×

Warning

JUser: :_load: Unable to load user with ID: 558

S-a născut la 19 octombrie 1952, în satul Cârciu, comuna Văgiuleşti, judeţul Gorj.Are un frate şi două surori. Mircea şi Sofia sunt gemeni. A absolvit Liceul teoretic „Traian Doda” din Caransebeş. A debutat cu poezie, în ziarul judeţean „Flamura” din Caraş-Severin. În primii doi ani de liceu a fost coleg – de internat - cu poetul Octavian Doclin. A făcut armata la grăniceri . În l978 a absolvit cursurile ( la zi) ale Facultăţii de Filologie a Universităţii din Timişoara, secţia Română- Latină. Vreme de doi ani ( 1976-1078) a fost preşedintele Cenaclului literar „Pavel Dan” al Centrului Universitar Timişoara.A fost prieten la cataramă cu poetul Ion Monoran ( cel care a aprins scânteia Revoluţiei, oprind tramvaiele, în Piaţa Maria). Împreună cu Ion Monoran şi Adrian Derlea a întemeiat, în cadrul opzecismului încă incipient pe atunci, o efemeră mişcare literară numită „ Monodersilism”. Deşi a terminat Facultatea cu media 9,30, a fost repartizat ca profesor – dată fiind criza de posturi mediul urban - în localitatea Independenţa, Judeţul Călăraşi. În l982, pe cînd era profesor aici, i-a apărut volumul de debut Obrazul celălalt al Lunii ( în urma câştigării concursului de debut organizat de Editura „Albatros”) În aceeasşi zonă făceau naveta - de la Bucureşti – poeţii Matei Vişniec şi Mariana Marin. Spre a se muta în Argeş ( de unde era soţia sa ) , Mircea Bârsilă a fost nevoit să-şi caute, în 1985, o slujbă care nu avea nici o tangenţă cu învăţământul . Mai exact, cei din conducerea Inspectoratului de Învăţământ Argeş i-au spus că nu-i poate primi în sistemul judeţean al învăţămîntului pe amândoi : şi pe el , şi pe soţia sa. Aşa a ajuns Mircea Bârsilâ în funcţia de Şef al Inspectoratului Piteşti al Uniunii Compozitorilor din Romania, o funcţie bănoasă, dar care implica faptul că în cartea sa de muncă apăreau cuvintele : lucrător gestionar”. Din 1991, a fost , vreme de doi ani, director al Casei de Cultură din Curtea de Argeş. Alte slujbe: redactor la revista „Calende”, secretar literar al Teatrului „Al.Davila”. A obţinut Doctoratul în Literatură, în anul 2000. În prezent este Profesor universitar dr. la Facultatea de Litere a Universităţii Piteşti , unde a susţinut încă din 1994 cursuri şi seminarii. Are un copil eminent (Claudiu), care este student la Medicină. Mircea Bârsilă nu a fost membru al P.C.R şi nici informator.


Cărţi publicate :

Obrazul celălalt al Lunii, Ed. Albatros, Bucureşti, l982 ;

Argint galben, Ed. Albatros, Bucureşti, l988;

Scutul lui Perseu, Ed. Vlasie, Piteşti, 1993;

Fecioara divină şi cerbul, Ed. Calende, Piteşti, l994;

O linie aproape neagră, Ed AMB, Bucureşti,2000;

Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2001,

Lecturi, Ed. Calende, Piteşti,3001;

Acordeonul soarelui, Ed. Paralela 45, Piteşti,2001;

Anotimpurile unui cătun, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2003;

Introducere în poetica lui Nichita Stănescu, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2006;

Poeţi contemporani. Generaţia 80 (I), Ed. Paralela 45, Piteşti, 2006;

Vârsta de fier „ în viziunea lirică a lui Al. Philippide, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2007.


Premii .

2004 : Premiul Flialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din Romania, pentru e Anotimpurilunui cătun ; carte nominalizată la Premiile ASPRO şi ale Uniunii Scriitorilor.

2001:

Premiul Asociaţiei Bucureşti a Uniunii Scriitorilor din România, pentru O linie aproape neagră. Premiul „Cea mai bună carte de poezia a anului „ pentru aceeaşi carte, la Festivalul Naţional de Literatură „Poesis” , Satu Mare . Respectiva carte a fost nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor.

2002 :„Premiul pentru eseu ” ( Fecioara divină şi cerbul) la Festivalul „Al. Odobescu”, Călăraşi.

Marele Premiu la „Atelierul Naţional de Poezie”, Târgu Jiu, ediţia a VI-a.

1989 : Premiul revistei „Argeş” pentru Argint galben

1980 : Premiul I la Festivalul Naţional al Cenaclurilor Lirerare organizat de Uniunea Scriitorilor, Focşani;

1078 : Premiul I , la secţia Poezie, Festivalul Naţional al Artei Studenţeşti, Craiova.

 

Antologii : Este prezent în antologia poeziei româneşti postbelice apărută, în limba germană, la Berlin, în 1999, cu titlul Serpentine periculoase şi în antologia de poezie română contemporană Grădina, apărută în limba sârbă, la Belgrad, în 2006, Antologia poeţilor tinerii, Ed. Muzeului Literaturii Române, 2005, realizată de Laurenţiu Ulici Zone. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 – ’90, Ed. Marineasa, 1997 , Fluturi, păsări, cai, antologie realizată de Petre Stoica , Bucureşti 1983, Zoocalomnii, de Aristide N. Popescu, Ed. Albatros, 1985, Cântecul patriei, Ed. Albatros, 1986.

