al creatorului/creaţiei, o natură dublă, Faptul comun şi erezia.“

(Gheorghe MOCUŢA, Virgil Diaconu, „Deasupra tene­brelor“, „Arca“, nr. 7-8-9/2001).

 

Virgil Diaconu, membru titular al Uniunii Scriitorilor, îl surprinde pe cel nefamiliarizat cu lirica primelor sale cinci volume (poetul debutând în 1976) cu acest delicat Opium (Editura Paralela 45, Piteşti, 2002), operă de maturitate artistică deplină. Esenţa liricii bardului constă în neastâmpărul şi îndrăzneala ideii, în tonul sensibil, precum şi în obsedanta muzicalitate a versurilor. Reluarea încăpăţânată a unor construcţii, sensibil ornate cu delicate nuanţe de sens, singularizează această rostire oraculară, de un dramatism şocant. Astfel, poezia devine rugăciune şi spovedanie în acelaşi timp, o căutare permanentă a sinelui, dar şi discurs interiorizat al renunţării şi acceptării demne a spectacolului existenţial.

Virgil Diaconu e un poet al celor mai alese simţiri. Volumul său, o dată citit, îţi va rămâne de-a pururi aproape, existând, de-acum, în biblioteca intimă a sufletului tău.“

Ladislau DARADICI, O carte pentru biblioteca sufletului tău,
„Arhipelag“, nr. 3-4/2002

 

Născut în 1948, Virgil Diaconu poate fi afiliat optzeciştilor numai prin vârstă, nu şi prin tematica poeziei sale. De altfel, dicţionarul emblematic al generaţiei mascat de Ion Bogdan Lefter sub titlul Scriitori români din anii ’80-’90 îl ignoră, din pricini obscure. (…). Nefiind, aşadar, răsfăţat de critica literară, poetul şi-a construit temeinic proiectul personal, ajungând la maturitate deplină cu recentul volum, Opium (Editura Paralela 45, Piteşti, 2002).“

Nicolae OPREA, „Tratatul despre întunerical poetului,
„Calende“, nr. 3-4-5/2002

 

Se pare că principiul plăcerii este din ce în ce mai străin de principiul poetic, în poezia care se scrie acum la noi. (…) În contra direcţiei de azi din poezia română regret acest lucru. Tocmai de aceea, o carte de poezie cum este Opium, o carte de poezie care se citeşte cu cea mai mare plăcere de la un capăt la celălalt, nu poate decât să mă încânte şi să mă facă să cred că, la urma urmelor, poezia se va face iar frumoasă pentru noi.

În orice punct al ei, poezia lui Virgil Diaconu e egală cu ea însăşi – atât în ceea ce priveşte «tema», cât şi realizarea. Aceeaşi demonie erotică şi poetică pusă în slujba Domnului cutreieră lumea ei. Aerul ei e la fel de colorat de misticism peste tot.

Poeţii mistici contemporani sunt tot mai rari. (…). Iată însă că Virgil Diaconu are curajul, nu ingenuu, ci provocator, de a convorbi cu Dumnezeu în afara ironiei. Demonul dionisiac din poezia lui e mai curând un Dionis rugându-se. Cu înfocare, cu o credinţă uluitoare, rugându-se cu fiecare por din carnea, din sufletul şi din poezia lui. (…) Poezia este legată de viaţa noastră întru Cel ce este, pentru un astfel de poet, şi probabil pentru toţi poeţii adevăraţi.“

Radu VANCU, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu,
„Transilvania“, nr. 4/2002

 

Deşi prin vârstă şi prin perioada în care s-a afirmat Virgil Diaconu ar aparţine optzecismului, prin poetică, prin tipul de viziune, prin relaţia cu propriul discurs, el nu prea are de-a face cu optzeciştii. El are o adevărată mistică a «sufletului» şi a «inimii», al căror imaginar liric este de un romantism apăsat. (…). E o singurătate ce plăsmuieşte trăiri compensative (…) într-o retorică din care nu lipsesc nici acum acea «superbie oraculară» şi înclinaţia spre simbol şi arhetip despre care vorbea unul dintre cronicari. (…) În fond, poetul nu vede, căci nu doreşte, concreteţea lumii, nu percepe material existenţa, ci doar reflexele ei sentimentale sau ideatice: «Iată ce căutam eu de atâta timp, iată lumea fără obiect,/lumea dezvelită de cămaşa lucrurilor: sufletul!» (v. poemul final Lumea fără obiect). Acest «suflet» pe care îl supralicitează poetul este tocmai «opium»-ul care excită şi euforizează organele poetice ale lui Virgil Diaconu. Nu-i mai puţin adevărat că poetul e departe de rimbaudiana «distrugere a simţurilor» în vederea accederii la vizionarism, «drogarea» sa fiind una la nivelul bunului simţ poetic şi al unei retorici de tranziţie între clasic şi modern: «de la ghimpi la petale eu trec repede strada/dintre viziunea clasică şi viziunea modernă» (Lumea fără obiect).

Patetic (…) şi larg accesibil, plasticizând comprehensibil noţiunea şi conceptul, poetul «ia note direct pe suflet» din spectacolul imediateţii; e încântat la modul whitmanian de opulenţa, diversitatea şi ciclicitatea naturii, în care citeşte mereu prezenţa zeului; o prezenţă căreia îi opune comedia umană a iluziilor şi diletantismului, faţă de care în poemul Occident dezvoltă un adevărat pamflet liric.“

Ioan MOLDOVAN, Opium-ul poemelor,

Familia“, nr. 6/iunie 2002

 

Poeziile lui Virgil Diaconu se desfăşoară într-o retorică nu întotdeauna cunoscută, bănuită, dezvăluind în paginile cele mai bune ale cărţii un poet autentic, aşa cum observa, acum aproape douăzeci de ani, Mircea Ciobanu; tonul metafizic remarcat de Alex. Ştefănescu anul trecut nu s-a pierdut, el dând adâncime şi mister unor rostiri poetice substanţiale.“

Nicolae PRELIPCEANU, Retorică şi mister,
România liberă“ din 25.07.2002

 

Volumul (Opium) aparţine unui poet deplin, dependent de lirism până într-atât încât nu va putea fi vindecat în nici un centru de dezin­to­xi­care.“

Tudor CRISTEA, Virgil Diaconu – Opium,

Litere“, nr. 8-9/2002

 

N‑am mai parcurs de multă vreme (…) o carte atât de bine gândită, articulată, structurată, semn de înaltă ştiinţă de carte şi de spirit critic aşezat. Aflat la a şasea apariţie editorială, Virgil Diaconu ne oferă poeme confesiv-narative, psalmice, reflexive, în spiritul poeziei lui Mircea Ivănescu, din care lipsesc substraturile polemice, ludice, «apocaliptice». Cartea poate fi citită ca un text diluvian, rafinat, livresc, unitar stilistic şi tematic, fără denivelări valorice, invitaţie indiscutabilă într-un spaţiu poetic ales: «Acum, că zeul doarme, poţi şi tu să te-arăţi…/Şi poţi să fii o victorie într-o ţară pe care/cu bună ştiinţă am pierdut-o…» (Acum, că zeul doarme…).“

Lucian VASILIU, „Virgil Diaconu, Opium”,

Convorbiri literare“, nr. 6/iunie 2003

 

„Pentru Virgil Diaconu lumea pare o fantezie delicată a creatorului său, pe care se străduieşte a o aproxima prin propria-i fantezie lirică, domoală, înduioşată, de-o agreabilă muzicalitate lăuntrică. La antipodul crispării expresioniste, starea d-sale de spirit e, în cele mai numeroase din versurile pe care le semnează, detensionată, gata a accepta, a îmbrăţişa toate cele ce sunt. O uşoară solemnitate ironică nu reprezintă decât distanţa trebuitoare pentru ca sentimentul să nu lunece în sentimentalism, păstrându-se în granula sa imagistică. (…).

Adâncirea acestei sensibilităţi bucuroase de real duce la o comunicare cvasigenerală cu făpturile şi cu lucrurile şi la corolarul firesc al său, la o «fraternizare» franciscană cu ele, care e un mod de integrare în univers, spre deosebire de dezintegrarea atât de frecventă în poezia modernă, încât postura în cauză e subiacent polemică.“

Gheorghe GRIGURCU, Înger şi Demon, „România literară“,
nr. 17/5-11 mai 2004. Cronică la volumul
Opium

 

Domnilor confraţi, citind cartea de poezie Dimineţile Domnului, a lui Virgil Diaconu, poem cu poem (sunt încă 34 de poeme, unul mai frumos şi mai bine construit decât celălalt), veţi putea fi, cred, o clipă mai aproape de adevărata literatură a lumii, veţi înţelege mai uşor viziunea şi unghiul oferite de autor, răscolitoare şi de o simplitate paralizantă, veţi putea apoi urmări în profunzime Adevărul minciunilor despre care ne vorbeşte excelentul prozator Mario Vargas Llosa, dar şi Dimineţile Domnului, oferite chiar de poetul asupra creaţiei căruia facem referire. Această carte ne apare, în conţinut, cu o poezie năucitoare sub raport ideatic, cu o formulă estetică şi morală cuplată sublim la insurgenţele unei firi deschise, penetrante în focarul esenţelor, în dramatica curgere a râului heraclitian.

