ILIE VODĂIAN (7)

ILIE VODĂIAN

Data naşterii: 08.05.1948, localitatea Ţuţuleşti, Judeţul Argeş

Studii universitare: Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea T. C. M.

Starea civilă: Căsătorit

Profesiunea de bază: Inginer

e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

Activitate culturală şi publicistică

 

Cenaclul literar ,,Liviu Rebreanu’’ şi în ,,Clubul Scriitorilor’’ din Piteşti.

A publicat grupaje de poezii, de-a lungul vremii, în reviste literare locale şi de răspândire

naţională: Convorbiri Literare, Calende, Argeş, Respiro, Cafeneaua Literară,

Criterii Literare, Societatea Argeşeană, Săgetătorul, Satul Natal şi altele.

 

Apariţii editoriale

 

Schimbul de Noapte, Editura Paralela 45, 2002;

(premiul pentru debut editorial acordat de Filiala Piteşti a USR)

Triunghi de vară, Editura Paralela 45, 2003;

Frontiera de inox, Editura Universităţii din Piteşti, 2006

Stare de necesitate, Editura Paralela 45, 2013;

(premiul special ’’Miron Cordun’’ acordat de Filiala Piteşti a USR)

Pe Muntele Tabor, Editura Ecou Transilvan, 2015

 

Prezent în:

Almanah 2006 al revistei Argeș, 40 de ani de la înființare

Antologia Festivalului Internațional Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș - 2011

Dicționar Subiectiv de Literatură Argeș, 2012

Antologia scriitorilor piteșteni, 2013

Biblioteca revistei Convorbiri Literare – Antologie 2014

 

Despre cărțile de poezie ale lui Ilie Vodăian au scris:

Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Gellu Dorian, Matei Alexandru, Raluca Dună,

Dumitru Augustin Doman, Magda Grigore, Otilia Sîrbu, Petru Pistol, Emilian Marcu, Eugenia Țarălungă, Elisaveta Novac, George Motroc, Marian Barbu, Maria Diana Popescu , și alții...

 

Referinţe critice, selectiv

 

,,Înrădăcinat într-un ascuţit simţ al observaţiei şi într-un energic fond emoţional, vitalismul acestui poet se concretizează liric în nenumărate imagini sclipitoare şi, respectiv, în poeme a căror sintaxă dovedeşte, din plin, familiarizarea sa cu poezia ,,serioasă’’ a secolului al XX-lea. Ilie Vodăian este un poet autentic…’’

Mircea Bârsilă – Prezentare la volumul Schimbul de noapte

 

,,Prospeţimea lirică pe care o observă şi Mircea Bârsilă pe coperta a patra a cărţii, într-un scurt cuvânt, este într-adevăr remarcabilă. Observaţiile lui Ilie Vodăian au fineţea artizanului care-şi duce până la acurateţe maximă stilul, chiar şi atunci când acestea sunt frânte de sincope abrupte, pentru a reveni la motivele primordiale stărilor poetice care au provocat scrierea poemului…’’

Gellu Dorian Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – Convorbiri Literare, nr. 9/2002

 

,,Ilie Vodăian este un modernist de esenţă platoniciană, pentru care esteticul, etica şi metafizica sunt congenere. Interogaţia morală ori existenţială, ascetismul ori materialitatea cunoaşterii, dragostea, emoţia şi frumuseţea, poezia şi realitatea sunt concepute solidar, în efortul de conturare a unei paradigme poetice totalizante şi, deci, salvatoare…’’

Raluca Dună – Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – Luceafărul, nr.34/ 2002

 

,,Poetul de găsit aici e unul destul de previzibil: hrănit de o memorie a unei fiinţe curate, aflate odinioară în graţia naturii naturans, particula de energie care străbate straturile superficiale ale animalului şi vegetalului pentru a ajunge la cele cosmice, acolo unde traiectoria capătă sens...’’

Alexandru Matei – Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – Ziua Literară, 22.09.2003

 

,,Autorul Triunghiului…este o natură funciarmente contemplativă, subordonând meditaţia unei viziuni armonizatoare. Universul său poetic prinde consistenţă prin aglutinarea de imagini caleidoscopice ce se întemeiază pe jocurile amintirii, memoria afectivă conlucrând cu privirea/ vederea plastic-valorizatoare. Lirismul e nutrit din amestecul de impresii si senzaţii evanescente, în regimul evocării care acordă trecutului atribute de prezent etern…’’

Nicolae Oprea – Caleidoscop de imagini poetice – Ziua Literară, 26.01.2004

 

,,Frontiera de inox. Autorul este obsedat de construcţie, îşi face o adevărată credinţă din aceasta…sau extrapolează o structură spaţială metafizică. Poetul sugerează paralela dintre o construcţie (la propriu) şi o structură literară epico-lirică al spaţiului real, uneori, al spaţiului fără hotare, al spaţiului nostalgic, alteori, al spaţiului unor călătorii în care timpul nu are nici un rol…’’

Dumitru Augustin Doman, Ilie Vodăian, un poet al spaţiului, ARGEŞ, nr. 4/2007

 

,,Ilie Vodăian își tratează sobru și grav viziunile și efuziunile lirice, alcătuind cu grijă conturul imagistic al poemelor și regizând atent combinația mesajului coagulat în text, cu textul însuși ca fapt genuin al limbajului. (...) Reflecția asupra lumilor simultane, asupra necesității și căutării rătăcirii în ubicuitatea spațio-temporală, precum și imaginea vieții în uniformă de război, conturează ingeniozitatea unui poet matur, cu stil definit. Stare de necesitate devine astfel parte din biografia unui autor aflat sub protecția zeului Kepri, scarabeul misterios care, așa cum el însuși spune într-un poem, rotește soarele tuturor spre asfințit.’’