 

Traduceri:

Poeme traduse în limbile germană, sârbă, franceză, engleză şi italiană


Referinţe critice în volume ( eseuri, dicţionare, istorii literare ) :

Alex Ştefănescu, Istoria literaturii Române 1941- 2000 Ed. Maşina de scris, Bucureşti, 2005; Gheorghe Grigurcu, Poezie româneasă contemporană, vol I , Ed revistei „Convorbiri literare”, Iaşi,2000; Radu G. Ţeposu, Istoria întunecatului şi grotescului deceniu literar nouă, Ed. Eminescu, Laurenţiu Ulici, Prima verba, IV, Ed. Muzeului Literaturii Române 2004 Bucureşti, 1993: Dicţionarul General al Literaturii române editat de Academia Română, vol .I, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004; Aurtel Sasu, Dicţionarul biografic al literaturii române, voil I. Ed. Paealela 45, Piteşti, 2006; Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii 80 – 90, vol .I, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2000: Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Ed Dacia, Cluj-Napoca,2002: Gheorghe Mocuţa, Sistemul modei optzeciste, Ed, Cartea Românească, Bucureşti, 2005:. Dumitru Chioaru, Developări în perspectivă, Ed. Cartea Românească, 2005, LaurenţIU Ulici, Prima verba (IV). Ed. MuzeUului Literaturii române, Bucureşti,2004 ; Geo Vasile, Poezia română între milenii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Constantin Stan, Viaţa ca literatură, Ed. Pro, Bucureşti, 2001; Paul Aretzu, Viziuni critice, Ed. Ramuri, Craiova, 2005; Radu Voinescu, Printre primejdiile criticii, Ed. Pontica, Constanţa, 2004;, Nicolae Diaconu, În voia literaturii, Ed. Fundaţiei „ Constantin Brâncuşţi”, Tg. Jiu, 2000,George Vulturescu, Cronicar pe frontiera Poesis, Princeps Edit, Iaşi, 2006 Florea Firan, Profiluri şi structuri literare, Ed. Scrisul românesc, Craiova 2003.

 

Au scris favorabil despre cărţile sale : Alex Ştefănescu, Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Dan Cristea, Laurenţiu Ulici, Cornel Ungureanu, Constatin Hârlav, Valentin F. Mihăescu, Constanţa Buzea, George Alboiu, Adrian Păunescu, Al. Piru, Al. Cistelecan, Mircea Mihăieş, Nicolae Oprea, Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Gheorghe Mocuţa, Nicolae Coande, Alexandru Condeescu, Marian Drăghici, Niculina Oprea, Nicolae Diaconu, Radu Voinescu, Geo Vasile, Lazăr Popescu, Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Tudor Creţu, Bucur Demetrian, G. Vancu, Lucian Scurtu, Octavian Soviany, Daniel Vighi, Marin Ioniţă, Ion Popescu- Brădiceni şi alţii .


Au scris nefavorabil ( tendenţios, urât): Adina Diniţoiu şi Ştefania Ciurea.

 

Privirea criticii literare

Fragmente

„ Poetul şi-a găsit identitatea lirică încă de la prima lui carte şi a rămas în continuare el însuşi, cu o consecvenţă numai aparent contrazisă de mişcarea de flux şi reflux a inspiraţiei. Volumele sale au o impresionantă unitate stilistică şi formează un tot, fără să sufere de manierism. Cele mai multe dintre poeme sunt descrieri ale unor peisaje rustice şi aduc aminte prin concreteţe, prin crearea unei admosfere lirice încă de la primele versuri de priveliştile lui Fundoianu. Aceleaşi poeme însă îi pot evoca unui critic literar jocul de limpezimi din poezia lui Blaga, întrucât peisajele descrise lasă să se vadă prin ele, ca şi cum ar fi radiografiate de sensibilitatea mistică a poetului. Combinaţia de realism şi spirit vizionar, de pictură (terestră) şi muzică (celestă) conferă o ireductibilă originaliltate poeziei lui Mircea Bârsilă”.

Alex Ştefănescu, Istoria literaturii române contemporane, 1941- 2000, Ed. Maşina de Scris, Bucureşti, 2005

 

„ Cu o intuiţie sigură a echilibrului dintre monoptonie şi tensiune, cu o ştiinţă naturală ( dar, în realitate, de mare rafinament ) a proiectării misterului,niciodată devenit straniu, în orizontul rustic, poetul acvesta întrevede printre detaliile concrete ale vieţii şi identitatzea mistică a lumii, şi perspectiva trecerii.Neclare, imprecise, echivoce, semnele pe care le citeşte poetul în lume transfigurează, în reaitate, propriul declin, o existenţă devenită ,,ostilă”, ,,ştearsă”,nu altceva decât ,, o linie aproape neagră”. O candoare mitică face ca poemele să fie în cele din jurmă nişte imnuri agonice închinate mamei, iubitei, nopţii, toate aceste ipostaze ale mamei universale, moartea. Aligiozitatea instinctivă şi subconştientă a poetului percepe ritualic semnele care relevă comunicarea tainică dintre faptele lumii şi tocmai de aceea, dintr-o perspectivă aproape panteistă, tonul vag ironic,de rugăciune ori de caldă interogaţie sceptică, ascunde o tristeţe metafizică.