Virgil Diaconu ne-a demonstrat încă o dată că este, ca să folosesc expresia unui alt confrate, un poet contemporan cu Dumnezeu, într-o biblie a urcării prin zilele sale (şi prin zilele noastre) «crescătoare de vrăbii.»

Ioan ŢEPELEA, Zilele melecrescătoare de vrăbii”,

Unu”, nr. 4/2004

O carte de excepţie este publicată la Editura Paralela 45, Piteşti, 2004 – Dimineţile Domnului. Având această carte în mâini, veţi citi o poezie puternică şi veţi avea prilejul de a constata că păducheriile cotidiene pot fi ocolite orgolios de marele gest proiectiv, regăsit ca fiinţă în intimitatea unui grav, amplu discurs liric.

Această carte va rămâne ca un model, în primul rând de rezistenţă, despre cum se face poezia autentică şi semnificativă într-o prea zgomotoasă superficialitate a manifestelor generaţioniste (…).

Regretul personal pe care îl exprim aici este acela că această carte, foarte probabil, va fi îngropată temporar sub maldărul de maculatură pe care este aşezată jurizarea «competinte» a instanţelor critice înjghebate după principii clientelare statornicite de apucătura balcanică, îndemânatică şi trează atât pe cheiurile Dâmboviţei, cât şi în bălăriile Argeşului.”

Marian BARBU, O poezie de excepţie,

Cafeneaua literară”, nr. 2/2005.

 

Virgil Diaconu face dovada predilecţiei sale pentru pamfletul necruţător, intervenţiile de această natură relevând calităţile excelente de care dispune. Volumul Jurnal erotic propune ipostazele iubirii frenetice căreia autorul îi conferă atributele scenariului vivant de care nu se poate lipsi. (…).

Numai o astfel de iubire acaparatoare care poate da substanţă existenţei pare să fie sensul întregului Jurnal erotic.

Numai ea îşi dezveleşte picioarele în poemele mele,

aleargă desculţă într-un vers,

bate din palme într-o metaforă,

intangibilă şi nesfârşită în propria ei frumuseţe.”

Ion BELDEANU, Virgil Diaconu Jurnal erotic,

Bucovina literară” nr. 7/2007

 

 

Mă numesc, din mila Domnului, Calinic Constantin Argatu, născut în satul Cracăul-Negru, comuna Crăcăoani, judeţul Neamţ, la 6 iunie 1944, din părinţi ortodocşi români: Elena şi Haralambie.

După absolvirea Şcolii Generale în satul Cracăul-Negru şi comuna Bălţăteşti, am urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, pe care l-am absolvit în anul 1964 de la Hristos.

Mi-am continuat studiile la Institutul Teologic Universitar Sibiu, pe care le-am absolvit în anul 1968 cu teza „Lupta profeţilor împotriva formalismului”, susţinută la catedra de Vechiul Testament, cu profesorul Nicolae Neaga.

Am fost hirotonit diacon celib la 6 septembrie 1964, iar preot la 8 septembrie 1964 de către Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului.

De la 1 octombrie 1964 la 1 septembrie 1966, am slujit ca preot paroh la parohia Tioltiur din protopopiatul Gherla, şi apoi, prin transfer în interesul serviciului, la parohia Inău, protoieria Târgu Lăpuş, de la 1 septembrie 1966, până la 1 noiembrie 1971.

În cele două parohii am construit şi restaurat biserici.

La cerere, dorind să intru în viaţa monahală, am fost închinoviat la Mănăstirea Căldăruşani din cuprinsul Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, unde am stat din noiembrie 1971 până la 1 ianuarie 1974, îndeplinind diferite ascultări administrative.

Aici am fost tuns în monahism de actualul Mitropolit al Ardealului, Dr. Antonie Plămădeală, la 31 decembrie 1972, primind numele Calinic.

De la 1 ianuarie 1974 am fost transferat la Mănăstirea Cernica cu binecuvântarea Patriarhului Justinian, rămânând aici până la 1 august 1977. Încredinţările primite au fost de: muzeograf, secretar şi preot slujitor.

La 27 septembrie 1975 am fost hirotesit protosinghel de Prea Sfinţitul Roman Ialomiţeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

La 1 august 1977 mi s-a încredinţat conducerea ca stareţ al Mănăstirii Sinaia, judeţul Prahova, rămânând aici până la 1 martie 1981.

În acest timp mi s-a conferit de către Sfântul Sinod distincţia de arhimandrit pentru merite deosebite, hirotesia fiind săvârşită de P.S. Roman Ialomiţeanul, episcopul vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor.

De la 1 martie 1981, Patriarhul Iustin mi-a încredinţat conducerea Mănăstirii Cernica în calitate de stareţ.

În timpul ascultării de stareţ la cele două obşti monahale, s-au făcut lucrări de restaurare integrală a complexelor muzeale prin consolidările monumentelor istorice în urma cutremurului din 1977, restaurări de picturi murale, reînnoirea personalului monahal atât de greu încercat, gospodărind, de bună seamă, şi averea mănăstirilor încredinţate. În această perioadă de stricteţe şi sărăcie, Mănăstirea Cernica, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi a Sfântului Calinic, a putut să sprijine: restaurarea bisericilor din Baloteşti – Ilfov, mănăstirile: Pasărea, Ciorogârla, Suzana, Zamfira, Sinaia, Polovragi, Govora, Topliţa şi alte schituri din ţară s-au bucurat de roua binefăcătoare a Cernicăi, noi dând cu îmbelşugare daruri din buzunarul lui Dumnezeu şi al Sfântului Calinic de la Cernica, încât ne mergea vestea că suntem darnici.

În toamna anului 1985, la 30 septembrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, văzând realizările avute, m-a ales arhiereu vicar la Episcopia Râmnicului şi Argeşului, cu titlul de Argeşeanul, stabilindu-se ca reşedinţă Mănăstirea Argeşului, dorinţa de inimă a marelui Patriarh Iustin.

Consacrarea întru arhiereu şi întronizarea au avut loc în ziua de 17 noiembrie 1985, în Catedrala Episcopală de la Curtea de Argeş, confirmare primită şi prin Decretul Prezidenţial 224/28 octombrie 1985.

În perioada 1985-1990, fiind împreună lucrător cu P.S. Episcop Gherasim al Râmnicului şi Argeşului, în cele trei judeţe: Argeş, Vâlcea şi Olt, componentele Eparhiei, s-au desfăşurat vaste lucrări de consolidare şi restaurare a zeci şi sute de mănăstiri şi biserici monumente istorice care au suferit din pricina timpului şi al cutremurelor din 1977 şi 1986, cutremure care ne-au adus pagube enorme.

 

Este greu de descris situaţia în care ne-am aflat, şi forţele morale şi materiale consumate.

Privesc în urmă cu spaimă, dar şi cu bucurie pentru ajutorul dat de Dumnezeu şi hărnicia preoţilor de a tămădui rănile suferite.

Un gând sfânt de recunoştinţă pentru împreună lucrarea cu P.S. Episcop Gherasim, şi pentru aleasa cooperare cu Părinţii slujitori ai Sfintelor Altare. A fost cea mai fructuoasă colaborare!

După mutaţiile social politice din 1989, gândul mai vechi şi stăruitor al Patriarhului Justin se împlineşte în 1990, când Sfântul Sinod a aprobat reînfiinţarea Episcopiei Argeşului, iar la 4 aprilie 1990, Patriarhul Teoctist, prin Decret Patriarhal, mi-a încredinţat organizarea, după legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, a Episcopiei reînfiinţate, cuprinzând două judeţe: Argeş şi Teleorman.

La 27 septembrie 1990, Adunarea Naţional Bisericească, întrunită în Colegiu Electoral, m-a ales, prin vot secret, episcop titular al Episcopiei Argeşului şi Teleormanului, obţinând 74 de voturi din 91 posibile.

În primăvara democratică a României, argeşenii mi-au dat votul pentru a fi deputat independent în Parlamentul României, în prima legislatură, în cei doi ani şi jumătate lucrând cu colegii deputaţi la legi noi, încununându-se cu elaborarea Constituţiei României democratice. Şi acum am vie în minte grija cu care se lucra şi marea responsabilitate de a pune Ţara pe noi temelii democratice, exprimând omagiul Nostru tuturor colegilor din Parlamentul României!

Văzând greutăţile mari în păstorirea Eparhiei, care se întindea din Carpaţi la Dunăre, Duhul Sfânt mi-a poruncit să propun Sfântului Sinod înfiinţarea Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului în limitele administrative ale judeţului Teleorman.

Părintele Patriarh Teoctist a îmbrăţişat cu căldură ideea, şi a propus Sfântului Sinod aprobarea noii Eparhii. Tot prin Decret Patriarhal mi s-a încredinţat organizarea structurii Eparhiei Alexandriei şi Teleormanului, în calitate de episcop locţiitor până la alegerea actualului titular, P.S. Galaction Stângă, care a fost întronizat ca episcop la 1 septembrie 1996, spre marea bucurie a minunaţilor oameni de soare ai Teleormanului, fiind şi eu foarte mulţumit de acest dar al lui Dumnezeu!

