|
Referinţe critice, selectiv:
,,Înrădăcinat într-un ascuţit simţ al observaţiei şi într-un energic fond emoţional, vitalismul acestui poet se concretizează liric în nenumărate imagini sclipitoare şi, respectiv, în poeme a căror sintaxă dovedeşte, din plin, familiarizarea sa cu poezia ,,serioasă’’ a secolului al XX-lea. Ilie Vodăian este un poet autentic…’’
Mircea Bârsilă – Prezentare la volumul Schimbul de noapte
,,Prospeţimea lirică pe care o observă şi Mircea Bârsilă pe coperta a patra a cărţii, într-un scurt cuvânt, este într-adevăr remarcabilă. Observaţiile lui Ilie Vodăian au fineţea artizanului care-şi duce până la acurateţe maximă stilul, chiar şi atunci când acestea sunt frânte de sincope abrupte, pentru a reveni la motivele primordiale stărilor poetice care au provocat scrierea poemului…’’
Gellu Dorian – Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – (Convorbiri Literare,
septembrie 2002)
,,Ilie Vodăian este un modernist de esenţă platoniciană, pentru care esteticul, etica şi metafizica sunt congenere. Interogaţia morală ori existenţială, ascetismul ori materialitatea cunoaşterii, dragostea, emoţia şi frumuseţea, poezia şi realitatea sunt concepute solidar, în efortul de conturare a unei paradigme poetice totalizante şi, deci, salvatoare…’’
Raluca Dună – Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – (Luceafărul, nr.34/2.10. 2002)
,,Poetul de găsit aici e unul destul de previzibil: hrănit de o memorie a unei fiinţe curate, aflate odinioară în graţia naturii naturans, particula de energie care străbate straturile superficiale ale animalului şi vegetalului pentru a ajunge la cele cosmice, acolo unde traiectoria capătă sens...’’
Alexandru Matei – Ilie Vodăian, Schimbul de noapte – (Ziua Literară, 22.09.2003)
,,Autorul Triunghiului…este o natură funciarmente contemplativă, subordonând meditaţia unei viziuni armonizatoare. Universul său poetic prinde consistenţă prin aglutinarea de imagini caleidoscopice ce se întemeiază pe jocurile amintirii, memoria afectivă conlucrând cu privirea/ vederea plastic-valorizatoare. Lirismul e nutrit din amestecul de impresii si senzaţii evanescente, în regimul evocării care acordă trecutului atribute de prezent etern…’’
Nicolae Oprea – Caleidoscop de imagini poetice – (Ziua Literară, 26.01.2004)
,,…Frontiera de inox (Editura Universităţii din Piteşti, 2006). Autorul este obsedat de construcţie, îşi face o adevărată credinţă din aceasta…sau extrapolează o structură spaţială metafizică. Poetul sugerează paralela dintre o construcţie (la propriu) şi o structură literară epico-lirică al spaţiului real, uneori, al spaţiului fără hotare, al spaţiului nostalgic, alteori, al spaţiului unor călătorii în care timpul nu are nici un rol…’’
Dumitru Augustin Doman - Ilie Vodăian, un poet al spaţiului –
(Revista ARGEŞ, Aprilie 2007)
|