Există în această poezie care mizează din plin pe sugestia generată de numirea lucrurilor mărunte, un întreg imaginar al trecerii, care nu se asociază nici vreunei solemnităţi recio,protocolare sau colocviale, nici angoasei teribile, ori sfăşierii damnate. Tnul fastuos, de care a vorbit critica literară, nu se asociază nicicând vreunei unde de idilism ori de teatralitate şi nu înseamnă solemnitate rece, ci un mod de situare în lume. Tensiunea acestei poezii se instituie tocmai din suprapunerea dintre ,,un imaginar protector „ şi o nelinişte a tenebrelor pe care o emană lucrurile înseşi. Trandafirul, noroaiele, hăţişurile, luminile slabe ale felinarelor,,umbrele,tufiţurile,sălbăticiunile, sau tufişurile, toate acestea fac parte dintr-o complecxă ţsătură rural-evocatoare, care funcţionează ca un ,, cal al aheilor” pentru ,,tristele iluminări” ( ....). De fapt citeeşti poezia aceasta cu sentimentul pătrunderii într-un tărâm care nu poate fi perceput decît dintr-o persopectivă mitică şi aurorală „

Mircea A. Diaconu, ,,Convorbiri literare „ nr 7, 2001

Ceea ce se remarcă imediat în versurile lui Mircea Bârsilă este capacitatea de a înregistra materialitatea lumii, în diversitatea ei inepuizabilă, dar nu oricum, nu printr-o simplă enumerare frenetică, cum procedează de obicei poeţii în tinereţe, ci printr-o intelectualizare a observaţiei. Sub raza privirii poetului peisajul devine străveziu sau luminiscent, ca un corp în timpul radiografierii. Rareori frenezia simţurilor s-a mai asociat cu o asemenea putere de spiritualizare. Argint galben va fi o carte de referinţă în poezia noastră de astăzi.

 

Alex. Ştefănescu,

SLAST, 1985 şi coperta a parta a volumlui Argint galben.

„Din lectura cărţii Argint galben este evident un lucru esenţial: Bârsilă continuă experienţa poetică a anilor 1960- 1970 şi-i demonstrează, de la o înăţime maximă, vitalitatea. Poezia lui ne aminteşte de un fenomen pe care, din zece în zece ani, ne facem că-l uităm: apariţia unui poet de excepţie are darul să modifice un peisaj literar constituit.”

George Alboiu, Luceafărul, 1989

„Între cele câteva cărţi de poezie tânără cu totul remarcabile şi impunându-se, în ultimii ani, cu o irepresibilă vigoare, într-un peisaj din păcate deconcertant, suprasaturat de mediocritate, iată una despre care aş dori să se scrie cu toată atenţia pe care o merită. (...). Toate poemele cărţii fac dovada unui admirabil har comunicativ, al unei puteri aparte de a transfigura, de a conduce insuportabilul către ultima sa consecinţă. Toate poemele poartă în ele splendoarea tristeţii asumate, înţelese, mărturisite. Ele rabdă să spună totul, cu o cutremurătoare simplitate, eficienţă, nobleţe, despre fiinţa noastră fără sfârşit. Argint galben este cartea unei singure întâmplări, a celei mai vaste întâmplări, care este viaţa” (...).

Constanţa Buzea, Amfiteatru, 1989

„Dincolo de un sarcasm şi de un cinism mai degrabă al retoricii decât al existenţei se întrevede o sensibilitate ultragiată. Tentativa de a suprima rigoarea scenariului anamnetic conduce la crearea unui plan paralel, în care proiecţiile lumii arhaice au pătruns în vidul amintirii, devenind, aşadar, imagini şi cuvinte. Familiaritatea cu practicile magice şi ritualuri arhaice formează un cerc hermeneutic care transformă poemul într-o interpretare şi ilustrare a unei mitologii a senzualităţii dezlănţuite”.

Mircea Mihăieş, Orizont, 1989

„Jumătate din viaţa tăinuită a poemelor lui Mircea Bârsilă se desfăşoară sublunar sau subteran, clocotind de energii ascunse sau ajunse pe punctul de a face implozie din cauza presiunii exercitate de memoria afectivă.

Acesta este obrazul celălalt al poeziei care intră în rezonanţă cu acel paysage d’ame pe al cărui efect mizează de obicei poetul; este în acelaşi timp simbolul central al germinaţii oarbe, al senzualităţii nereţinute, al bărăganului selenar, al tablourilor austere, al duhului şerpesc din primul volum (Obrazul celălalt al lunii, Albatros, 1982), al zestrei materne sau al cântăririi seminţelor din Argint galben ( Albatros, 1988), dar şi al unduirilor tot mai elegiace ce susţin mitografia structurilor antropologice din universul poetic al recentului volum. E de mirare cât de puţin circulă numele lui Mircea Bârsilă în gura colegilor de generaţie chiar dacă până acum criticii i-au consemnat corect căutările”.

Gheorghe Mocuţa, Sistemul poziei optezeciste, Ed C.R. 2005

„De la expresioniştii rurali importanţi ai generaţiei *60 (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe Pituţ) n-am mai întâlnit, în poezia românească, versuri mai substanţiale, ţâşnite direct din izvorul tainei poporane, decât cele semnate de Mircea Bârsilă.”

Gheorghe Grigurcu, Poezia română contemporană, Vol. I, Ed. Revistei Convorbiri literare 2000 , 1995

 „Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relaţia cu universul este una predominant erotică, precum o proiecţie a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiileor, se reîntorc, reverberând asupra subiectului emitent. Femeia e resimţită ca o plăsmuire telurică după cum pământul roditor însuşi nu e decât o femeie famuloasă, Geia (...).

Din suprapunerea peisajelor cu simţământul erotic – raporul nupţial dintre cer şi pământ este mult grăitor- ţâşneşte un asemenea entuziasm auroral”.

Gheorghe Grigurcu, România literară, 2001.