În această perioadă am făcut câteva drumeţii în Balcani. Pentru Albania am hirotonit pe Dumitru Tache Veriga care slujeşte în oraşul Korcea şi zideşte o biserică românească, cea mai mare din Balcani, după mărturia ambasadorului României în Albania, Filip Teodorescu. Proiectul gratuit a fost oferit de I.P.J. Argeş.

În grija Noastră au fost şi mai sunt pentru pregătire teologică studenţii din Albania, Macedonia, Basarabia.

Văzând aromânii din Balcani şi din alte părţi ale lumii că am dragoste şi că sprijin cum pot identitatea aromână, m-au ales ca mitropolit al tuturor aromânilor din Balcani, la Congresul aromânilor de la Freiburg, Germania, în iulie 1993.

Pentru pregătirea personalului bisericesc, cu ajutorul lui Dumnezeu şi a oamenilor de bine, am înfiinţat Şcoala de Cântăreţi Bisericesti de la Turnu Măgurele şi Curtea de Argeş, Seminarii Teologice la Turnu Măgurele, Piteşti, Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel, precum şi Facultatea de Teologie „Sfânta Muceniţă Filoteia” – Universitatea Piteşti, Argeş, cu secţiile: Pastorală, Asistenţă Socială, Limbi Străine, Litere, Filozofie, Limbaj Mimico-Gestual şi Artă Sacră. Astfel, învăţământul religios în Şcolile de Stat din cuprinsul Eparhiei Argeşului şi Muscelului a fost acoperit integral cu absolvenţi ai Facultăţii de Teologie din Piteşti – Argeş.

În data de 12 iunie 2000 am primit titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Piteşti.

Din anul 2002 sunt membru de onoare al Societăţii Profesorilor de Muzică şi Desen din România şi vicepreşedinte pe ţară al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român.

Am publicat următoarele cărţi:

Istoria sfintelor mănăstiri Cernica şi Căldăruşani, lucrare diortosită şi transliterată; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988

Bucuria lecturii, Editura Dacia, 1989

Bucuria lecturii, Ediţia a doua, Editura Dacia, 2000

Pace şi bucurie cu Brâncuşi, editura Dacia, 2001 (ediţii în limbile română, engleză şi franceză)

Întrebări profane, lămuriri duhovniceşti, Întrebări cu Prea Sfinţitul Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2001

Frumuseţea lumii văzute, editura Dacia, 2002

Brâncuşi şi Psalmul creaţiei (română, italiană, franceză şi engleză), editura Anastasia, 2003

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare între Cer şi genune, Editura Eikon, Cluj, 2004

Albinele fac politică, Editura Dacpress, 2004

Patriarhul biblic (română, italiană şi engleză), Editura Episcopiei Argeşului şi Muscelului, 2005

Gurie Grosu, Jurnalul unui Mitropolit, Editura Dacpress, 2005

Traista cu stele, Editura Episcopiei Argeşului şi Muscelului, 2005

Veşnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, 2006

Biserica Neamului în pumnii tiranului, Editura Dacpress, 2006

Să ne salvăm de la un nou holocaust asupra libertăţilor românilor, Editura Dacpress, 2006

Fereastra lui Iorga, Editura Episcopiei Argeşului şi Muscelului, 2007

Mersul printre stele, Editura Episcopiei Argeşului şi Muscelului, 2007

În curs de apariţie:

Adevăratul Cioran

Un bob de înţelepciune

Portrete

 

Am coordonat în numele Eparhiei Argeşului şi Muscelului editarea primei ediţii a operei integrale a Patriarhului Iustin Moisescu din care au apărut în decursul anului 2003, la editura Anastasia, următoarele cărţi:

Ierarhia bisericească în epoca apostolică

Evagrie din Pont

Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom

Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena

Dosoftei Mitropolitul şi alte scrieri

Hr. Andruţos – Simbolica

Omilii arhiereşti

Cuvântări ecumenice

Am publicat studii, interviuri, recenzii şi articole în reviste bisericeşti şi publicaţii laice: Telegraful Român, Luceafărul, Almanahul Vestitorul, Almanah estival Luceafărul, Steaua, Tribuna României, Familia, Scânteia tineretului. Supliment literar artistic, Romanian Orthodox Church News, Îndrumător Pastoral (Episcopia Râmnicului şi Argeşului), Argeş, Biserica Ortodoxă Română, Magazin Istoric, Ortodoxia, Tomis, Astra, Manuscriptum, Secolul XX, Îndrumător Bisericesc (Episcopia Râmnicului şi Argeşului), Convorbiri literare, Amfiteatru, Cronica Fundaţiilor, Lumină Lină, Păstorul Ortodox, Iisus Biruitorul, Societatea Argeşeană, Lumina, Evenimentul Zilei, Viitorul, Argeş expres, Curierul zilei, Ziarul de Azi, Muscelul, Jurnalul de Argeş, Impact.

Din anul 2001, pentru nevoile spirituale ale clerului şi credincioşilor Eparhiei argeşului şi Muscelului am înfiinţat Săptămânalul de informare bisericească, teologie şi spiritualitate al Episcopiei Argeşului şi Muscelului Argeşul Ortodox şi publicaţiile Lumină lină şi Păstorul Ortodox, serie nouă.

Din anul 2006 am fost ales membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Totodată, în ultimii ani de episcopat, am elaborat pastorale de Sfintele Sărbători care au fost trimise preoţilor şi credincioşilor păstoriţi.

În decursul timpului, am făcut diverse călătorii în străinătate pentru documentare.

Calinic

Episcop al Argeşului şi Muscelului

Aurel Sibiceanu s-a născut într-o frumoasă zi de vară – 1 iunie 1955. Copilăria şi-o petrece în mai multe locuri din România, funcţie de capriciile politice ale vremii, care se răsfrângeau asupra părinţilor săi. Sunt ani de pribegie involuntară prin zona Câmpulungului de Muscel, prin mai multe locuri din Dobrogea - Hârşova, Saraiu, Ghindăreşti, Ciobanu -, reveniri în Argeş, iar plecări de aici. O foarte mare parte a copilăriei şi-o petrece la bunica sa, Ana Samur, de la care învaţă multe. Printre aceste învăţături putem enumera persiflarea unui real neprietenos, trăirea bucuriilor simple, apropierea de minunile naturii şi, nu în ultimul rând, apropierea de carte ca de o lume alternativă a omului. Atunci i se naşte pasiunea pentru citit şi dorinţa de a scrie Tot de la bunica sa mai învaţă să depăşească, şi cu ajutorul umorului sănătos, anii grei, de suspiciune şi teroare politică.

La vârsta de 15 ani, Aurel Sibiceanu se trezeşte în mijlocul vieţii de oraş. Oraşul îl sperie, oarecum, percepându-l, la început, ca fiind neprietenos, închizător de orizonturi. Numai lectura şi întâlnirea cu delicatul dascăl şi poet Ion Cincă reuşesc să-i uşureze adaptarea la urbe. Distinsul şi exigentul poet Ion Cincă îl introduce în lumea cenaclului.

Se cuvine să amintim că un mare rol în viaţa şi evoluţia literară a lui A. Sibiceanu a avut şi poetul Virgil Diaconu, de care este legat cu o prietenie de aproape 35 de ani.

Tot în acei ani de formare, descoperă boema piteşteană, alcătuită din minunaţi oameni de cultură. Boema este trăită intens. Lectura, exerciţiile spirituale şi libaţiile bahice se întrepătrund şi au ca finalitate creaţii minunate, de literatură, pictură şi actorie. Boema produce şi evenimente mai mult decât supărătoare pentru conformiştii şi susţinătorii regimului comunist. Nu puţine sunt şi întâmplările picante, farsele de mare clasă. Din păcate, grosul acestei boeme s-a strămutat în Lumea de Dincolo, lăsându-i poetului un ciudat sentiment de zădărnicie şi neputinţă, mai ales în anii de pe urmă, în care locul dictaturii politice a fost ocupat copios de dictatura economică.

Trăim o vreme strepezită, în care prietenia parcă a devenit un rudiment, o slăbiciune mortală, în care comuniunea umană este în curs de dezintegrare. Omul ultimelor două decenii trăieşte o singurătate ne-iniţiatică, se cheltuieşte pe nimicuri, este, la rândul lui cheltuit de alţii fără nici un câştig pentru umanitate.


***

În anul 1977, Aurel Sibiceanu publică volumul de poeme Aflările. În 1979 tipăreşte cartea Ziua Cuvântului. Aceasta este urmată, la distanţă de opt ani, de Cartea Făpturii. Cu toată deschiderea oferită de Evenimentele Ceţoase din Decembrie 1989, pomenitul autor mai reuşeşte să publice o carte abia în 2001 – Cartea Făpturii, ediţie completă. În cartea de faţă, Priveliştile Scribului, cetitorul are în faţă ultima carte scrisă de autor înainte de 1989. Dacă realul şi norocul nu vor fi tot atâta de capricioase, Aurel Sibiceanu mai are de dat publicităţii şi din truda sa post-decembristă.

După 1989, a scris, şi mai scrie sporadic, în mai multe ziare şi periodice, cu mâhnirea că presa nu poate decât să identifice nişte neajunsuri ale corpului social-politic-economic, nicicum să le schimbe. Rolul acesta, de schimbare, îi revine clasei politice, din păcate, imatură, îndoielnică şi alunecoasă, păguboasă chiar, mai ales pentru viitorul acestei naţii.