Magda Grigore, A fi sau a nu fi – Stare de necesitate, Litere, iunie 2014

 

,,În cartea de față, poetul schimbă paradigma scriiturii și încearcă zborul spre un tărâm minunat așa cum este Muntele Tabor. De peste tot unde se află autorul versurilor, lumina picură în inima sa accesul la transcendent, așa încât timpul, veacul, moștenirea credinței, iubirea pentru culorile și tainele acestui Univers devin una. (...) În poezia lui Ilie Vodăian, cea cu nenumărate fațete, asemeni trăirilor autentice, a dispărut sentimentul oboselii și, într-o splendidă stare de rugă, totul comunică conștient și inedit. Un dans al norilor, al luminii, al cântecului, al splendorii ce ne cuprinde sufletul anulând pentru încă o secundă din noi starea de cădere ce ne apasă… în cealaltă secundă.

Otilia Sîrbu, La vremea echinocțiului..., Prefață la volumul Pe Muntele Tabor

 

,,Poetul Ilie Vodăian în volumele anterioare (Schimbul de noapte, Triunghi de vară, Frontiera de inox, Stare de necesitate) se regăseşte în agon cu viaţa, cu circumstanţele ei extreme. Ideea de luptă, de victorie nu-l părăseşte pe poet nici în recentul volum: Pe Muntele Tabor, Econ Transilvan, ClujNapoca, 2015, doar teatrul agonal este altul. Poezia nu mai face audienţă la porţile terestre (cu dublul lor ontologic: viaţă- moarte); orientată ascensional, anagogic, ea caută (ceea ce a găsit deja: „Nu Te-aş fi căutat de nu Te-aş fi găsit”- Pascal) liniştea înfrigurată a rugăciunii.(...) Poezia lui Ilie Vodăian măsoară distanţa între Logos şi lexem. Are sonoritatea colindului, chemarea stării de graţie întru sensibilizarea materiei groase, în toate fiind invocată prezenţa Divinităţii, chiar şi în procesul producerii textului.’’

Petru Pistol, Între Logos și Lexem, Argeș, iunie 2015

 

,, Ilie Vodăian, deşi în cartea sa Pe muntele Tabor, are în raniţa sa de poet şi aceste cuvinte totuşi reuşeşte să nu strivească… „corola de minuni a lumii” şi să prezinte cititorului poeme coerente, chiar pătrunse de reală emoţie.(...) Haina cea nouă pe care o îmbracă Ilie Vodăian este una de sărbătoare a sufletului, o sărbătoare a purificării şi mai ales a speranţei. Aceasta este starea de poezie pe care o propune cititorului, această sinceritate dezarmantă care de fapt, îi înnobilează starea poetică.’’

Emilian Marcu, Vitrina cărților, Convorbiri Literare, iunie 2015

 

,,Nivelul de evlavie nu este ombilical legat de nivelul estetic al poemelor unui autor. Când şi când, poezia religioasă capătă însă prospeţime, nu se teme de oximoron (păcatele „toate vor sta la vedere/ aşa cum stau, la mănăstire, raclele cu moaşte”), chiar dacă retorica este cantonată undeva în interbelic: „Doar mugurii de mărăcini au aflat,/ încă de la Bunavestire,/ pentru câţi arginţi o să fie vândut./ (...)/ Pe coama dealului de lângă Ghetsimani/ vârfurile cedrilor au început să se usuce.­/ Peste ani,/ din trunchiul unuia se va naşte o cruce!”

Eugenia Țarălungă, Pe Muntele Tabor, Viaţa Românească 8 /2015

 

,,Ilie Vodăian recrează cu sufletul, cu cuvântul și cu imaginația Muntele Tabor pe care își întemeiază un univers spiritual atins de aripi de îngeri(...) Cartea de față este însuflețită de fiorul dumnezeiesc și de trăirea revelatoare a autorului, care prin conținutul poemelor sale creștine face ca Dumnezeu să devină vizibil, și cititorul să-L urmeze pe întregul Său drum din Galileea și până la Cruce, de la Înviere și până la Inălțarea în Împărăția cerurilor. (...) Poetul ca și psalmistul e conștient că poezia sa merită laudă, dar nu pentru că poemele ar fi opera lui, ci pentru că sunt inspirate de Duhul Sfânt, fără de care nimic nu capătă strălucire, aici jos, pe pământul sacru.’’

Elisaveta Novac, Pe Muntele Tabor, Argeș, Octombrie 2015

 

,, (...) Poemul care deschide acest volum se intitulează ,, De când mă știu’’ și m-a trimis cu gândul la Tudor Arghezi, la acel Arghezi care nu numai că se află într-o perpetuă căutare a lui Dumnezeu dar se și apropie de psalmistul din vechime. Tot așa se poate spune și despre Ilie Vodăian, al cărui discurs poetic rămâne mereu un cântec de slavă la adresa divinității, fără a trece la acel alt Arghezi – al contestării, fie ea și parțiale. Ilie Vodăian oferă o poezie a spiritualității profunde, dar și o ,,oglindă’’ în care se poate regăsi cel care simte românește, fapt pentru care acest tip de poezie ar merita mai multă atenție din partea publicului, dar și a criticii...’’

 George Motroc, Ilie Vodăian – Pe Muntele Tabor http://issuu.com/comunicarts/docs/revista_comunique_10-12_-_online_ve pag.130

 

Uniunea Scriitorilor Pitesti © 2015 Toate drepturile rezervate

We use cookies to improve our website. Cookies used for the essential operation of this site have already been set. For more information visit our Cookie policy. I accept cookies from this site. Agree