„Poezia, în viziunea lui Mircea Bârsilă, este un tainic amestec de durere şi exaltare care are misiunea de a înnobila realitatea cu imagini sacre, oculte, cereşti (p. 61). Ceea ce rezultă este o poezie care mitologizează elementele, lumea fenomenală sau secvenţele temporale şi deopotrivă supradimensionează, în înţelesul de suprarealitate, înfăţişările cotidianului.(...) Zeităţi şi făpturi mitologice se amestecă în realitate şi o transfigurează, viaţa secretă a lucrurilor, pe de altă parte, se înalţă spre cerul zeilor sau spre bolta lui Dumnezeu. (...). Aceste poeme, cu versuri lungi, fastuoase, în care metafora dă naştere la lanţuri metaforice, şi care amintesc pe alocuri de istoriile lui Gellu Naum, îmbină fericit arhaicul rural cu sacrul creştin, mitologia clasică, greco-romană, cu superstiţia şi alchimia, exprimarea ironic-duioasă cu imaginarul solitudinar suprarealist, totul într-o textură densă şi sugestivă ce cântă, în fond, lumea ca univers real şi nu mai puţin misterios. Această lume este una de concentrări şi depuneri, de încrengături şi refracţii.”

Dan Cristea, Luceafărul, 1995

„ Mircea Bârsilă desacralizează doar până la un punct lumea satului. Mai bine zis, desacralizează imaginea consacrată de o tradiţie poetică, ale cărei ecouri au răzbătut până mai încoace, până la Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe. Viziunea domoală, sămănătoristă, sau cea aspră până la atrocitate, expresionistă, sunt pulverizate, mitul rămânând însă, spuneam, intact”.

Daniel Dimitriu, Convorbiri literare, 1989.

„ Mircea Bârsilă face parte din familia ,, sentimentalilor rafinaţi ” , cum îl clasifică – parţial adecvat – Radu G. Ţeposu în istoria literară a generaţiei (...). El adoptă, în fond, linia clasicizantă a lirismului abstract, redescoperind în mitologia antică şi în mithosul auitohton resorturile intime ale creaţiei. In sensul acesta, l-aş considera ca un neo-parnasian obseda de ideea pwerfecţiunii, dar fără a respecta normele clasice ale artei pure. Întrucât se vădeşte un constructor exersat de universuri, un explorator asiduu al fondului arhaic, în ipostaza mitografului şi liricului expresionist.Nostalgia spaţiului originar se traduce printr-o serie de imagini bucolic pastelate, îngemănate cu viziuni hipnografice uşor tenebroase. Percepţia alienării prin ruperea de matcă creează în lirica lui Mircea Bârsilă o mare tensiune poetică pe tema eşecului, derivând în negaţie şi disperare lucid controlate

Nicolae Oprea, Timpul lecturii. Selecţie de cronicar,,2002

„Mircea Bârsilă scrie o poezie ca un curs de apa adâncă, de amplă respiraţie şi temerară imagistică: ţipetele de sabine în clipa răpirii/ ale întâielor raze de soare, vitală: „Primăvara cu toate robinetele deschise/ de parcă nu ar mai fi fost/ de o mie de ani primăvară”, şi în acelaşi timp reflexivă, meditativă, uneori profund melancolică, melancolia trecerii, a extincţiei inevitabile: „îmi miroase viaţa / la fel ca lutul sub roata olarului/ când vasul este spre terminare”, grea de materialitate ca „ pietroiul cât căpăţâna de vacă” legat de un capăt al cumpenei şi totodată subtil intelectualizată prin simboluri: oul, oglinda, corabia, şarpele, vulturul...”

Valeriu Cristea, România literară, 1989

„Deşi discursivă şi cultivând, în spiritul primului val optzecist, notaţia prozaică şi descripţia acumulativă, poezia aceasta tinde să impună o mitologie a câmpiei prin heraldica ei, funcţia simbolică a însemnelor proprii, vegetale sau animale, obiecte sau fenomene (dropia, porumbul, vitele, miriştea, seceta etc.), relevându-se, de regulă, în viziuni grele, apăsătoare, neguroasă sau în confesiuni ce urmăresc reconstituirea unei identităţi pierdute în orizontul unei vârste pe care doar memoria o mai păstrează”.

Laurenţiu Ulici, Contemporanul, 1989

„Materialitatea versurilor, remarcată în primul rând de Alex Ştefănescu, are fluiditate şi transparenţă şi e acţionată într-o manieră electrică, poemele fiind adesea antrenate într-un vertij imaginar pe care retorica îl însoţeşte nu numai fără poticneli, ci şi cu vădită voluptate. Tăietura lor nu e atât de vehementă, Mircea Bârsilă etalând un simţ aparte al apocalipticului şi promovând imaginarul la modul catastrofic. Subtilităţile şi nuanţele îşi pierd delicateţea în limbajul său frust şi imperativ, explodând ca nişte evenimente şi ţinând nervul poetic într-o continuă flamă.”

Al. Cistelecan, Vatra, 1989.

„Mircea Bârsilă este un remarcabil poet al începuturilor, al vieţii care palpită în strălucirea soarelui şi plânsul prigoriilor, în zborul păsărilor sau în mişcarea tandră a şopârlei. Lumea reclădită prin cuvânt comunică stări afective într-un limbaj al invocaţiei imnice, al odei anotimpului solar. În lumea în care poetul descifrează limba păsărilor, zeii şi-au întors faţa către oameni, iar inocenţa mitului poate să vestească un nou început”.

Bucur Demetrian, Ramuri, 2001

„ O linie aproape neagră este o carte remarcabilă, una din cele mai semnificative apariţii din ultimul deceniu, senină, disperată, maiestuaoasă, atât de departe de violenţa tinichelelor ce se agită azi în câmpul poeziei: „Trist, foarte tris, t mai vechi decât mine tristeţile mele/ şi decât punctul în care memoria noastră – a celor vii- / se uneşte cu memoria îngreunată de ploaie a lemnelor./ Nu mai lipsesc decât vânătorii: nişte vânători/ în haine cernite- în robe – veniţi, călare, de departe/ printre liliecii din peşteri. Halucinaţii. Exagerări/ ”.