****

Aurel Sibiceanu, ca orice om, a fost şi în situaţii limită, în neajunsuri, a fost bolnav, singur, disperat. S-au găsit, totuşi, oameni care să-i ofere sprijin. Prietenii, familia. A trecut şi prin momente-cheie, aproape de ne-depăşit. Dar omul nu este singur. Se cade să pomenim că în astfel de momente a primit sprijin de la minunaţii oameni care sunt: Bogdan Ezechil, vechi prieten şi autorul a două minunate cărţi apărute, şi a altora in curs de apariţie, Nicolae Folea, John Brănescu, Liviu Bănică, dr. Marian Iacob, Emanuel Marinescu, Vernel Crăciunescu şi Domnul Relu, în cafeneaua căruia se mai strâng şi iubitori de carte şi duh. În momente de foarte mare cumpănă la avut aproape pe fratele său Geoge IACOB. Autorul le aduce mulţumire pe această cale.

***

Dincolo de toate neajunsurile omeneşti, de bucuria dată de creaţie şi lectură, A. Sibiceanu cunoaşte şi alte bucurii, menite să-i cumpănească mai cumsecade viaţa – este tată şi bunic.

***

…Toate au fost şi sunt posibile pentru că Cel de Sus Este în Preajmă şi Este Milostiv. Fie-I Numele Lăudat!



 








S-a născut la 19 octombrie 1952, în satul Cârciu, comuna Văgiuleşti, judeţul Gorj.Are un frate şi două surori. Mircea şi Sofia sunt gemeni. A absolvit Liceul teoretic „Traian Doda” din Caransebeş. A debutat cu poezie, în ziarul judeţean „Flamura” din Caraş-Severin. În primii doi ani de liceu a fost coleg – de internat - cu poetul Octavian Doclin. A făcut armata la grăniceri . În l978 a absolvit cursurile ( la zi) ale Facultăţii de Filologie a Universităţii din Timişoara, secţia Română- Latină. Vreme de doi ani ( 1976-1078) a fost preşedintele Cenaclului literar „Pavel Dan” al Centrului Universitar Timişoara.A fost prieten la cataramă cu poetul Ion Monoran ( cel care a aprins scânteia Revoluţiei, oprind tramvaiele, în Piaţa Maria). Împreună cu Ion Monoran şi Adrian Derlea a întemeiat, în cadrul opzecismului încă incipient pe atunci, o efemeră mişcare literară numită „ Monodersilism”. Deşi a terminat Facultatea cu media 9,30, a fost repartizat ca profesor – dată fiind criza de posturi mediul urban - în localitatea Independenţa, Judeţul Călăraşi. În l982, pe cînd era profesor aici, i-a apărut volumul de debut Obrazul celălalt al Lunii ( în urma câştigării concursului de debut organizat de Editura „Albatros”) În aceeasşi zonă făceau naveta - de la Bucureşti – poeţii Matei Vişniec şi Mariana Marin. Spre a se muta în Argeş ( de unde era soţia sa ) , Mircea Bârsilă a fost nevoit să-şi caute, în 1985, o slujbă care nu avea nici o tangenţă cu învăţământul . Mai exact, cei din conducerea Inspectoratului de Învăţământ Argeş i-au spus că nu-i poate primi în sistemul judeţean al învăţămîntului pe amândoi : şi pe el , şi pe soţia sa. Aşa a ajuns Mircea Bârsilâ în funcţia de Şef al Inspectoratului Piteşti al Uniunii Compozitorilor din Romania, o funcţie bănoasă, dar care implica faptul că în cartea sa de muncă apăreau cuvintele : lucrător gestionar”. Din 1991, a fost , vreme de doi ani, director al Casei de Cultură din Curtea de Argeş. Alte slujbe: redactor la revista „Calende”, secretar literar al Teatrului „Al.Davila”. A obţinut Doctoratul în Literatură, în anul 2000. În prezent este Profesor universitar dr. la Facultatea de Litere a Universităţii Piteşti , unde a susţinut încă din 1994 cursuri şi seminarii. Are un copil eminent (Claudiu), care este student la Medicină. Mircea Bârsilă nu a fost membru al P.C.R şi nici informator.


Cărţi publicate :

Obrazul celălalt al Lunii, Ed. Albatros, Bucureşti, l982 ;

Argint galben, Ed. Albatros, Bucureşti, l988;

Scutul lui Perseu, Ed. Vlasie, Piteşti, 1993;

Fecioara divină şi cerbul, Ed. Calende, Piteşti, l994;

O linie aproape neagră, Ed AMB, Bucureşti,2000;

Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2001,

Lecturi, Ed. Calende, Piteşti,3001;

Acordeonul soarelui, Ed. Paralela 45, Piteşti,2001;

Anotimpurile unui cătun, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2003;

Introducere în poetica lui Nichita Stănescu, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2006;

Poeţi contemporani. Generaţia 80 (I), Ed. Paralela 45, Piteşti, 2006;

Vârsta de fier „ în viziunea lirică a lui Al. Philippide, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2007.


Premii .

2004 : Premiul Flialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din Romania, pentru e Anotimpurilunui cătun ; carte nominalizată la Premiile ASPRO şi ale Uniunii Scriitorilor.

2001:

Premiul Asociaţiei Bucureşti a Uniunii Scriitorilor din România, pentru O linie aproape neagră. Premiul „Cea mai bună carte de poezia a anului „ pentru aceeaşi carte, la Festivalul Naţional de Literatură „Poesis” , Satu Mare . Respectiva carte a fost nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor.

2002 :„Premiul pentru eseu ” ( Fecioara divină şi cerbul) la Festivalul „Al. Odobescu”, Călăraşi.

Marele Premiu la „Atelierul Naţional de Poezie”, Târgu Jiu, ediţia a VI-a.

1989 : Premiul revistei „Argeş” pentru Argint galben

1980 : Premiul I la Festivalul Naţional al Cenaclurilor Lirerare organizat de Uniunea Scriitorilor, Focşani;

1078 : Premiul I , la secţia Poezie, Festivalul Naţional al Artei Studenţeşti, Craiova.

 

Antologii : Este prezent în antologia poeziei româneşti postbelice apărută, în limba germană, la Berlin, în 1999, cu titlul Serpentine periculoase şi în antologia de poezie română contemporană Grădina, apărută în limba sârbă, la Belgrad, în 2006, Antologia poeţilor tinerii, Ed. Muzeului Literaturii Române, 2005, realizată de Laurenţiu Ulici Zone. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 – ’90, Ed. Marineasa, 1997 , Fluturi, păsări, cai, antologie realizată de Petre Stoica , Bucureşti 1983, Zoocalomnii, de Aristide N. Popescu, Ed. Albatros, 1985, Cântecul patriei, Ed. Albatros, 1986.

 

Traduceri:

Poeme traduse în limbile germană, sârbă, franceză, engleză şi italiană


Referinţe critice în volume ( eseuri, dicţionare, istorii literare ) :

Alex Ştefănescu, Istoria literaturii Române 1941- 2000 Ed. Maşina de scris, Bucureşti, 2005; Gheorghe Grigurcu, Poezie româneasă contemporană, vol I , Ed revistei „Convorbiri literare”, Iaşi,2000; Radu G. Ţeposu, Istoria întunecatului şi grotescului deceniu literar nouă, Ed. Eminescu, Laurenţiu Ulici, Prima verba, IV, Ed. Muzeului Literaturii Române 2004 Bucureşti, 1993: Dicţionarul General al Literaturii române editat de Academia Română, vol .I, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004; Aurtel Sasu, Dicţionarul biografic al literaturii române, voil I. Ed. Paealela 45, Piteşti, 2006; Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii 80 – 90, vol .I, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2000: Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Ed Dacia, Cluj-Napoca,2002: Gheorghe Mocuţa, Sistemul modei optzeciste, Ed, Cartea Românească, Bucureşti, 2005:. Dumitru Chioaru, Developări în perspectivă, Ed. Cartea Românească, 2005, LaurenţIU Ulici, Prima verba (IV). Ed. MuzeUului Literaturii române, Bucureşti,2004 ; Geo Vasile, Poezia română între milenii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Constantin Stan, Viaţa ca literatură, Ed. Pro, Bucureşti, 2001; Paul Aretzu, Viziuni critice, Ed. Ramuri, Craiova, 2005; Radu Voinescu, Printre primejdiile criticii, Ed. Pontica, Constanţa, 2004;, Nicolae Diaconu, În voia literaturii, Ed. Fundaţiei „ Constantin Brâncuşţi”, Tg. Jiu, 2000,George Vulturescu, Cronicar pe frontiera Poesis, Princeps Edit, Iaşi, 2006 Florea Firan, Profiluri şi structuri literare, Ed. Scrisul românesc, Craiova 2003.

 

Au scris favorabil despre cărţile sale : Alex Ştefănescu, Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Dan Cristea, Laurenţiu Ulici, Cornel Ungureanu, Constatin Hârlav, Valentin F. Mihăescu, Constanţa Buzea, George Alboiu, Adrian Păunescu, Al. Piru, Al. Cistelecan, Mircea Mihăieş, Nicolae Oprea, Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Gheorghe Mocuţa, Nicolae Coande, Alexandru Condeescu, Marian Drăghici, Niculina Oprea, Nicolae Diaconu, Radu Voinescu, Geo Vasile, Lazăr Popescu, Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Tudor Creţu, Bucur Demetrian, G. Vancu, Lucian Scurtu, Octavian Soviany, Daniel Vighi, Marin Ioniţă, Ion Popescu- Brădiceni şi alţii .