Constantin Stan, Viaţa ca literatură, 2001

Numele: Liliana Elena Rus

Născută în Piteşti, jud. Argeş, la 9.12.1956.

- Studii: Liceul Economic şi de Drept Administrativ din Câmpulung-Muscel, 1975, şi Şcoala de Artă din Piteşti, secţiile pictură (prof. Gh. Ion Vrăneanţu) şi sculptură (prof. Vasile Rizeanu), 1980.

- Membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2010.

- Debut în poezie: iulie 2004, revista Argeş.

- Debut în volum: ,,Scrisoare domnului Şirato”, Editura Carminis, Piteşti, 2006.

- Cărţi editate: „Scrisoare domnului Şirato”, Editura Carminis, 2006; „Melancolii de duminică”, Editura Carminis, 2008; „Pasărea în lesă”, Editura BrumaR, 2013, colecţia „Poeţi români contemporani”.

- Premii obţinute:

I. - Premiul III la Concursul naţional de poezie „Leoaică tânără, iubirea…”, organizat de Centrul Cultural Piteşti – 2005

II. - Premiul de debut al USR – Filiala Piteşti, în 2007, pentru volumul ,,Scrisoare domnului Şirato”, avându-i în juriu pe Nicolae Oprea (preşedinte) Mircea Bârsilă, Al. Th. Ionescu, Jean Dumitraşcu, Sergiu I. Nicolaescu.

- Publică poezie şi proză în revistele: Ramuri, Argeş, Cafeneaua literară, România literară, Revista Nouă, Coloana infinitului, Spaţii culturale, Oglinda literară, Buletin cultural argeşean, Săgetătorul, Societatea literară, Curierul artelor, Fereastra, Criterii literare, precum şi pe website-ul de literatură www.poezie.ro.

- Referinţe critice: Radu Voinescu, Alexandru Cistelecan, Emilian Marcu, Mircea Bârsilă, Ştefan Ion Ghilimescu, Dumitru Augustin Doman, Florin Dochia, Stelian Ţurlea, Virgil Diaconu, Viorel Tăutan, Mihai Borşoş, Lucian Gruia, Ladislau Daradici, Magda Grigore, Mioara Bahna, Niculina Oprea, Radu Cange, Denisa Popescu, Marian Barbu, Remus Valeriu Giorgioni, Petrache Plopeanu, Valeria Manta Tăicuţu, Al. D. Funduianu, Ionel Bota, Ancelin Roseti, Mihai Amaradia, Victor Sterom.

- Cronici literare în revistele: Familia, Luceafărul de dimineaţă, Convorbiri literare, Argeş, Poezia, Caiete Silvane, Confesiuni, Revista Nouă, Urmuz, Feed-Back, Cafeneaua literară, Oglinda literară, Actualitatea literară, Spaţii culturale, Luceafărul (Botoşani), Ziarul de duminică.

- Membră a cenaclurilor literare „Liviu Rebreanu”, ,,Salonul artelor” şi „Clubul Cafenelei literare”.

- În perioada 2004-2007 participă la întâlnirile culturale săptămânale, pe teme interdisciplinare, mediatizate sub denumirea Colocviile Argeşului, organizate de poeta Magda Grigore.

- Recitaluri de poezie în diferite instituţii de cultură şi învăţământ organizate de Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu şi Centrul Cultural Piteşti.

- Lecturi publice organizate de Centrul Cultural Piteşti.

- Jurnalism cultural în presa locală (Săgetătorul, Curierul artelor, Buletin cultural argeşean) şi în revista Cafeneaua literară.

- Din 2008 şi până în prezent - redactor şi corector la revista Cafeneaua literară, unde deţine o rubrică permanentă intitulată Fereastra.

- Diplome de excelenţă şi protector al artelor acordate de Centrul Cultural Piteşti şi Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu – Piteşti.

- Prezentă în emisiuni culturale.

- Prezentă în comisii de jurizare: la I-a ediţie a Concursului Naţional de Creaţie Literară „Literatura modernă”, organizat de Editura Pământul (2009) şi la concursul de poezie „Leoaică tânără, iubirea...”, organizat de Centrul Cultural Piteşti (perioada 2010-2015).

- Prezentă în antologia de poezie bilingvă „Poesys 15 – Zei şi zile/Days and Gods”, editată cu prilejul Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş – 2011 (Editura Academiei Internaţionale Orient-Occident).

- Prezentă în antologia de poezie „Poesys 18 – Elogiu frumuseţii/In praise of beauty” (plurilingv), editată de Academia Internaţională Orient-Occident, cu prilejul Festivalului Internaţional Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş – 2014.

- Prezentă în volumul de interpretări critice Citind rescriind (Ştefan Ion Ghilimescu, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012).

- Prezentă în Antologia scriitorilor piteşteni, ediţie îngrijită de criticul literar Nicolae Oprea, apărută la Editura Tiparg, Piteşti, 2013.

- Prezentă în volumul de texte critice Mitul lui Narcis (Lucian Gruia, Editura Limes, 2014)

- Prezentă în volumul de critică Ipostaze ale poeziei româneşti, Vol. I (Niculina Oprea, Editura Limes, 2015).

- Prezentă în antologia Columna românismului, Editura Bibliostar, 2014.

- Prezentă în „Anthologie de poésie” Poètes, vos papiers!, Editura Tipo Moldova, 2014, versiune în limba franceză de Paula Romanescu, antologie lansată la Paris, la 1 decembrie 2014, cu ocazia manifestărilor de Ziua României.