Au scris nefavorabil ( tendenţios, urât): Adina Diniţoiu şi Ştefania Ciurea.

 

Privirea criticii literare

Fragmente

„ Poetul şi-a găsit identitatea lirică încă de la prima lui carte şi a rămas în continuare el însuşi, cu o consecvenţă numai aparent contrazisă de mişcarea de flux şi reflux a inspiraţiei. Volumele sale au o impresionantă unitate stilistică şi formează un tot, fără să sufere de manierism. Cele mai multe dintre poeme sunt descrieri ale unor peisaje rustice şi aduc aminte prin concreteţe, prin crearea unei admosfere lirice încă de la primele versuri de priveliştile lui Fundoianu. Aceleaşi poeme însă îi pot evoca unui critic literar jocul de limpezimi din poezia lui Blaga, întrucât peisajele descrise lasă să se vadă prin ele, ca şi cum ar fi radiografiate de sensibilitatea mistică a poetului. Combinaţia de realism şi spirit vizionar, de pictură (terestră) şi muzică (celestă) conferă o ireductibilă originaliltate poeziei lui Mircea Bârsilă”.

Alex Ştefănescu, Istoria literaturii române contemporane, 1941- 2000, Ed. Maşina de Scris, Bucureşti, 2005

 

„ Cu o intuiţie sigură a echilibrului dintre monoptonie şi tensiune, cu o ştiinţă naturală ( dar, în realitate, de mare rafinament ) a proiectării misterului,niciodată devenit straniu, în orizontul rustic, poetul acvesta întrevede printre detaliile concrete ale vieţii şi identitatzea mistică a lumii, şi perspectiva trecerii.Neclare, imprecise, echivoce, semnele pe care le citeşte poetul în lume transfigurează, în reaitate, propriul declin, o existenţă devenită ,,ostilă”, ,,ştearsă”,nu altceva decât ,, o linie aproape neagră”. O candoare mitică face ca poemele să fie în cele din jurmă nişte imnuri agonice închinate mamei, iubitei, nopţii, toate aceste ipostaze ale mamei universale, moartea. Aligiozitatea instinctivă şi subconştientă a poetului percepe ritualic semnele care relevă comunicarea tainică dintre faptele lumii şi tocmai de aceea, dintr-o perspectivă aproape panteistă, tonul vag ironic,de rugăciune ori de caldă interogaţie sceptică, ascunde o tristeţe metafizică.

Există în această poezie care mizează din plin pe sugestia generată de numirea lucrurilor mărunte, un întreg imaginar al trecerii, care nu se asociază nici vreunei solemnităţi recio,protocolare sau colocviale, nici angoasei teribile, ori sfăşierii damnate. Tnul fastuos, de care a vorbit critica literară, nu se asociază nicicând vreunei unde de idilism ori de teatralitate şi nu înseamnă solemnitate rece, ci un mod de situare în lume. Tensiunea acestei poezii se instituie tocmai din suprapunerea dintre ,,un imaginar protector „ şi o nelinişte a tenebrelor pe care o emană lucrurile înseşi. Trandafirul, noroaiele, hăţişurile, luminile slabe ale felinarelor,,umbrele,tufiţurile,sălbăticiunile, sau tufişurile, toate acestea fac parte dintr-o complecxă ţsătură rural-evocatoare, care funcţionează ca un ,, cal al aheilor” pentru ,,tristele iluminări” ( ....). De fapt citeeşti poezia aceasta cu sentimentul pătrunderii într-un tărâm care nu poate fi perceput decît dintr-o persopectivă mitică şi aurorală „

Mircea A. Diaconu, ,,Convorbiri literare „ nr 7, 2001

Ceea ce se remarcă imediat în versurile lui Mircea Bârsilă este capacitatea de a înregistra materialitatea lumii, în diversitatea ei inepuizabilă, dar nu oricum, nu printr-o simplă enumerare frenetică, cum procedează de obicei poeţii în tinereţe, ci printr-o intelectualizare a observaţiei. Sub raza privirii poetului peisajul devine străveziu sau luminiscent, ca un corp în timpul radiografierii. Rareori frenezia simţurilor s-a mai asociat cu o asemenea putere de spiritualizare. Argint galben va fi o carte de referinţă în poezia noastră de astăzi.

 

Alex. Ştefănescu,

SLAST, 1985 şi coperta a parta a volumlui Argint galben.

„Din lectura cărţii Argint galben este evident un lucru esenţial: Bârsilă continuă experienţa poetică a anilor 1960- 1970 şi-i demonstrează, de la o înăţime maximă, vitalitatea. Poezia lui ne aminteşte de un fenomen pe care, din zece în zece ani, ne facem că-l uităm: apariţia unui poet de excepţie are darul să modifice un peisaj literar constituit.”

George Alboiu, Luceafărul, 1989

„Între cele câteva cărţi de poezie tânără cu totul remarcabile şi impunându-se, în ultimii ani, cu o irepresibilă vigoare, într-un peisaj din păcate deconcertant, suprasaturat de mediocritate, iată una despre care aş dori să se scrie cu toată atenţia pe care o merită. (...). Toate poemele cărţii fac dovada unui admirabil har comunicativ, al unei puteri aparte de a transfigura, de a conduce insuportabilul către ultima sa consecinţă. Toate poemele poartă în ele splendoarea tristeţii asumate, înţelese, mărturisite. Ele rabdă să spună totul, cu o cutremurătoare simplitate, eficienţă, nobleţe, despre fiinţa noastră fără sfârşit. Argint galben este cartea unei singure întâmplări, a celei mai vaste întâmplări, care este viaţa” (...).

Constanţa Buzea, Amfiteatru, 1989

„Dincolo de un sarcasm şi de un cinism mai degrabă al retoricii decât al existenţei se întrevede o sensibilitate ultragiată. Tentativa de a suprima rigoarea scenariului anamnetic conduce la crearea unui plan paralel, în care proiecţiile lumii arhaice au pătruns în vidul amintirii, devenind, aşadar, imagini şi cuvinte. Familiaritatea cu practicile magice şi ritualuri arhaice formează un cerc hermeneutic care transformă poemul într-o interpretare şi ilustrare a unei mitologii a senzualităţii dezlănţuite”.

Mircea Mihăieş, Orizont, 1989

„Jumătate din viaţa tăinuită a poemelor lui Mircea Bârsilă se desfăşoară sublunar sau subteran, clocotind de energii ascunse sau ajunse pe punctul de a face implozie din cauza presiunii exercitate de memoria afectivă.

Acesta este obrazul celălalt al poeziei care intră în rezonanţă cu acel paysage d’ame pe al cărui efect mizează de obicei poetul; este în acelaşi timp simbolul central al germinaţii oarbe, al senzualităţii nereţinute, al bărăganului selenar, al tablourilor austere, al duhului şerpesc din primul volum (Obrazul celălalt al lunii, Albatros, 1982), al zestrei materne sau al cântăririi seminţelor din Argint galben ( Albatros, 1988), dar şi al unduirilor tot mai elegiace ce susţin mitografia structurilor antropologice din universul poetic al recentului volum. E de mirare cât de puţin circulă numele lui Mircea Bârsilă în gura colegilor de generaţie chiar dacă până acum criticii i-au consemnat corect căutările”.

Gheorghe Mocuţa, Sistemul poziei optezeciste, Ed C.R. 2005

„De la expresioniştii rurali importanţi ai generaţiei *60 (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe Pituţ) n-am mai întâlnit, în poezia românească, versuri mai substanţiale, ţâşnite direct din izvorul tainei poporane, decât cele semnate de Mircea Bârsilă.”

Gheorghe Grigurcu, Poezia română contemporană, Vol. I, Ed. Revistei Convorbiri literare 2000 , 1995

 „Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relaţia cu universul este una predominant erotică, precum o proiecţie a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiileor, se reîntorc, reverberând asupra subiectului emitent. Femeia e resimţită ca o plăsmuire telurică după cum pământul roditor însuşi nu e decât o femeie famuloasă, Geia (...).

Din suprapunerea peisajelor cu simţământul erotic – raporul nupţial dintre cer şi pământ este mult grăitor- ţâşneşte un asemenea entuziasm auroral”.

Gheorghe Grigurcu, România literară, 2001.

„Poezia, în viziunea lui Mircea Bârsilă, este un tainic amestec de durere şi exaltare care are misiunea de a înnobila realitatea cu imagini sacre, oculte, cereşti (p. 61). Ceea ce rezultă este o poezie care mitologizează elementele, lumea fenomenală sau secvenţele temporale şi deopotrivă supradimensionează, în înţelesul de suprarealitate, înfăţişările cotidianului.(...) Zeităţi şi făpturi mitologice se amestecă în realitate şi o transfigurează, viaţa secretă a lucrurilor, pe de altă parte, se înalţă spre cerul zeilor sau spre bolta lui Dumnezeu. (...). Aceste poeme, cu versuri lungi, fastuoase, în care metafora dă naştere la lanţuri metaforice, şi care amintesc pe alocuri de istoriile lui Gellu Naum, îmbină fericit arhaicul rural cu sacrul creştin, mitologia clasică, greco-romană, cu superstiţia şi alchimia, exprimarea ironic-duioasă cu imaginarul solitudinar suprarealist, totul într-o textură densă şi sugestivă ce cântă, în fond, lumea ca univers real şi nu mai puţin misterios. Această lume este una de concentrări şi depuneri, de încrengături şi refracţii.”

Dan Cristea, Luceafărul, 1995

„ Mircea Bârsilă desacralizează doar până la un punct lumea satului. Mai bine zis, desacralizează imaginea consacrată de o tradiţie poetică, ale cărei ecouri au răzbătut până mai încoace, până la Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe. Viziunea domoală, sămănătoristă, sau cea aspră până la atrocitate, expresionistă, sunt pulverizate, mitul rămânând însă, spuneam, intact”.

Daniel Dimitriu, Convorbiri literare, 1989.

„ Mircea Bârsilă face parte din familia ,, sentimentalilor rafinaţi ” , cum îl clasifică – parţial adecvat – Radu G. Ţeposu în istoria literară a generaţiei (...). El adoptă, în fond, linia clasicizantă a lirismului abstract, redescoperind în mitologia antică şi în mithosul auitohton resorturile intime ale creaţiei. In sensul acesta, l-aş considera ca un neo-parnasian obseda de ideea pwerfecţiunii, dar fără a respecta normele clasice ale artei pure. Întrucât se vădeşte un constructor exersat de universuri, un explorator asiduu al fondului arhaic, în ipostaza mitografului şi liricului expresionist.Nostalgia spaţiului originar se traduce printr-o serie de imagini bucolic pastelate, îngemănate cu viziuni hipnografice uşor tenebroase. Percepţia alienării prin ruperea de matcă creează în lirica lui Mircea Bârsilă o mare tensiune poetică pe tema eşecului, derivând în negaţie şi disperare lucid controlate

Nicolae Oprea, Timpul lecturii. Selecţie de cronicar,,2002

„Mircea Bârsilă scrie o poezie ca un curs de apa adâncă, de amplă respiraţie şi temerară imagistică: ţipetele de sabine în clipa răpirii/ ale întâielor raze de soare, vitală: „Primăvara cu toate robinetele deschise/ de parcă nu ar mai fi fost/ de o mie de ani primăvară”, şi în acelaşi timp reflexivă, meditativă, uneori profund melancolică, melancolia trecerii, a extincţiei inevitabile: „îmi miroase viaţa / la fel ca lutul sub roata olarului/ când vasul este spre terminare”, grea de materialitate ca „ pietroiul cât căpăţâna de vacă” legat de un capăt al cumpenei şi totodată subtil intelectualizată prin simboluri: oul, oglinda, corabia, şarpele, vulturul...”

Valeriu Cristea, România literară, 1989

„Deşi discursivă şi cultivând, în spiritul primului val optzecist, notaţia prozaică şi descripţia acumulativă, poezia aceasta tinde să impună o mitologie a câmpiei prin heraldica ei, funcţia simbolică a însemnelor proprii, vegetale sau animale, obiecte sau fenomene (dropia, porumbul, vitele, miriştea, seceta etc.), relevându-se, de regulă, în viziuni grele, apăsătoare, neguroasă sau în confesiuni ce urmăresc reconstituirea unei identităţi pierdute în orizontul unei vârste pe care doar memoria o mai păstrează”.

Laurenţiu Ulici, Contemporanul, 1989

„Materialitatea versurilor, remarcată în primul rând de Alex Ştefănescu, are fluiditate şi transparenţă şi e acţionată într-o manieră electrică, poemele fiind adesea antrenate într-un vertij imaginar pe care retorica îl însoţeşte nu numai fără poticneli, ci şi cu vădită voluptate. Tăietura lor nu e atât de vehementă, Mircea Bârsilă etalând un simţ aparte al apocalipticului şi promovând imaginarul la modul catastrofic. Subtilităţile şi nuanţele îşi pierd delicateţea în limbajul său frust şi imperativ, explodând ca nişte evenimente şi ţinând nervul poetic într-o continuă flamă.”

Al. Cistelecan, Vatra, 1989.

„Mircea Bârsilă este un remarcabil poet al începuturilor, al vieţii care palpită în strălucirea soarelui şi plânsul prigoriilor, în zborul păsărilor sau în mişcarea tandră a şopârlei. Lumea reclădită prin cuvânt comunică stări afective într-un limbaj al invocaţiei imnice, al odei anotimpului solar. În lumea în care poetul descifrează limba păsărilor, zeii şi-au întors faţa către oameni, iar inocenţa mitului poate să vestească un nou început”.

Bucur Demetrian, Ramuri, 2001

„ O linie aproape neagră este o carte remarcabilă, una din cele mai semnificative apariţii din ultimul deceniu, senină, disperată, maiestuaoasă, atât de departe de violenţa tinichelelor ce se agită azi în câmpul poeziei: „Trist, foarte tris, t mai vechi decât mine tristeţile mele/ şi decât punctul în care memoria noastră – a celor vii- / se uneşte cu memoria îngreunată de ploaie a lemnelor./ Nu mai lipsesc decât vânătorii: nişte vânători/ în haine cernite- în robe – veniţi, călare, de departe/ printre liliecii din peşteri. Halucinaţii. Exagerări/ ”.

Constantin Stan, Viaţa ca literatură, 2001

Numele: Liliana Elena Rus

Născută în Piteşti, jud. Argeş, la 9.12.1956.

- Studii: Liceul Economic şi de Drept Administrativ din Câmpulung-Muscel, 1975, şi Şcoala de Artă din Piteşti, secţiile pictură (prof. Gh. Ion Vrăneanţu) şi sculptură (prof. Vasile Rizeanu), 1980.

- Membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2010.

- Debut în poezie: iulie 2004, revista Argeş.

- Debut în volum: ,,Scrisoare domnului Şirato”, Editura Carminis, Piteşti, 2006.

- Cărţi editate: „Scrisoare domnului Şirato”, Editura Carminis, 2006; „Melancolii de duminică”, Editura Carminis, 2008; „Pasărea în lesă”, Editura BrumaR, 2013, colecţia „Poeţi români contemporani”.

- Premii obţinute:

I. - Premiul III la Concursul naţional de poezie „Leoaică tânără, iubirea…”, organizat de Centrul Cultural Piteşti – 2005

II. - Premiul de debut al USR – Filiala Piteşti, în 2007, pentru volumul ,,Scrisoare domnului Şirato”, avându-i în juriu pe Nicolae Oprea (preşedinte) Mircea Bârsilă, Al. Th. Ionescu, Jean Dumitraşcu, Sergiu I. Nicolaescu.

- Publică poezie şi proză în revistele: Ramuri, Argeş, Cafeneaua literară, România literară, Revista Nouă, Coloana infinitului, Spaţii culturale, Oglinda literară, Buletin cultural argeşean, Săgetătorul, Societatea literară, Curierul artelor, Fereastra, Criterii literare, precum şi pe website-ul de literatură www.poezie.ro.

- Referinţe critice: Radu Voinescu, Alexandru Cistelecan, Emilian Marcu, Mircea Bârsilă, Ştefan Ion Ghilimescu, Dumitru Augustin Doman, Florin Dochia, Stelian Ţurlea, Virgil Diaconu, Viorel Tăutan, Mihai Borşoş, Lucian Gruia, Ladislau Daradici, Magda Grigore, Mioara Bahna, Niculina Oprea, Radu Cange, Denisa Popescu, Marian Barbu, Remus Valeriu Giorgioni, Petrache Plopeanu, Valeria Manta Tăicuţu, Al. D. Funduianu, Ionel Bota, Ancelin Roseti, Mihai Amaradia, Victor Sterom.

- Cronici literare în revistele: Familia, Luceafărul de dimineaţă, Convorbiri literare, Argeş, Poezia, Caiete Silvane, Confesiuni, Revista Nouă, Urmuz, Feed-Back, Cafeneaua literară, Oglinda literară, Actualitatea literară, Spaţii culturale, Luceafărul (Botoşani), Ziarul de duminică.

- Membră a cenaclurilor literare „Liviu Rebreanu”, ,,Salonul artelor” şi „Clubul Cafenelei literare”.

- În perioada 2004-2007 participă la întâlnirile culturale săptămânale, pe teme interdisciplinare, mediatizate sub denumirea Colocviile Argeşului, organizate de poeta Magda Grigore.

- Recitaluri de poezie în diferite instituţii de cultură şi învăţământ organizate de Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu şi Centrul Cultural Piteşti.

- Lecturi publice organizate de Centrul Cultural Piteşti.

- Jurnalism cultural în presa locală (Săgetătorul, Curierul artelor, Buletin cultural argeşean) şi în revista Cafeneaua literară.

- Din 2008 şi până în prezent - redactor şi corector la revista Cafeneaua literară, unde deţine o rubrică permanentă intitulată Fereastra.

- Diplome de excelenţă şi protector al artelor acordate de Centrul Cultural Piteşti şi Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu – Piteşti.

- Prezentă în emisiuni culturale.