- În perioada 2011-2014 participă la Colocviile Argeşului (discuţii tematice) – proiect desfăşurat de Filiala USR Piteşti în parteneriat cu Centrul Cultural Piteşti – moderate şi mediatizate de către poeta Magda Grigore în presa culturală şi în emisiuni TV cu profil cultural.

- Participă în calitate de invitat la Recitalul Extraordinar al Poeţilor din Valahia, organizat de Fundaţia Academia Internaţională Orient-Occident, în cadrul Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş –anul 2011 (invitaţi poeţi din 25 de ţări) şi anul 2014 (invitaţi poeţi din 36 de ţări).

- Diplomă de onoare oferită de Consiliul Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş – 2011.

- Titlul de Fiică a Argeşului, distincţie acordată pentru merite culturale, cu prilejul Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului, ediţia a V-a, 2011.

 

 

 

 

Născută la Piteşti, în judeţul Argeş, la 31 octombrie 1967.

Licenţiată în ştiinţe juridice a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti.

Referent la Biblioteca Judeţeană Argeş Dinicu Golescu din Piteşti.

Debutul în poezie a fost consemnat de cotidianul local Argeşul, care a publicat primele producţii lirice în anul 1994, în suplimentul său cultural, săptămânal – Săgetătorul.

Debutul în volum a survenit în octombrie 1999, cu colecţia de versuri de copilărie târzie şi adolescenţă – Dincolo de ochii mei. Au urmat, într-un ritm efervescent, volumele de versuri Adamantin ( iulie 2004), Laminaria. Catrinel (iulie 2005), Scheletul meu de muselină (decembrie 2005), Cele mai frumoase depresii (iunie 2007).

Poezia nu este însă unica direcţie literară asumată. Încă din anul 1994, semnătura sub materialele cu emanaţie culturală, publicate în jurnalele locale şi în revistele naţionale de profil, a devenit o constantă. În perioada octombrie 2001 – decembrie 2004, colaborarea cu Revista Argeş s-a realizat din postura de redactor principal, ulterior de redactor-şef adjunct. Contactul cu literatura vie a oraşului, cu artele frumoase, cu evenimentele culturale de rezonanţă s-a materializat în numeroasele emisiuni TV., în direct şi înregistrate, în reportajele şi ştirile difuzate, începând din ianuarie 1997 şi până în prezent, pe posturile locale RCS, TERRA SAT şi ALPHA (aici, în exerciţiul funcţiei de referent la Centrul Cultural Piteşti).

Din aceeaşi perspectivă, în anul 2006 a participat, ca redactor de carte, la realizarea volumului omagial Silvestru Voinescu – un destin asumat, carte-document, întocmită de Biblioteca Judeţeană Argeş Dinicu Golescu şi dedicată acestui cărturar care face onoare meleagurilor argeşene, el însuşi membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Născut: în Ştefăneşti-Argeş, 22 Noiembrie 1971

Studii: Universitatea C. Brancoveanu, Management si Marketing in Afaceri Economice -

Debut literar pe hârtie în anul 2004, în „Symposion”-ul ieşean, supliment cultural al cotidianului 24:ore.

- Premii literare: *

locul 2 la Festivalul Concurs organizat de site-ul www.poezie.ro, în anul 2004 *

locul 2 la Festivalul Concurs de poezie “Pe aripile visului”, Reghin, în 2005.

* menţiune la Festivalul Concurs de poezie “Leoaică tânără, iubirea”, organizat de Centrul Cultural Piteşti, în 2008

Prezent în diferite publicaţii de cultură din mediul virtual sau real, cum ar fi: Calende, Argeş, Cafeneaua Literară, Symposion, Poezia, Jurnalul de Argeş, Săgetătorul, Agero Stuttgart, Adevărul Literar şi Artistic, Feedback, Oglinda Literară, Cronica Română ş.a.

Prezent, de asemenea, în antologiile de cenaclu nr. 4,5,6,7,8 “Virtualia”, Iaşi, coordonator poeta Alina Manole precum şi pe website-urile de literatură : www.poezie.ro, www.liternet.ro, www.carteadeschisa.ro, http://reteaualiterara.ning.com/, s.a.

 

Cărţi publicate:

* “Mi amor”, ed. Carminis, Piteşti, 2005, redactor de carte poetul Virgil Diaconu

* “Vrăjitoarea”, ed. BrumaR, 2007, redactor de carte criticul literar Marian Barbu, editor Robert Şerban

* "Romanul in care mor", ed. BrumaR, 2009, volum ce face parte din colecţia “Poeţi români contemporani”, editor Robert Şerban.

În urma acestor cărţi publicate a apărut un volum de critică literară şi eseistică, "Gramatica tăcerii" sau codul poetic al lui Costin Tănăsescu" - ed. Semne, 2009, autor scriitorul Emil Lungeanu.

Referinţe critice: Emil Lungeanu, Mircea Bârsilă, Constantin Stan, Niculina Oprea, George Mihalcea, Virgil Diaconu, Mircea Micu, Robert Şerban, Marian Barbu, Mihai Borşoş, Liviu Comşa, Amalia Voicu, Marius Chelaru, Felix Nicolau, Maria-Diana Popescu, Silviu Gongonea, Petre Andrei Flueraşu, Paul Gorban.

ILIE VODĂIAN

Data naşterii: 08.05.1948, localitatea Ţuţuleşti, Judeţul Argeş

Studii universitare: Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea T. C. M.

Starea civilă: Căsătorit

Profesiunea de bază: Inginer

e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

Activitate culturală şi publicistică

 

Cenaclul literar ,,Liviu Rebreanu’’ şi în ,,Clubul Scriitorilor’’ din Piteşti.

A publicat grupaje de poezii, de-a lungul vremii, în reviste literare locale şi de răspândire

naţională: Convorbiri Literare, Calende, Argeş, Respiro, Cafeneaua Literară,

Criterii Literare, Societatea Argeşeană, Săgetătorul, Satul Natal şi altele.

 

Apariţii editoriale

 

Schimbul de Noapte, Editura Paralela 45, 2002;

(premiul pentru debut editorial acordat de Filiala Piteşti a USR)

Triunghi de vară, Editura Paralela 45, 2003;

Frontiera de inox, Editura Universităţii din Piteşti, 2006

Stare de necesitate, Editura Paralela 45, 2013;

(premiul special ’’Miron Cordun’’ acordat de Filiala Piteşti a USR)

Pe Muntele Tabor, Editura Ecou Transilvan, 2015

 

Prezent în:

Almanah 2006 al revistei Argeș, 40 de ani de la înființare

Antologia Festivalului Internațional Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș - 2011

Dicționar Subiectiv de Literatură Argeș, 2012

Antologia scriitorilor piteșteni, 2013

Biblioteca revistei Convorbiri Literare – Antologie 2014

 

Despre cărțile de poezie ale lui Ilie Vodăian au scris:

Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Gellu Dorian, Matei Alexandru, Raluca Dună,

Dumitru Augustin Doman, Magda Grigore, Otilia Sîrbu, Petru Pistol, Emilian Marcu, Eugenia Țarălungă, Elisaveta Novac, George Motroc, Marian Barbu, Maria Diana Popescu , și alții...

 

Referinţe critice, selectiv

 

,,Înrădăcinat într-un ascuţit simţ al observaţiei şi într-un energic fond emoţional, vitalismul acestui poet se concretizează liric în nenumărate imagini sclipitoare şi, respectiv, în poeme a căror sintaxă dovedeşte, din plin, familiarizarea sa cu poezia ,,serioasă’’ a secolului al XX-lea. Ilie Vodăian este un poet autentic…’’

Mircea Bârsilă – Prezentare la volumul Schimbul de noapte

 

,,Prospeţimea lirică pe care o observă şi Mircea Bârsilă pe coperta a patra a cărţii, într-un scurt cuvânt, este într-adevăr remarcabilă. Observaţiile lui Ilie Vodăian au fineţea artizanului care-şi duce până la acurateţe maximă stilul, chiar şi atunci când acestea sunt frânte de sincope abrupte, pentru a reveni la motivele primordiale stărilor poetice care au provocat scrierea poemului…’’

Gellu Dorian Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – Convorbiri Literare, nr. 9/2002

 

,,Ilie Vodăian este un modernist de esenţă platoniciană, pentru care esteticul, etica şi metafizica sunt congenere. Interogaţia morală ori existenţială, ascetismul ori materialitatea cunoaşterii, dragostea, emoţia şi frumuseţea, poezia şi realitatea sunt concepute solidar, în efortul de conturare a unei paradigme poetice totalizante şi, deci, salvatoare…’’

Raluca Dună – Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – Luceafărul, nr.34/ 2002

 

,,Poetul de găsit aici e unul destul de previzibil: hrănit de o memorie a unei fiinţe curate, aflate odinioară în graţia naturii naturans, particula de energie care străbate straturile superficiale ale animalului şi vegetalului pentru a ajunge la cele cosmice, acolo unde traiectoria capătă sens...’’

Alexandru Matei – Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – Ziua Literară, 22.09.2003

 

,,Autorul Triunghiului…este o natură funciarmente contemplativă, subordonând meditaţia unei viziuni armonizatoare. Universul său poetic prinde consistenţă prin aglutinarea de imagini caleidoscopice ce se întemeiază pe jocurile amintirii, memoria afectivă conlucrând cu privirea/ vederea plastic-valorizatoare. Lirismul e nutrit din amestecul de impresii si senzaţii evanescente, în regimul evocării care acordă trecutului atribute de prezent etern…’’

Nicolae Oprea – Caleidoscop de imagini poetice – Ziua Literară, 26.01.2004

 

,,Frontiera de inox. Autorul este obsedat de construcţie, îşi face o adevărată credinţă din aceasta…sau extrapolează o structură spaţială metafizică. Poetul sugerează paralela dintre o construcţie (la propriu) şi o structură literară epico-lirică al spaţiului real, uneori, al spaţiului fără hotare, al spaţiului nostalgic, alteori, al spaţiului unor călătorii în care timpul nu are nici un rol…’’

Dumitru Augustin Doman, Ilie Vodăian, un poet al spaţiului, ARGEŞ, nr. 4/2007

 

,,Ilie Vodăian își tratează sobru și grav viziunile și efuziunile lirice, alcătuind cu grijă conturul imagistic al poemelor și regizând atent combinația mesajului coagulat în text, cu textul însuși ca fapt genuin al limbajului. (...) Reflecția asupra lumilor simultane, asupra necesității și căutării rătăcirii în ubicuitatea spațio-temporală, precum și imaginea vieții în uniformă de război, conturează ingeniozitatea unui poet matur, cu stil definit. Stare de necesitate devine astfel parte din biografia unui autor aflat sub protecția zeului Kepri, scarabeul misterios care, așa cum el însuși spune într-un poem, rotește soarele tuturor spre asfințit.’’