- Prezentă în comisii de jurizare: la I-a ediţie a Concursului Naţional de Creaţie Literară „Literatura modernă”, organizat de Editura Pământul (2009) şi la concursul de poezie „Leoaică tânără, iubirea...”, organizat de Centrul Cultural Piteşti (perioada 2010-2015).

- Prezentă în antologia de poezie bilingvă „Poesys 15 – Zei şi zile/Days and Gods”, editată cu prilejul Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş – 2011 (Editura Academiei Internaţionale Orient-Occident).

- Prezentă în antologia de poezie „Poesys 18 – Elogiu frumuseţii/In praise of beauty” (plurilingv), editată de Academia Internaţională Orient-Occident, cu prilejul Festivalului Internaţional Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş – 2014.

- Prezentă în volumul de interpretări critice Citind rescriind (Ştefan Ion Ghilimescu, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012).

- Prezentă în Antologia scriitorilor piteşteni, ediţie îngrijită de criticul literar Nicolae Oprea, apărută la Editura Tiparg, Piteşti, 2013.

- Prezentă în volumul de texte critice Mitul lui Narcis (Lucian Gruia, Editura Limes, 2014)

- Prezentă în volumul de critică Ipostaze ale poeziei româneşti, Vol. I (Niculina Oprea, Editura Limes, 2015).

- Prezentă în antologia Columna românismului, Editura Bibliostar, 2014.

- Prezentă în „Anthologie de poésie” Poètes, vos papiers!, Editura Tipo Moldova, 2014, versiune în limba franceză de Paula Romanescu, antologie lansată la Paris, la 1 decembrie 2014, cu ocazia manifestărilor de Ziua României.

- În perioada 2011-2014 participă la Colocviile Argeşului (discuţii tematice) – proiect desfăşurat de Filiala USR Piteşti în parteneriat cu Centrul Cultural Piteşti – moderate şi mediatizate de către poeta Magda Grigore în presa culturală şi în emisiuni TV cu profil cultural.

- Participă în calitate de invitat la Recitalul Extraordinar al Poeţilor din Valahia, organizat de Fundaţia Academia Internaţională Orient-Occident, în cadrul Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş –anul 2011 (invitaţi poeţi din 25 de ţări) şi anul 2014 (invitaţi poeţi din 36 de ţări).

- Diplomă de onoare oferită de Consiliul Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş – 2011.

- Titlul de Fiică a Argeşului, distincţie acordată pentru merite culturale, cu prilejul Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului, ediţia a V-a, 2011.

 

 

 

 

Născută la Piteşti, în judeţul Argeş, la 31 octombrie 1967.

Licenţiată în ştiinţe juridice a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti.

Referent la Biblioteca Judeţeană Argeş Dinicu Golescu din Piteşti.

Debutul în poezie a fost consemnat de cotidianul local Argeşul, care a publicat primele producţii lirice în anul 1994, în suplimentul său cultural, săptămânal – Săgetătorul.

Debutul în volum a survenit în octombrie 1999, cu colecţia de versuri de copilărie târzie şi adolescenţă – Dincolo de ochii mei. Au urmat, într-un ritm efervescent, volumele de versuri Adamantin ( iulie 2004), Laminaria. Catrinel (iulie 2005), Scheletul meu de muselină (decembrie 2005), Cele mai frumoase depresii (iunie 2007).

Poezia nu este însă unica direcţie literară asumată. Încă din anul 1994, semnătura sub materialele cu emanaţie culturală, publicate în jurnalele locale şi în revistele naţionale de profil, a devenit o constantă. În perioada octombrie 2001 – decembrie 2004, colaborarea cu Revista Argeş s-a realizat din postura de redactor principal, ulterior de redactor-şef adjunct. Contactul cu literatura vie a oraşului, cu artele frumoase, cu evenimentele culturale de rezonanţă s-a materializat în numeroasele emisiuni TV., în direct şi înregistrate, în reportajele şi ştirile difuzate, începând din ianuarie 1997 şi până în prezent, pe posturile locale RCS, TERRA SAT şi ALPHA (aici, în exerciţiul funcţiei de referent la Centrul Cultural Piteşti).

Din aceeaşi perspectivă, în anul 2006 a participat, ca redactor de carte, la realizarea volumului omagial Silvestru Voinescu – un destin asumat, carte-document, întocmită de Biblioteca Judeţeană Argeş Dinicu Golescu şi dedicată acestui cărturar care face onoare meleagurilor argeşene, el însuşi membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Născut: în Ştefăneşti-Argeş, 22 Noiembrie 1971

Studii: Universitatea C. Brancoveanu, Management si Marketing in Afaceri Economice -

Debut literar pe hârtie în anul 2004, în „Symposion”-ul ieşean, supliment cultural al cotidianului 24:ore.

- Premii literare: *

locul 2 la Festivalul Concurs organizat de site-ul www.poezie.ro, în anul 2004 *

locul 2 la Festivalul Concurs de poezie “Pe aripile visului”, Reghin, în 2005.

* menţiune la Festivalul Concurs de poezie “Leoaică tânără, iubirea”, organizat de Centrul Cultural Piteşti, în 2008

Prezent în diferite publicaţii de cultură din mediul virtual sau real, cum ar fi: Calende, Argeş, Cafeneaua Literară, Symposion, Poezia, Jurnalul de Argeş, Săgetătorul, Agero Stuttgart, Adevărul Literar şi Artistic, Feedback, Oglinda Literară, Cronica Română ş.a.

Prezent, de asemenea, în antologiile de cenaclu nr. 4,5,6,7,8 “Virtualia”, Iaşi, coordonator poeta Alina Manole precum şi pe website-urile de literatură : www.poezie.ro, www.liternet.ro, www.carteadeschisa.ro, http://reteaualiterara.ning.com/, s.a.

 

Cărţi publicate:

* “Mi amor”, ed. Carminis, Piteşti, 2005, redactor de carte poetul Virgil Diaconu

* “Vrăjitoarea”, ed. BrumaR, 2007, redactor de carte criticul literar Marian Barbu, editor Robert Şerban

* "Romanul in care mor", ed. BrumaR, 2009, volum ce face parte din colecţia “Poeţi români contemporani”, editor Robert Şerban.

În urma acestor cărţi publicate a apărut un volum de critică literară şi eseistică, "Gramatica tăcerii" sau codul poetic al lui Costin Tănăsescu" - ed. Semne, 2009, autor scriitorul Emil Lungeanu.

Referinţe critice: Emil Lungeanu, Mircea Bârsilă, Constantin Stan, Niculina Oprea, George Mihalcea, Virgil Diaconu, Mircea Micu, Robert Şerban, Marian Barbu, Mihai Borşoş, Liviu Comşa, Amalia Voicu, Marius Chelaru, Felix Nicolau, Maria-Diana Popescu, Silviu Gongonea, Petre Andrei Flueraşu, Paul Gorban.

ILIE VODĂIAN

Data naşterii: 08.05.1948, localitatea Ţuţuleşti, Judeţul Argeş

Studii universitare: Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea T. C. M.

Starea civilă: Căsătorit

Profesiunea de bază: Inginer

e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

Activitate culturală şi publicistică

 

Cenaclul literar ,,Liviu Rebreanu’’ şi în ,,Clubul Scriitorilor’’ din Piteşti.

A publicat grupaje de poezii, de-a lungul vremii, în reviste literare locale şi de răspândire

naţională: Convorbiri Literare, Calende, Argeş, Respiro, Cafeneaua Literară,

Criterii Literare, Societatea Argeşeană, Săgetătorul, Satul Natal şi altele.

 

Apariţii editoriale

 

Schimbul de Noapte, Editura Paralela 45, 2002;

(premiul pentru debut editorial acordat de Filiala Piteşti a USR)

Triunghi de vară, Editura Paralela 45, 2003;

Frontiera de inox, Editura Universităţii din Piteşti, 2006

Stare de necesitate, Editura Paralela 45, 2013;

(premiul special ’’Miron Cordun’’ acordat de Filiala Piteşti a USR)

Pe Muntele Tabor, Editura Ecou Transilvan, 2015

 

Prezent în:

Almanah 2006 al revistei Argeș, 40 de ani de la înființare

Antologia Festivalului Internațional Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș - 2011

Dicționar Subiectiv de Literatură Argeș, 2012

Antologia scriitorilor piteșteni, 2013

Biblioteca revistei Convorbiri Literare – Antologie 2014

 

Despre cărțile de poezie ale lui Ilie Vodăian au scris:

Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Gellu Dorian, Matei Alexandru, Raluca Dună,

Dumitru Augustin Doman, Magda Grigore, Otilia Sîrbu, Petru Pistol, Emilian Marcu, Eugenia Țarălungă, Elisaveta Novac, George Motroc, Marian Barbu, Maria Diana Popescu , și alții...

 

Referinţe critice, selectiv

 

,,Înrădăcinat într-un ascuţit simţ al observaţiei şi într-un energic fond emoţional, vitalismul acestui poet se concretizează liric în nenumărate imagini sclipitoare şi, respectiv, în poeme a căror sintaxă dovedeşte, din plin, familiarizarea sa cu poezia ,,serioasă’’ a secolului al XX-lea. Ilie Vodăian este un poet autentic…’’

Mircea Bârsilă – Prezentare la volumul Schimbul de noapte

 

,,Prospeţimea lirică pe care o observă şi Mircea Bârsilă pe coperta a patra a cărţii, într-un scurt cuvânt, este într-adevăr remarcabilă. Observaţiile lui Ilie Vodăian au fineţea artizanului care-şi duce până la acurateţe maximă stilul, chiar şi atunci când acestea sunt frânte de sincope abrupte, pentru a reveni la motivele primordiale stărilor poetice care au provocat scrierea poemului…’’

Gellu Dorian Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – Convorbiri Literare, nr. 9/2002

 

,,Ilie Vodăian este un modernist de esenţă platoniciană, pentru care esteticul, etica şi metafizica sunt congenere. Interogaţia morală ori existenţială, ascetismul ori materialitatea cunoaşterii, dragostea, emoţia şi frumuseţea, poezia şi realitatea sunt concepute solidar, în efortul de conturare a unei paradigme poetice totalizante şi, deci, salvatoare…’’

Raluca Dună – Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – Luceafărul, nr.34/ 2002

 

,,Poetul de găsit aici e unul destul de previzibil: hrănit de o memorie a unei fiinţe curate, aflate odinioară în graţia naturii naturans, particula de energie care străbate straturile superficiale ale animalului şi vegetalului pentru a ajunge la cele cosmice, acolo unde traiectoria capătă sens...’’

Alexandru Matei – Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – Ziua Literară, 22.09.2003

 

,,Autorul Triunghiului…este o natură funciarmente contemplativă, subordonând meditaţia unei viziuni armonizatoare. Universul său poetic prinde consistenţă prin aglutinarea de imagini caleidoscopice ce se întemeiază pe jocurile amintirii, memoria afectivă conlucrând cu privirea/ vederea plastic-valorizatoare. Lirismul e nutrit din amestecul de impresii si senzaţii evanescente, în regimul evocării care acordă trecutului atribute de prezent etern…’’

Nicolae Oprea – Caleidoscop de imagini poetice – Ziua Literară, 26.01.2004

 

,,Frontiera de inox. Autorul este obsedat de construcţie, îşi face o adevărată credinţă din aceasta…sau extrapolează o structură spaţială metafizică. Poetul sugerează paralela dintre o construcţie (la propriu) şi o structură literară epico-lirică al spaţiului real, uneori, al spaţiului fără hotare, al spaţiului nostalgic, alteori, al spaţiului unor călătorii în care timpul nu are nici un rol…’’

Dumitru Augustin Doman, Ilie Vodăian, un poet al spaţiului, ARGEŞ, nr. 4/2007

 

,,Ilie Vodăian își tratează sobru și grav viziunile și efuziunile lirice, alcătuind cu grijă conturul imagistic al poemelor și regizând atent combinația mesajului coagulat în text, cu textul însuși ca fapt genuin al limbajului. (...) Reflecția asupra lumilor simultane, asupra necesității și căutării rătăcirii în ubicuitatea spațio-temporală, precum și imaginea vieții în uniformă de război, conturează ingeniozitatea unui poet matur, cu stil definit. Stare de necesitate devine astfel parte din biografia unui autor aflat sub protecția zeului Kepri, scarabeul misterios care, așa cum el însuși spune într-un poem, rotește soarele tuturor spre asfințit.’’

Magda Grigore, A fi sau a nu fi – Stare de necesitate, Litere, iunie 2014

 

,,În cartea de față, poetul schimbă paradigma scriiturii și încearcă zborul spre un tărâm minunat așa cum este Muntele Tabor. De peste tot unde se află autorul versurilor, lumina picură în inima sa accesul la transcendent, așa încât timpul, veacul, moștenirea credinței, iubirea pentru culorile și tainele acestui Univers devin una. (...) În poezia lui Ilie Vodăian, cea cu nenumărate fațete, asemeni trăirilor autentice, a dispărut sentimentul oboselii și, într-o splendidă stare de rugă, totul comunică conștient și inedit. Un dans al norilor, al luminii, al cântecului, al splendorii ce ne cuprinde sufletul anulând pentru încă o secundă din noi starea de cădere ce ne apasă… în cealaltă secundă.

Otilia Sîrbu, La vremea echinocțiului..., Prefață la volumul Pe Muntele Tabor

 

,,Poetul Ilie Vodăian în volumele anterioare (Schimbul de noapte, Triunghi de vară, Frontiera de inox, Stare de necesitate) se regăseşte în agon cu viaţa, cu circumstanţele ei extreme. Ideea de luptă, de victorie nu-l părăseşte pe poet nici în recentul volum: Pe Muntele Tabor, Econ Transilvan, ClujNapoca, 2015, doar teatrul agonal este altul. Poezia nu mai face audienţă la porţile terestre (cu dublul lor ontologic: viaţă- moarte); orientată ascensional, anagogic, ea caută (ceea ce a găsit deja: „Nu Te-aş fi căutat de nu Te-aş fi găsit”- Pascal) liniştea înfrigurată a rugăciunii.(...) Poezia lui Ilie Vodăian măsoară distanţa între Logos şi lexem. Are sonoritatea colindului, chemarea stării de graţie întru sensibilizarea materiei groase, în toate fiind invocată prezenţa Divinităţii, chiar şi în procesul producerii textului.’’

Petru Pistol, Între Logos și Lexem, Argeș, iunie 2015

 

,, Ilie Vodăian, deşi în cartea sa Pe muntele Tabor, are în raniţa sa de poet şi aceste cuvinte totuşi reuşeşte să nu strivească… „corola de minuni a lumii” şi să prezinte cititorului poeme coerente, chiar pătrunse de reală emoţie.(...) Haina cea nouă pe care o îmbracă Ilie Vodăian este una de sărbătoare a sufletului, o sărbătoare a purificării şi mai ales a speranţei. Aceasta este starea de poezie pe care o propune cititorului, această sinceritate dezarmantă care de fapt, îi înnobilează starea poetică.’’

Emilian Marcu, Vitrina cărților, Convorbiri Literare, iunie 2015

 

,,Nivelul de evlavie nu este ombilical legat de nivelul estetic al poemelor unui autor. Când şi când, poezia religioasă capătă însă prospeţime, nu se teme de oximoron (păcatele „toate vor sta la vedere/ aşa cum stau, la mănăstire, raclele cu moaşte”), chiar dacă retorica este cantonată undeva în interbelic: „Doar mugurii de mărăcini au aflat,/ încă de la Bunavestire,/ pentru câţi arginţi o să fie vândut./ (...)/ Pe coama dealului de lângă Ghetsimani/ vârfurile cedrilor au început să se usuce.­/ Peste ani,/ din trunchiul unuia se va naşte o cruce!”

Eugenia Țarălungă, Pe Muntele Tabor, Viaţa Românească 8 /2015

 

,,Ilie Vodăian recrează cu sufletul, cu cuvântul și cu imaginația Muntele Tabor pe care își întemeiază un univers spiritual atins de aripi de îngeri(...) Cartea de față este însuflețită de fiorul dumnezeiesc și de trăirea revelatoare a autorului, care prin conținutul poemelor sale creștine face ca Dumnezeu să devină vizibil, și cititorul să-L urmeze pe întregul Său drum din Galileea și până la Cruce, de la Înviere și până la Inălțarea în Împărăția cerurilor. (...) Poetul ca și psalmistul e conștient că poezia sa merită laudă, dar nu pentru că poemele ar fi opera lui, ci pentru că sunt inspirate de Duhul Sfânt, fără de care nimic nu capătă strălucire, aici jos, pe pământul sacru.’’

Elisaveta Novac, Pe Muntele Tabor, Argeș, Octombrie 2015

 

,, (...) Poemul care deschide acest volum se intitulează ,, De când mă știu’’ și m-a trimis cu gândul la Tudor Arghezi, la acel Arghezi care nu numai că se află într-o perpetuă căutare a lui Dumnezeu dar se și apropie de psalmistul din vechime. Tot așa se poate spune și despre Ilie Vodăian, al cărui discurs poetic rămâne mereu un cântec de slavă la adresa divinității, fără a trece la acel alt Arghezi – al contestării, fie ea și parțiale. Ilie Vodăian oferă o poezie a spiritualității profunde, dar și o ,,oglindă’’ în care se poate regăsi cel care simte românește, fapt pentru care acest tip de poezie ar merita mai multă atenție din partea publicului, dar și a criticii...’’

 George Motroc, Ilie Vodăian – Pe Muntele Tabor http://issuu.com/comunicarts/docs/revista_comunique_10-12_-_online_ve pag.130

 

PORTRET

LANSARE CARTE CRISTINA ONOFRE

LANSARE CARTE CRISTINA ONOFRE LA BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ DIN GĂEŞTI

MEMBRI NOI

 Consiliul USR din 10 decembrie 2015 a validat noi primiri în Uniune la propunerea Comisiei de Validare.

Filiala Piteşti a USR numără de-acum între membrii ei pe poetul Florea Turiac şi pe prozatorul Ion Mărculescu, ambii rezidenţi în oraşul Târgovişte.

PREMIILE REVISTEI CAFENEAUA LITERARĂ 2015

 

Uniunea Scriitorilor Pitesti © 2015 Toate drepturile rezervate

We use cookies to improve our website. Cookies used for the essential operation of this site have already been set. For more information visit our Cookie policy. I accept cookies from this site. Agree