Magda Grigore, A fi sau a nu fi – Stare de necesitate, Litere, iunie 2014

 

,,În cartea de față, poetul schimbă paradigma scriiturii și încearcă zborul spre un tărâm minunat așa cum este Muntele Tabor. De peste tot unde se află autorul versurilor, lumina picură în inima sa accesul la transcendent, așa încât timpul, veacul, moștenirea credinței, iubirea pentru culorile și tainele acestui Univers devin una. (...) În poezia lui Ilie Vodăian, cea cu nenumărate fațete, asemeni trăirilor autentice, a dispărut sentimentul oboselii și, într-o splendidă stare de rugă, totul comunică conștient și inedit. Un dans al norilor, al luminii, al cântecului, al splendorii ce ne cuprinde sufletul anulând pentru încă o secundă din noi starea de cădere ce ne apasă… în cealaltă secundă.

Otilia Sîrbu, La vremea echinocțiului..., Prefață la volumul Pe Muntele Tabor

 

,,Poetul Ilie Vodăian în volumele anterioare (Schimbul de noapte, Triunghi de vară, Frontiera de inox, Stare de necesitate) se regăseşte în agon cu viaţa, cu circumstanţele ei extreme. Ideea de luptă, de victorie nu-l părăseşte pe poet nici în recentul volum: Pe Muntele Tabor, Econ Transilvan, ClujNapoca, 2015, doar teatrul agonal este altul. Poezia nu mai face audienţă la porţile terestre (cu dublul lor ontologic: viaţă- moarte); orientată ascensional, anagogic, ea caută (ceea ce a găsit deja: „Nu Te-aş fi căutat de nu Te-aş fi găsit”- Pascal) liniştea înfrigurată a rugăciunii.(...) Poezia lui Ilie Vodăian măsoară distanţa între Logos şi lexem. Are sonoritatea colindului, chemarea stării de graţie întru sensibilizarea materiei groase, în toate fiind invocată prezenţa Divinităţii, chiar şi în procesul producerii textului.’’

Petru Pistol, Între Logos și Lexem, Argeș, iunie 2015

 

,, Ilie Vodăian, deşi în cartea sa Pe muntele Tabor, are în raniţa sa de poet şi aceste cuvinte totuşi reuşeşte să nu strivească… „corola de minuni a lumii” şi să prezinte cititorului poeme coerente, chiar pătrunse de reală emoţie.(...) Haina cea nouă pe care o îmbracă Ilie Vodăian este una de sărbătoare a sufletului, o sărbătoare a purificării şi mai ales a speranţei. Aceasta este starea de poezie pe care o propune cititorului, această sinceritate dezarmantă care de fapt, îi înnobilează starea poetică.’’

Emilian Marcu, Vitrina cărților, Convorbiri Literare, iunie 2015

 

,,Nivelul de evlavie nu este ombilical legat de nivelul estetic al poemelor unui autor. Când şi când, poezia religioasă capătă însă prospeţime, nu se teme de oximoron (păcatele „toate vor sta la vedere/ aşa cum stau, la mănăstire, raclele cu moaşte”), chiar dacă retorica este cantonată undeva în interbelic: „Doar mugurii de mărăcini au aflat,/ încă de la Bunavestire,/ pentru câţi arginţi o să fie vândut./ (...)/ Pe coama dealului de lângă Ghetsimani/ vârfurile cedrilor au început să se usuce.­/ Peste ani,/ din trunchiul unuia se va naşte o cruce!”

Eugenia Țarălungă, Pe Muntele Tabor, Viaţa Românească 8 /2015

 

,,Ilie Vodăian recrează cu sufletul, cu cuvântul și cu imaginația Muntele Tabor pe care își întemeiază un univers spiritual atins de aripi de îngeri(...) Cartea de față este însuflețită de fiorul dumnezeiesc și de trăirea revelatoare a autorului, care prin conținutul poemelor sale creștine face ca Dumnezeu să devină vizibil, și cititorul să-L urmeze pe întregul Său drum din Galileea și până la Cruce, de la Înviere și până la Inălțarea în Împărăția cerurilor. (...) Poetul ca și psalmistul e conștient că poezia sa merită laudă, dar nu pentru că poemele ar fi opera lui, ci pentru că sunt inspirate de Duhul Sfânt, fără de care nimic nu capătă strălucire, aici jos, pe pământul sacru.’’

Elisaveta Novac, Pe Muntele Tabor, Argeș, Octombrie 2015

 

,, (...) Poemul care deschide acest volum se intitulează ,, De când mă știu’’ și m-a trimis cu gândul la Tudor Arghezi, la acel Arghezi care nu numai că se află într-o perpetuă căutare a lui Dumnezeu dar se și apropie de psalmistul din vechime. Tot așa se poate spune și despre Ilie Vodăian, al cărui discurs poetic rămâne mereu un cântec de slavă la adresa divinității, fără a trece la acel alt Arghezi – al contestării, fie ea și parțiale. Ilie Vodăian oferă o poezie a spiritualității profunde, dar și o ,,oglindă’’ în care se poate regăsi cel care simte românește, fapt pentru care acest tip de poezie ar merita mai multă atenție din partea publicului, dar și a criticii...’’

 George Motroc, Ilie Vodăian – Pe Muntele Tabor http://issuu.com/comunicarts/docs/revista_comunique_10-12_-_online_ve pag.130

 

PORTRET

LANSARE CARTE CRISTINA ONOFRE

LANSARE CARTE CRISTINA ONOFRE LA BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ DIN GĂEŞTI

MEMBRI NOI

 Consiliul USR din 10 decembrie 2015 a validat noi primiri în Uniune la propunerea Comisiei de Validare.

Filiala Piteşti a USR numără de-acum între membrii ei pe poetul Florea Turiac şi pe prozatorul Ion Mărculescu, ambii rezidenţi în oraşul Târgovişte.

PREMIILE REVISTEI CAFENEAUA LITERARĂ 2015

 

We use cookies to improve our website. Cookies used for the essential operation of this site have already been set. For more information visit our Cookie policy. I accept cookies from this site. Agree